DATE SIGNALECTICE

1. Prezentare intervievator – , Victoria Drăgan, Jurnalism și procese mediatice, grupa J211.

2. Prezentare intervievat - Popovici Lucia, născută la 22.07.1968, s. Ignăței, r. Rezina;
Studii: studii medii generale din satul natal;
Școala pedagogică"B. Glavan"din orașul Soroca;
Universitatea de Stat din Tiraspol, specialitatea Pedagogia în învățământul primar( secția fără frecvență);
Lucrează ca învățător, grad didactic I,; din 2021 deține funcția - director adjunct instruire.

III. EDUCAȚIA ÎN FAMILIA PÂNĂ LA ÎNMATRICULAREA LA FACULTATE

 Ce vă amintiți despre educația aplicată în familia Dvs. în perioada de până la înmatricularea la facultate ?
Sunt născută într-o familie unde s-au educat șapte copii, eu fiind una din cea mai mare în familie, deci pe umerii mei a căzut marele noroc de a fi dădaca celor șase frați și
surori mai mici, părinții fiind ocupați cu serviciul, pe atunci nu se dădea concediul de maternitate, deci numai din câteva luni mama ieșea la lucru și noi ne creștem unul pe
altul. Însă nu știu cum a pus temelia părinții, cred că mie și fratelui mai mare că eram foarte ascultători în primul rând și tot timpul seara ne făcea analiza zilei, adică cu ce
ne-am ocupat ziua, ce-am făcut, ce ne-a plăcut în ziua ceea, ce jocuri interesante am văzut, dacă am avut grijă de frații mai mici, care a fost mai cuminte, care a fost mai
obraznic și dacă se pomenea vreo unul din frați să fie ceva mai obraznic, atunci principalul era morala la noi. Tatăl meu nu țin minte să fost vreodată să pună mâna pe
vărguță, dar când vorbea, păi vorbele lui erau tăioase și nu mai trebuia a doua oară să spună ceva, și maica mea da, câteodată fiind mamă și având șapte copii și câteodată și
gălăgioși, câteodată și mai obrăznicuți mai punea mâna pe vărguță, dar cred că nu a fost o vărguță de pedeapsă, mai mult a fost o vărguță de a ne educa, de a ne face să fim
stăpâni pe sine și să ne putem stăpâni emoțiile negative când le avem, când apar, să nu fim violenți, să nu ne batem, tot timpul să fim prietenoși, iată aceast, și îmi amintesc
tot timpul când maică mea mai des mergea la adunările părintești la școală, păi atuncea spunea, poate atunci pentru noi asta a și fost motivația cea mai mare pentru a fi
exemplu pentru părinți, fiindcă ne spunea așa, merg la adunare părintească, vedeți nu v-ați comportat urât, ați luat note bune, ca să nu mă faceți de rușine în tot satul,
crescând mai mare, chiar fiind prin clasele a zecea, și chiar înainte de a fi înamtriculată la facultate, deci maică mea spunea că voi sunteți cei mai mari în familie, tot satul se
uită la voi, nu cumva să faceți ceva să ne arăte satul cu degetul, iată prin cuvintele acestea a fost cred că cea mai bună educație pentru noi, și până în prezent cuvintele
acestea ne stau în capul mesei, crescând puțin mai mari, taică meu așa ne-a spus odată, nu importă ce meserie veți alege în viață, dar rămâne a fi să fiți oameni întodeauna,
oriunde ați fi, oriunde ați merge, todeauna să fiți oameni și nu uitați că voi ați pornit de la țară și o vorbă foarte frumoasă de a lui tata spunea așa, capul plecat sabia nu-l taie,
adică todeauna trebuie să nu ne punem în pară cu persoanele după înălțime, după statut mai mari și să fim așa, deci iată așa a fost educația la noi în familie, nu știu cum,
poate că și ne-am educat unul pe altul, poate că și…, dar din cei șapte copii, numai unul nu are studii, restul toți am făcut facultăți, chiar și cu două facultăți avem, adică nu
în zadar a fost educația părinților, ea și-a avut efectul și rodul ei, asta cred eu.

 Cine v-a îndrumat în formarea Dvs. educațională?

 În primul rând părinții, în al doilea rând diriginta a fost un model pentru mine, cred că și asta a fost modelul meu educațional de a fi, în primul rând părinții mei,
taică meu, prin vorbele lui și prin sfaturile lui, și prin cuvintele înțelepte care mi le-a dat, apoi mergând la prima învățătoare și diriginta, care jos pălăria pentru așa profesori.
 Se făceau comparații referitoare la studiile din perioada în care Basarabia a fost parte componentă a României și cu perioada sovietică?
 Pe atunci când învățam, despre Basarabia mai puțin se vorbea, despre Uniunea Sovietică mai mult și chiar cand am făcut clasele primare și studiile pe atunci, nu
știu dacă am auzit ceva despre alipirea Basarabiei, dar la România mai mult se vorbea despre Uniunea Sovietică și cele 15 Republici care erau în componența Uniunii
Sovietice
 Ce forme de educație se aplica în familie (munca, lectura etc.)?
Forma de educație în primul rând a fost convorbirea, tot timpul convorbirea, o formă tradițională care și este convorbirea, discuțiile analiza, dacă apărea o problemă, eu fiind
mai mult atașată de tata, mai des toate problemele care le aveam, mai aproape le aveam cu taică meu, și adică le rezolvam cu tata, în primul rând asta era, discuția, analiza,
asta era forma de educație pe atunci.
 Aveți rude în familie antrenate în sistemul educațional, care v-au marcat parcursul spre înmatriculare la facultate?
Nu, nu am. Avem rude care au alte meserii, pe când învățător nu este nimeni.
 Se citeau în familie cărți educaționale, dar interzise?
Nu, părinții nu citeau cărți educaționale, nu am văzut, nu țin minte să citească cărți educaționale, în primul rând maică mea nu avea timp, taică meu a făcut numai trei clase
și baza de a face carte iată asta a și fost motivație, taică meu tot timpul așa și spunea, că trebuie să învățăm, că trebuie să avem o meserie și iată asta ne motiva pe noi să
deschidem cărțile, fiind în clasele a șaptea, a zecea, eu nu știu dacă era vreo carte necitită de mine în bibliotecă, eu și noaptea citeam, dar părinții nu au citit
 Se audia și vizualiza în familie materiale cu tentă educațională, dar interzise?
Nu, fiindcă nu aveam acces pe atunci.
 Dacă au participat părinții/rudele/prietenii la mișcarea de renaștere națională?
 Podurile de flori 6 mai 1990 și 16 iunie 1991 ?
Oiiiii, a fost ceva impresionant în primul rând, parcă ceva ce voia să ia naștere în viața noastră, deoarece tot timpul se vorbea despre cele 15 republici, despre fosta uniune,
despre că Moscova conduce și atunci când prima dată am mers noi la podul de flori, atunci parcă simțeam că în viața noastră trebuie să fie o schimbare, o schimbare spre
bine, o schimbare de a ne lipi la țara mamă, o schimbare de a fi același neam cu România, deoarece suntem același neam
 Ce evenimente educaționale v-au marcat copilăria?

1
Primul eveniment care m-a marcat așa, a fost intrarea în rândul octombreilor, parcă pe atunci a deveni octombrel era cea mai mare cinste, fiindcă deveneau octombrei până
la urmă toți, dar învățătorul ne spunea că iată în rândul octombreilor vor intra cei mai silitori și harnici copii, elevi, și iată atunci acesta era eveniment tare mare, apoi alt
eveniment a fost intrarea în rândurile organizații pionerești, ce cinste era pe atunci să fii pioner, Doamne, și mai ales să ai încă cravată, și cravata ceea o călcam de nu știu
câte ori, prima săptămână o călcam așa parcă mise păre că doamne ferește ce o să fie acolo, și nodu să nu fie cumva mai strâns, și în primul rând dacă erai membru al
organizației pionerești, atunci erai implicat și în mai multe activități care aveau loc în școală, până acuma, credcă și copii mei o să țină minte 19 mai ziua pionerii, o ține
minte că anume pe data de 19 mai, cei care trebuiau să intre atingeau vârsta de a intra în rândul organizației pionerești, ap iată la 19 mai intram, era mare sărbătoare se făcea
activitate, după aceea deacum am fost membru al comsomolului, fiind comsomolist deacuma am rămas și am fost comsomolist și cât am fost student tot comsomolist am
fost, când am intrat în primul an la lucru tot eram comsomolist, adică erau iată rândurile tineretului, pe atunci mare cinste erau, iată anume aceste trei evenimente importante
care erau din viața de școlară de până la facultate
IV. EDUCAȚIA ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL PREUNIVERSITAR PÂNĂ LA ÎNMATRICULAREA LA FACULTATE

 Care sunt amintirile legate de primii învățători?

Nu știu, pentru mine, învățătorul, poate când spun câteodată și povestesc cum apărea învățătorul în ochii mei, încep unii să râdă. Eu îmi închipuiam că

învățătorul nu mănâncă mâncare pe care o mănâncă toți oamenii; învățătorii acasă nu au veceu de care avem noi acasă; învățătoriii, mai în scurt, așa îmi

închipuiam că ei sunt Dumnezeu și dacă mergeam la magazin și era un învățător în magazin, păi nu știu cum, poate și era baza de... nu știu, eu nu pot să spun de

ce anume eu stăteam, ieșeam pe scări. Și nu numai eu, dar și colegele mele, fiindcă noi, într-o clasă, din mahala, eram patru fete și un băiat, adică eram cinci

elevi și noi... dar trei, în prezent, suntem prietene foarte bune și așa că, dacă la unul îi trebuia să se ducă la magazin, le striga și pe celelalte și ne duceam toate

trei, toate trei prietene și, dacă ne duceam la magazin și vedeam un învățător, noi ieșeam și așteptam până învățătorul ieșea din magazin și apoi intram și noi să

cumpărăm ce avem de cumpărat, după ce ne trimetea maica mea, deci, eu am mai spus și în prima parte a discuției că primul învățător, nu știu, și-a pus

amprenta de o... nu știu... O persoană care... nici nu pot să-mi găsesc cuvintele pentru a reda recunoștința și mărinimia, și respectul pentru ce a făcut pentru

mine, cumva, cum m-a marcat. Făcea niște exerciții... Analizând acum, îmi dau seama că făcea niște exerciții simple, dar nu știu, prin cuvântul Parascovei

Semionovna, cred că, ne-a făcut așa ca să fin o clasă unită și avea niște metode ieșite din comun. Niciodată nu am văzut să ne ridice vocea. Da, ea punea note

de doi, dar cred că nota cea de doi ne făcea ca să ne motiveze să învățăm și mai bine. Dictarea, cînd o făcea, o făcea din carte și dacă erai mai șmecher și

deschideai cartea, atunci era garantat că deși ai scris corect acolo, tot nota doi vei avea. Niciodată nu-ți făcea observație, deci avea niște metode aparte, eu nu

știu cum și dacă ne dojenea câte o dată, nu știu cum, așa ușurel ne dojenea și avea o privire caldă care poate ne încălzea pe noi. Nu eram 10, 20, dar eram chiar

28 de copii în clasă, adică... Și era învățătoarea care noi am fost penultima promoție înainte de a se duce la pensia meritată și iată așa și... Ceilalți profesori, de

asemenea, nu știu, eu am avut norocul și partea de a avea niște profesori de o expeție foarte frumoasă. Mi-aduc aminte de dirigintă căreia îi admiram tot timpul

mâinile fine, îi admiram, că în afară de lecții, dumneaei reușea tot timpul să croșeteze, venea cu hăinuțe croșetate de dumneaei, tricotate de dumneaei, avea niște

hăinuțe pentru care singură își cumpăra material și asta pentru mine mă... Dumneaei își ridica fața în ochii mei, își ridica așa, statutul de profesor. Apoi,

profesorul de chimie, tot timpul, așa, prin glume, prin cuvinte așa care ne făcea să glumim, să râdem, să zâmbim, totodată ne dădea și cunoștințe. Când ne

chema la tablă, apoi tot timpul când era în dispoziție, dar cel mai des dumnealui era în dispoziție, spunea: Vino, vino printre flori! Nu te teme că ai să mori!

Dacă cineva, de exemplu, sau... Deci, iată așa, profesoara de matematică, jos pălăria, poate dumneaei mi-a și, m-a marcat pe mine ca să-mi placă, pe urmă, să-

mi placă mai tare obiectele reale și, cu ușurință, să... Nu știu, eu înțelegeam de la lecții tot, în schimb, la istorie, trebuia să fac efort, trebuia să învăț bine acasă

ca să povestesc, pe când la matematică, fizică, chimie, eu mâncam acolo, în ghilimele să fie spus, răsărită, și-mi plăcea și nu înțelegeam cum alți copii nu pot să

înțeleagă dacă e așa de ușor și... dar, în schimb, la istorie, la literatura moldovenească care era atunci, eu învățam bine, învățam, adică, foarte, foarte mult.

Adică, nu știu, nu știu...Eu am avut parte și norocul de a avea profesori și învățători foarte, foarte buni și care-mi amintesc cu plăcere și cu satisfacție de ceea ce

ne preda la lecții.

 Din ce manuale se studia la școală?

- Păi, aveam manuale în chirilică era. Era limba moldovenească, era literatura moldovenească, limba rusă, literatura rusă aveam, matematica.Matematica era

algebra și geometria, deci manuale, manuale școlare care erau pe timpuri și noi socoteam că sunt niște manuale care trebuie și păstrate și chiar am învățat din ele cu plăcere.

 Ce fel de cărți erau în biblioteca instituției de învățământ?

 Cărți de literatură artistică erau de toate nivelele, adică, cel mai des, cel mai mult erau cărțile scriitorilor ruși și foarte multe cărți care erau anume la istorie, dar
ce fel de cărți? Erau lucrările lui Lenin, lucrările lui Carl Marx, broșuri de la congrele care avea loc în Uninea Sovietică. Iată așa cărți de acestea, de-ale scriitorilor români,
nici vorbă, de-a scriitorilor moldoveni erau, dar erau foarte puține – cărți unde era... Nu știu, eu pe Ion Creangă l-am studiat deja când eram la facultate, la școală nu țin
minte să fi fost Ion Creangă sau să studiem ceva de Grigore Vieru, deci mai mult era literatură rusă, iată, a scriitorilor și a poeților ruși.
 Vă informați din surse alternative pentru sistemul de învățământ (radio, televizor, ziare)?

2
 Doamne... La limba moldovenească și la literatura moldovenească, cum era pe atunci, ne dădeau compuneri și trebuia neapărat să ne informăm ca să poți să faci
o compunere, ca să poți s-o faci după toate criteriile care se cereau atunci, deci, neapărat trebuia să cercetăm manuale, ziare și reviste care existau acolo. De radio, nici
vorbă. Radioul, nu țin eu minte... Da, era radio. Televiziune, nici vorbă, fiindcă televiunea, pe atunci, șucra de dimineață. Eu nu țin minte, atunci, la ce oră era pornirea de
dimineață, dar, în orice caz, era până la ora zece televizorul. De la ora zece până la ora cinci, era închis. De la ora cinci până la ora zece sau 11 seara, iarăși, lucra televizorul
și iarăși se închidea până dimineață, așa că, televizorul și radioul nicidecum nu putea să ne marcheze nouă sau să ne formeze ca personalități. Cel mai des... dar, atunci,
fiecare om... nu era bătrân, nu era persoană care să nu primească ziare și reviste și, iată, de acolo, din ziare, din reviste, din cărțile care existau în bibliotecă, mne informam.
Radioul, televizorul nu erau. Adică, erau, dar, vă spun, erau... nu aveam ce lua noi de acolo, programe educative, programe informaționale pentru copii sau ceva, nu țin
minte.
 Cum se realiza pregătirea ideologică în școli?
 Ideologic? Aveam pregătirea militară, aveam mesager care, în toată lunea, trebuia să ne pregătim să aducem ultimele știri la... era la fel cum e acum o oră de
dirigenție, așa se făcea înainte... tot așa, o oră de dirigenție, unde ne pregăteam noi cu informații din ziare, din reviste, care... evenimentele care au avut loc în țară și
pregătirea militară era un curs care ne făcea pe noi să fim prtegătiți în tot sensul cuvântului, atât practic, cât și teoretic, adică, ne... iată, aveam ore, aveam curs, asta e
pregătirea militară. După aceea, aveam competiții care pe atunci, Zarnița, Aganiok, și ne... nu știu... Dar acest era... Fiind deja și consomolistă, era și cercul politic, dar, la
cercul politic, totodată în săptămână, ne aduma și se discuta, se discuat despre evenimentele care au loc cel mai mult...în Moldova, mai puține evenimente. Cele mai multe
erau sovietice, era Komsomolskaia Pravda... Moldova Sovietică era un ziar, dar acolo tot se baza mai mult pe ceea ce se întâmplă în unele din cele 15 republici și iată așa.
 În opinia Dvs., au existat ani sau evenimente istorice care au afectat sistemul de învățământ preuniversitar și pe care le-ați sesizat din propria experiență?
 Nu, nu, nu... Nu a existat așa vreun eveniment ca eu să țin minte așa ceva ieșit... să fie... Poate că a fost, dar eu nu țin minte așa ceva. Chiar fiind clasa a opta, a
noua, a zecea, nu țin minte eu așa evenimente importante.
 Exista vestimentație școlară obligatorie?
 Ei, fără doar și poate, era uniforma școlară care cuprindea rochiță, câteodată nu era ea chiar comodă. Când era cald afară, nu era chiar comodă, fiindcă își era

cal dîn ea, dar era obligatoriu rochia s-o ai și șorțuleț negru de fiecare zi, sortulet alb la sărbători, manșete și guleraș alb, acestea numaidecât, șosete sau ciorapi lungi până la
genunchi numaidecât și două banturi în cap era obligatoriu. Deci, până în clasa a zecea... noi numai la balul de absolvire nu am mers cu cosițe, dar așa, am mers cu cosițe.
 Din ce surse bibliografice v-ați pregătit pentru a fi înmatriculat la facultate?
 Nu știu dacă am luat eu ceva surse. Am luat câteva ore particulare, am rugat profesorul meu de matematică să-mi explice ceva și profesoara, pe atunci
învățătorii, profesorul de limbă română să mă ajute. La istorie, m-am pregătit mai mult singură, dar istoria nici nu mi-a trebuit să dau, fiindcă am dat primele
două examene, limba română și matematică, și am mers la convorbire, adică deodată noi știam rezultatele. Și da, nu m-am pregătit ceva adăugător, numai orele
școlare și câteva ore... mama a rugat învățătorul de limba română și matematică să-mi mai dea câte ceva adăugător care să-mi prindă bine, dar în rest – nu.
V. EDUCAȚIA ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL UNIVERSITAR
 Cum ați decis să mergeți la Facultate? Care au fost motivele pentru care ați pledat pentru continuarea studiilor superioare?
Am spus eu chiar și în prima parte a discuției noastre că părinții tot timpul ne motivează că trebuie să facem carte, și maică-mea mă vedea numaidecât un economist sau
contabil, așa mergea discuția, că numaidecât voia, ca să fiu, că iată ar fi bine dacă tu ai deveni economist, dacă iată mergi așa, dar mie îmi plăcea mai mult munca cu copii
și după ce am terminat școala, eram după zece clase de acum nu mergeau părinții cu noi, și am mers singură să depun documentele și când am venit acasă, am spus
părinților, nu am depus la facultatea de contabil, la economie, am depus la învățător, și cred că eu am înțeles că este vocația să fiu eu învățător, nu m-o motivat adică
nimenea, mie îmi plăcea chiar încă de mică, mă jucam și de-a școala acasă, în orice caz vocația asta de a fi învățător era de mică, și fără cineva să mă îndrume am mers să
fac această meserie.
 Cum a fost admiterea?
Admiterea nu a fost ușoară, eram pe atuncea, dacă nu greșesc erau cinci sau șase persoane pe un loc a fost luptă grea, și după primul examen când am văzut câți colegi au
căzut, că deodată îmi spunea dacă ai trecut și ce notă ai luat, patru, cinci, doi, trei, adică până în seară se verifica lucrările noastre, a fost o luptă crâncenă, și nu numai la
facultatea unde eram eu, la toate facultățile pe unde și care nu auzeai la toți erau concursurile foarte mari. Impunător, totuși copii care nu intrau în primul an intrau în anul
doi
 Care erau criteriile de selecție?
După câte țin eu minte erau niște criterii care mi se pare că este o continuitate și acuma, în primul rând era media notelor la examenele la care erau pe atunci, după aceea era
media din certificatul acesta de finisare a școlii generale, un alt criteriu era, care erau orfani, erau privilegiați, copii cu un singur părinte, și apoi copii din familii social
vulnerabile, adică din familii cu mulți copii, totuși aveau prioritate, dar mai înainte de toate erau examenele, erau persoane care un punct nu le-a ajuns și nu puteau să intre la
facultate, cu banii nici vorbă pe atunci nu se auzea
 Prima zi la Facultate
Doamne…interesant. M-am dus la cămin, și am făcut cunoștință cu câteva fete. Noi am fost în cameră cinci fete și toate eram în aceeași grupă, a doua zi trebuia să mergem
prima zi la facultate, ne-am trezit dimineață , ne-am așezat la masă, am tras toate câte un bocet că ne-am despărțit de casă, că ce-o să facem noi aici și cum o să ne
descurcăm noi aici, apoi pe urmă ne-am dus la facultate, ușor m-am acomodat, ușor am făcut cunoștință cu colegele de facultate, în primul an am avut un coleg care era tot
după școală generală ca și noi, după aceea anul doi s-a dus în armată colegul nostru și a venit altul care deja făcuse armata. Erau cred că din toate colțurile Moldovei, și de la
sud și de la nord și din centru din toate raioanele. Mi-o fost interesant în primul rând când mi-am văzut dirigintele, dirigintele nostru cred că avea 1,60 m, mai mult nu avea,
era mărunțel, eu fiind de statură mai joasă, dar eu aveam niște colegi care aveau 1,70m, 1,75m și ele când mergeau pe lângă Dimitri Antonovici, păi ne amuzam pe baza
aceasta, dar era o persoană foarte loială și respectuoasă cu noi. Își dădea sufletul pentru grupa lui, el dacă vedea că cuiva nu-i ajunge un punct pentru ca să primească bursă

3
se zbătea să primească bursă, mergea că la grupa lui să-i dea mai multe locuri în cămin, mai multe burse că fetele lui au merite, că fetele lui participă. era o persoană bravo,
bravo, bravo.
 Care era atmosfera generală la facultate?
Una călduroasă și prietenoasă, nu am avut noi ca să fim invidioase, nu a fost răutate, noi am fost tot timpul prietenoasă și tot timpul săritoare la nevoie, dacă una își făcea
tema pentru acasă, mai ales eu la matematică, mie îmi era foarte ușor nemaivorbind la limba moldovenească care era atuncea, tot îmi venea foarte ușor, păi iată nu era așa că
mi-am făcut tema pentru acasă și la ceilalți nu le dau, dimineața repede fetele în auditoriu nu erau telefoane, la matematică cine a făcut, ce rezultat ați primit, da de ce așa,
dați și nouă, toată grupa eram prietenoși, tot așa și la sesiune eram.
 În ce limbă ați studiat?O parte din discipline au fost în limba rusă, o parte din discipline erau în limba moldovenească.
 Cât timp le-ați învățat?
Eu nu am avut acest hotar de a întâlni dificultate la limba rusă, de exemplu dacă era disciplina în limba rusă, eu să nu înțeleg ceva, fiindcă chiar primii ani am predat în
limba rusă, nu aveam dificultatea de a nu înțelege ceva, care disciplină era în limba rusă aceea o învățăm în limba rusă, dădeam sesiunea, nu era ceva ca offf doamne ne
trebuie ore adăugătoare, nici nu auzeam pe atunci de ore adăugătoare, când eram student să ia cineva ore adăugătoare..nu.
 Ce surse bibliografice utilizați? În ce limbă erau scrise? Erau surse bibliografice restricționate?
Mergeam la bibliotecă, căutam cărțile care ne trebuie, iarăși mă întorc înapoi, erau vremurile care mai puțină literatură din Moldova era pe atunci, pe când era multă
literatură în limba rusă, și dacă nu găseam ceea ce ne trebuia nouă în limba moldovenească ap atunci căutam la biblioteca în limba rusă și traduceam din limba rusă în limba
moldovenească așa cum credeam noi, sau luam vreun dicționar, cel mai des mi-o trebuit să cercetez lucrările lui lenin Ienghils, lucrările celor 27 de congrese care au fost în
uniunea sovietică, acestea au fost care am avut eu nevoie să folosesc la facultate.
 Care discipline erau dificile de asimilat?
Istoria partidului comunist cum era atunci și anatomia o fost disciplinile care puțin mai dificile, catare eu mă descurcam foarte bine, fiindcă am fost o studentă care am avut
bursă mărită, învățam foarte bine, dar cât de bine nu oi învăța totuși sunt disciplini care sunt oleacă mai dificile, care nu mă atrăgeau pe mine să le studiez, le învățăm că
trebuia să le învăț.
 Se trișa la examene?
Eiii, ca orice student care nu o fost student și nu o trișat la examene, eu nu am fost persoana care să pot să trișez, fiindcă fața mea deodată dădea de înțeles, nu îmi închipui
să fi fost eu student și să nu trișeze, să nu facă vreo șmecherie, să nu prindă cu ochiul de la vre-un coleg sau altceva, aceștia sunt anii de studenție
 Cum era viața de student în instituția de învățământ superior (vestimentația, mâncarea, condițiile de cazare, bursa, surse alternative de venit, distracțiile de
epocă)?
Deci am avut norocul de a avea cămin toți anii cât am fost studentă și bursă de asemenea, vestimentația era simplă, iată când o să pozez o să vezi că nu puneam noi accent pe
îmbrăcăminte, iată când eram de acum la practica pedagogică, atunci ni se cerea să fim îmbrăcați clasic, adică fustiță, coftiță, jacket să avem numaidecât, deci asta ne se
cerea să avem, dar în rest mergeam la școală așa cum doream fiecare. Viața de student a fost interesantă, totodată și grea, că mai eram noi acești de la cămin care primeam
bursa, și de fiecare dată la două-trei luni hai să facem o excursie undeva, sau o colegă a văzut o fustă la magazin, da nu-i ajungea bani, înseamnă că noi puneam bani de la
bursa noastră și colega își cumpăra fustă. Noi mai rar ne duceam acasă, nu ne ducem noi așa des acasă, și ajungeam săptămâni și zile când mai cumpăram și ceva de
îmbrăcat ap era câte o săptămână cu pâine neagră care era pe atunci șaisprezece capici și cu chefir, care cred că mi s-a întors de atunci, că nu-mi mai place mie chefirul așa
de tare și tocanita din bostanel, că era cea mai ieftină în magazin, și niciodată nu o fost să ne certăm, bem azi câte o ceașcă de ceai, bem, ținem azi dietă, ținem, se întâmpla
că nu aveam bani nici pentru pâine. Iată așa trăim era vesel, parcă nici nu am trecut prin perioade mai dificile, în schimb serile erau foarte interesante, glumeam, puteam să
ne adunăm într-o cameră să facem și șotii, o fost foarte, foarte interesant, în tot sensul cuvântului, chiar am ajuns și la Kiev, fiind studentă, am cumpărat ciocolate ucrainesti,
am venit înapoi și am mâncat o săptămână toate fetele chefir cu tocăniță de bostanel și pâine neagră, iac-așa.
 Cum erau amenajate auditoriile? Ce era afișat pe pereți (tablouri, harta URSS, portrete ale liderilor sovietici etc.)?
Simplu, era ceea ce ne trebuia, la anatomie era ceea ce ne trebuia la anatomie, la limba română era portretul lui Lenin pe atunci în toate cabinetele, era simplu.
 Cum vi se păreau cerințele față de studenți?
Erau niște cerințe unice pentru toți, nu era o atitudine diferită, erau niște cerințe care noi credeam că sunt bune și ne trebuie pentru toți, așa erau pe atunci.
 Care erau relațiile dintre profesori și studenți?
Cele mai calde relații erau între dirigintele nostru și noi, în rest ceilalți profesori se ținea relația asta eu sunt profesor tu ești student, adică nu era o relație prietenoasă, dacă
era o relație prietenoasă, asta foarte, foarte rar, dacă vre-un profesor își permitea să fie mai prietenos cu unul, doi, trei studenți. Nu trebuia să glumim, nu trebuia nu ne
permiteam noi să facem glume pe seama profesorului, da cu dirigintele mai glumeam, mai puteam spune, s-a întâmplat că am și fugit de la lecții, dar dacă îndrăzneam să
facem glume, atunci eram chemați la organizația comsomolista, discutați, erau pedepsiți, chiar și dați afară din rândurile organizației comsomoliste când era pe atunci.
 Cumpărați produse deficitare?
Da noi nici nu știam ce sunt acelea produse deficitare, noi credeam că tocanita ceea care este în magazine aceea este deficitul cel mai mare care este, sau dacă era cârnatul
acela de trei ruble și cincisprezece capici, nu știu dacă erau produse să credem noi că sunt deficitare, după anii optzeci și nouă da, dar cât am fost studentă nu. Toate
produsele erau în magazin de care voiai de acelea cumpărai.
 Existau persoane care se ocupau cu speculă?
Nu am întâlnit persoane care să se ocupe cu speculă.
 Activitatea studenților în muncile agricole periclita procesul educațional?

4
Noi eram diprinși încă din școala, când am fost elevi la școală noi tot am mers la muncile agricole, la cules poama câte trei-patru săptămâni, eu nu știu nu ne spunea
profesorii când fac lecții adăugătoare, fiind studenți tot așa, mergeam la muncile agricole, nu știu, nouă nu ne spunea niciun profesor, iată noi astăzi comasam lecția, sau
facem astăzi două ore că am fost la muncile agricole, nu știu, se făcea și nu știa studentul, adică nu era deschis comasarea aceasta de ore și de program, nu știu cum se făcea,
dar în toată toamna noi mergeam la muncile agricole, toți studenții meregeu, și noi fiind mai mari, aveam norocul să ne ducem chiar la uzina de conserve, lucram acolo trei-
patru săptămâni , și la strâns roșii, și la strans mere ne ducem cât eram studenți, făceam muncile, nu știu nu ne gândeam atunci că este…în primul rând eram remunerați
pentru munca care o făceam, ne se achita, ne se dădea nu știu câte procente de acolo, dar noi eram bucuroși ca studenți, mai ales aceea sărmanii studenți care nu primeau
bursă niciodată și când mergeau la muncile agricole să primească câțiva bani, pentru ei era o mare bogăție, așa că nu știu dacă o preturbat ceva procesul educațional ca să
simțim noi, noi mergeam că așa trebuia să mergem, și nu că numai noi, toate școlile mergeau la muncile agricole, toți studenții mergeau, așa că nu era ceva să ne facă pe noi
să nu ne placă sau să începem să spunem că iată noi nu vrem acolo, nu era așa ceva, trebuie, trebuie.
 În ce măsură ați sesizat faptul că materiile de studiu erau ideologizate?
Nu știu în ce măsură, nu pot eu să spun acum că în mare măsură în mediu, nu am atras noi atenția, vedeți că dacă acuma comparând materia de acuma și cu materia de
atunci, am putea spune că atuncea era ideologizata, da atunci, nu ne dădeam noi seama că se face ceva care nu ne trebuie, noi credeam că tot ce noi învățăm o să ne
trebuiască în viață.
 Cum se realiza pregătirea ideologică în instituția de învățământ superior?
Tot fix așa ca și la școală, era cercul politic, și la cercul politic trebuia numaidecât să aducem noutățăi, să discutăm și la ședințele organizației comsomoliste deacuma, când
mergeam ap tot se discutau diferite probleme politice care erau, în rest…acestea sunt.
 Se realiza că există și altă lume, în afara celei sovietice?
 Nu știu dacă se realiza atunci că există și o altă lume. Nouă ni se părea că toată lumea trăia foarte, foarte bine și totul este bine când eram studenți, adică nouă ni
se părea că noi suntem cei mai fericiți, că avem o țară bogată, că doar pe atunci era și uzina de tractoare, și uzina metalurgică, diferite fabrici care erau în Moldova, așa că ni
se părea că trăim normal și nu știam că mai există o altă lume în afară de Moldova, care este sau trăiește cu mult mai bine ca noi.
 Cum era localitatea (descrieți planimetria, clădirile cu destinație socială, istorică, culturală etc.) unde era plasată instituția de învățământ superior în perioada în
care studiati?
 Localitate…. nu știu cum să spun, o localitate ca toate localitățile, era casă de cultură, era sală de sport la noi la școală, era teren, stadion, școli, adică, nu știu..
Ceva că să mă impresioneze, nu știu… Era ceea ce trebuia să fie la locul lui, așa pe atunci credeam.
 Povestiți-ne despre organizațiile comsomoliste și comuniste de la facultate? Ce activități realizau?
 Deci, Doamne… În primul rând, erau niște organizații care, cel mai des…făceau foarte multe activități organizația consomolista, dar misiunea cea mai mare era
de a duce momentele acestea educative cu studenții care chiuleau de la lecții, iată, erau discuții cu ei… de ce au fugit de la lecții, că erau profesori care scriau că iată grupa
ceea nu a fost la mine la ore și atunci organizația comsomolista îndată trebuia să ia măsuri. Tot organizația comsomolista organiza anumite activități care erau pe atuncea,
șapte noiembrie, președintele organizației comsomoliste numaidecât era responsabil ca toată grupa, toți 100% să participe la aceste activități, în linii generale activitatea
comsomolista avea un mare rol în activitatea de student
 Participarea la evenimente cu caracter festiv (adunări solemne, demonstrații, sărbători oficiale)? Ce sărbători oficiale se serbau (9 Mai, 7 Noiembrie, Anul Nou
etc.)?
 Numaidecât, demonstrația de la șapte noiembrie asta era obligatorie, mergeam la paradă, la subotnici de asemenea erau organizate, adică tot ce se organiza cât
eram studentă la toate trebuia să mergem, dacă erai comsomolist, asta era o datorie, așa era spus, ești dator ca să mergi la activitățile care sunt organizate de către
concomitentul comsomolist
 Cum treceau sărbătorile religioase (Crăciunul, Paştele; Paștele Blajinilor)? Restricții?
 Sărbătorile religioase nici nu erau pe atunci, studenții în mare măsură….concomitentul comso
 molist făcea discuții antisovietice, nu știu cum să le spun, adică împotriva că dacă suntem comsomoliști, nu trebuie să ne ducem la biserică, nu trebuie să ținem
sărbătorile acestea, pe atuncea în ajun de paște numaidecât se făcea subotnic, iată asta era ca să nu sărbătorim paștele, eu nu țin minte sărbătoarea asta de paște când eram eu
studentă, în familie da, dar cel mai des nouă tăman sâmbăta cea de la paște făcea subotnic, și trebuia să stăm acolo, și poate că venea mama ori cineva se ducea acasă și ne
aducea câte o bucățică de pască și un ou roșu pe deascuns, de acum crăciunul era vacanța, că noi stăteam acasă de pe treizeci decembrie undeva până pe paisprezece ianuarie
stăteam acasă, iată crăciunul îl sărbătorim noi acasă, nu eram la studenție, dar paștele nicidecum nu.
 Cum erau organizate nunțile în mediul studențesc – la țară (în corturi, în săli festive din școli etc.), în orașe (la restaurant)?
 Eiii, foarte vesel și interesant, toată grupa mergea, nunțile se făceau în corturi, noi eram studenți, eram veseli, veselia cea mai mare la nuntă o făceau studenții
dacă se nimerea să fie coleg de a noastră mire sau mireasă, era frumos și simplu.
 Cât de mulți puteau să le facă la oraș?
 Eu nu țin minte să-și făcut cineva nunta la oraș cât am fost eu studentă, colegii mei erau toți de la țară, și toți au făcut la țară nunta, niciun coleg nu țin minte eu
să-și făcut la oraș nunta, poate dacă era din oraș, făcea la oraș.
 Cum apreciați situația economică din URSS în anii 80?
Pe atunci trăiam foarte bine, și ni se părea că avem de toate, toate sunt în magazin și putem să ne cumpărăm ceea ce ne dorim, măcar că produsele erau limitate, nu limitate
ca și cum erau un deficit , dar erau produse și nouă ni se părea că-i bine prin anii 80 era bine, deacum prin 90, 92, 95, atunci da era deficitul acesta, dar cât am fost studentă
nu am simțit. or poate că așa eram noi educați de acasă, că finanțe părinții nu prea ne dădeau ca să putem noi cumpăra și face acolo mese pompoase, deci din ceea ce ne

5
luăm de acasă și zece sau cincisprezece ruble păi asta era o avere mare, dar asta foarte rar ca părinții să îți dea 15, 20 de ruble, dacă nu te duceai o lună de zile putea să-ți dea
15 ruble, și nouă ni se părea că economia e foarte bună pe atunci.
 Ce vă amintiți despre „legea seacă” („suhoi zacon”) 1985-1989? Cum vă aprovizionați cu băuturi alcoolice?
 Nu știu, noi fiind studente și mai ales eram fete, nu ne-a afectat de loc această lege, da am fost la o nuntă care spunea că este interzisă, dar totdeauna pe masă
erau în sticle era pus vin, dar erau așa un fel de sticle invelite și în ele toți spuneau că este suc, dar acolo era vin, totuși lumea de la țară făceau ei, sau cu ceainicele mai
ieșeau la dans, veneau și încercau, controlau de pe la sovietul sătesc cum era pe atunci, adică de la primărie să nu fie băutură la nuntă, noi nu am facut provizii, fiindcă tăman
eram studenți și tăman în anii 85-89 o fost perioada când pe noi puțin ne-o afectat această lege.
 Ce statut aveau studenții cu armata făcută?
 Nu știu dacă aveau ei vreun statut, toți ziceau că iaca el o făcut armata și la pregătirea militară care era disciplină obligatorie, primul ajutor care l-am învățat
când eram studentă ap ei erau puși ca un exemplu că iată ei au făcut armata și să ne deie exemple nouă, în rest ca studenți nu, nu aveau mare privilegie
 Ați avut colegi la facultate, care au participat la războiul sovieto-afghan?
 Nu, noi eram mai multe fete, am avut un singur băiat și nu o fost la acest eveniment.
 Se vorbea în anturajul Dumneavoastră despre criza ecologică provocată de avaria de la Cernobâl?
 Nu, pe atuncea nu se auzea nimic despre Cernobâl.
 În opinia Dumneavoastră, au existat ani sau evenimente istorice care au afectat sistemul de învățământ universitar și pe care le-ați sesizat din propria
experiență?
 Nu, nu a existat. Cred că după anii 90 care au devenit studenți da, dar până atunci nu.
 Ați sesizat manifestări naționaliste în instituție?
 Nu.
 În Facultatea la care ați învățat s-a simțit suflul mișcării naționale ? Care era poziția/atitudinea profesorilor românofoni și a celor rusofoni ?Nu. nu s-a simțit.
 Eu nu știu dacă noi aveam, eu chiar am avut în grupă colegă care era din România, din Zakarpatia și vorbea româna, româna, româna, niciodată nu am făcut
diferență că este româncă, noi suntem toți moldoveni, nu, o fost prietenie și în alte grupe tot erau din Cernăuți chiar erau studenți, dar tot nu am simțit ca să fie
careva împotrivă sau să ofenseze aceste persoane, nu eram prietenoși.
 Cine dintre profesori, studenți s-au evidențiat în procesul de renaștere națională?
 Cu renașterea națională asta a fost mai târziu, cât am fost studentă nu se auzea de evenimentele acestea de renaștere națională. Nu pot să dau exemple.

 Ați participat la mișcări de masă de la sfârșitul anilor 1980: mitinguri, greve?
 Nu.
 Ați fost martor la ciocniri violente dintre protestatari și autorități?
a. 7 noiembrie 1989 – studenții au blocat trecerea tehnicii militare sovietice pe Piața Biruinței din Chișinău cu ocazia așa-numitei Mari Revoluții Socialiste din
Octombrie.
b. 10 noiembrie 1989 demonstrații la Ministerul de Interne al RSSM
Nu.
 Ați comunicat cu personalități implicate în mișcările de masă de la sfârșitul anilor 1980?
 Nu.
 Cum ați sesizat trecerea de la grafie chirilică la cea latină?
 Ușor am sesizat, fiindcă chiar primul an când am început să lucrez, iată atuncea s-a introdus grafia latină și odată cu copii am învățat și noi grafia latină și nu o
fost nimic strașnic, nimic dificil de a trece la grafia aceasta latină.

 Cum ați sesizat trecerea de la istoria ideologizata la cea națională? introducerea cursurilor de istorie a Românilor ? trecerea la predarea disciplinelor în limba
română și la grafia latină ?
Păi încetul cu încetul, noi nu știu dacă am fost așa la o trecere bruscă, o fost o trecere care o început de acum, fiind profesor nici nu s-a simțit, o trecere care era de așteptat
că trebuia să vie o trecere de asta ca să aflăm și despre istoria românilor.
 Cea mai plăcută și cea mai neplăcută amintire din anii studenției?
Oi doamne, cea mai neplăcută, noi aveam biologia, la partea practică trebuia să punem un teren cu fasole, să avem grijă să creșem noi fasolele, și iată nemplacută mi-o fost
atunci, clar că noi eram studenți și mai făceam și șotii de care să ne mai aducem noi aminte, asta parcă îmi pare rău și până în prezent, chiar și la întâlnire când am fost cu
dirigintele, parcă ne aduceam aminte, și parcă ne părea rău, noi am pus în două cuiburi toate fasolele și celălalt teren l-am lăsat așa, și dirigintele când sa dus să vadă cum a
crescut fasola, erau numa două fasole, în rest strășnicie ce era, nu era nimic, și asta o fost pentru noi, o venit profesorul și noi ne gândeam că o să ne dojănească, as ne pună o
notă mai mică, nu, dumnealui o venit și o spus, ei cum credeți voi, câte fasole o să strângem de pe terenul nostru, și zice, astăzi în loc să vă duceți acasă mergem cu toții
împreună și cu mine și o să punem fasole din nou, că fasole o să dovdească și o să crească până la toamnă , iată așa, asta o fost cea mai neplăcută.
Cea mai plăcută nu știu, multe evenimente care plăcute, plăcut o fost, când nefiind sigură pe mine la sfârșit am dat toate patru examene de stat pe care le-am avut pe nota
cinci, asta o fost ceva, foarte, foarte plăcut și cu mândrie pentru părinți, când am venit acasă și le-am spus că toate examenele le-am dat pe nota cinci, plăcut mi-o fost că am
avut ocazia printre primii să-mi aleg locul unde să-mi desfășor activitatea, iată asta o fost plăcut.

6
V. VIAȚA POST STUDII

 După absolvirea facultății, pe ce drum ați mers?

Am mers pe drumul care mi-am făcut studiile, adică de a profesa, ceea ce am învățat la studenție am mers să profesez.
 Statul asigura locul de muncă și de trai al tinerilor specialiști?
Da pe atunci asigura, deci mie ca tânăr specialist un an de zile mi-o dat teren de pământ, douăzeci de arii. Și de asemenea tot ca tânăr specialist în perioada rece a anului mi-
o acordat jumate de tonă de cărbuni dacă nu mă greșesc eu, deci asta era privilegiile care erau pe atunci pentru tinerii specialiști.
 Câți de mulți rămâneau la orașe?
La oraș nu știu dacă rămâneau mulți, toți din grupă de la noi câți am fost noi douăzeci și opt, păi toți au mers la locurile de muncă unde au fost repartizați, după aceea de
acum trecând perioada când s-a deschis hotarele, o parte au mers peste hotare la muncă, dacă zece procente noi am rămas să lucrăm profesori, este o colegă care lucrează
profesoară în raionul Soroca, o altă colegă lucrează în raionul Nisporeni profesoară, undeva suntem vreo cinci colege care am rămas să profesez, în rest și-o ales alt drum.
 În ce măsură cunoștințele obținute la facultate le-ați aplicat în activitatea profesională?
În mare măsură, deoarece am avut norocul de a ne învăța toate măruntaiele cum se desfășoară o lecție, cum se lucrează, cum se face un proiect didactic, la ce trebuie să
atragem atenția, adică studiile mi-au ajutat foarte mult ca specialist mai departe, adică mult, mult, mult, o sută de procente chiar și mai mult mi-au ajutat.
 Cât de pregătit era tânărul specialist pentru activitatea profesională practică?
Foarte bine pregătit era, eu chiar venind ca tânăr specialist, am intrat în lucru la 1 septembrie și la jumătatea lui octombrie, colectivul pedagogic care era pe atunci, mi-o
încredințat să fac o oră demonstrativă, o oră publică, neavând manuale, oră raională pentru directorii adjuncți , și vreau să spun că a fost o lecție apreciată cu ce-a mai înaltă
notă. Noi ca specialiști eram pregătiți bine.
 Cum era colectivul în care v-ați început activitatea profesională, Cum v-au întâmpinat?
M-au întâlnit, foarte, foarte bine, foarte călduros, totdeauna am fost la egal, cu drag îmi amintesc de Serafima Fiodorovna, o învățătoare bravo care mi-o fost mie ca un ghid,
cu drag îmi amintesc de Anastasia Ivanovna, cu respect de Emilian Ivanovici, cu respect de Boris Ivanovici, de Victor Ivanovici, de toți profesorii care nu mai sunt în viață,
dar pentru mine o fost, foarte, foarte aproape sufletului, m-au primit prietenește.
 Ce activități obștești erau organizate în colectivul de muncă?
Erau organizate pe atunci și ziua profesorului și anul nou și opt martie, zile de naștere mai puține nu țin minte zile de naștere a profesorului să organizăm noi, dar ziua
profesorului, anul nou și opt martie, acestea erau sărbători tradiționale, șapte noiembrie am sărbătorit în colectiv.
 Ce funcții ați deținut în primii 3 ani de activitate profesională (președinte al comitetului sindical, secretar al organizației comsomoliste)
Președinte al comitetului sindical chiar din anul doi am fost și până în prezent sunt.
 Ați păstrat relațiile cu colegii de facultate? Dar cu profesorii?
Cu profesorii mai puțin, cu colegii de facultate da.
 Ați organizat serate de întâlnire cu colegii, cu profesorii?
Da, am organizat și cu drag ne-am revăzut, și cu drag ne-am amintit de multe momente frumoase petrecute în sânul grupei noastre.
 Când a fost ultima?

 Ultima dată a fost în 2015.