Cariera mea de profesor

Tocmai în timp ce scriam titlul acestui text augumentativ, valurile de idei își fac simțite
prezența în căpul meu. Îmi vine să încep cu oricare idee care îmi zboară prin minte, dar nu voi
face asta, ci voi începe cu momentul în care am simțit că sunt atrasă de această meserie.Se
întămpla pe la vărsta de vreo 7-8 anișori, atunci când după orele de la școală, după amiaza, în
timpul meu liber, mă jucam, dar nu oricum, ci îmi împrăștiam mai multe scaune pe care asezam
niște cărți, si apoi, îmi imaginam că sunt într-o clasă cu elevi, unde eu eram profesoara....și da,
recunosc că în felul acesta mă jucam aproape de vreo 3 ori pe săptămână, până ce am crescut mai
mare.După ce am ajuns prin clasele mai mari, prin gimnaziu, eram atentă la toți profesorii mei,
de la modul în care predau, gesticulau, până la îmbrăcămintea acestora. Țin minte că mergeam cu
un asa drag și patos la sçoală zi de zi încât atunci când se întâmpla să lipsesc din motive bine
întemeiate, eram tristă și plângeam; pot spune ca dragostea mea pentru școală se născuse încă de
la o vârstă fragedă.

În timp ce anii treceau, dragostea mea pentru meseria de dascăl devenea din ce în ce mai
însemnată. Deseori mă aflam în situația când visam cu ochii deschiși, visam cum eram în fața
elevilor și eram cel mai bun profesor. Mulți dintre profesorii mei, pe parcusrul anilor de studiu,
nu erau la maxim dedicați meseriei, lucru vizibil în comportamentul și modul lor de a-și
împărtăși cunoștiințele și celorlalți din jur. Acest fapt m-a pus pe ganduri și m-a facut să ma
gandesc la mai multe ipoteze; una dintre ele era faptul dacă nu cumva sunt eu prea pasionată de
această meserie acum, iar dupa trecerea anilor acest patos va trece de la sine, pentru ca da, aceei
profesori, pe care eu nu i- am simțit asa dedicați meseriei, erau oameni trecuti de vârsta întâi, și
mă gandesc ca plăcere pentru meseria de dascăl s-ar fi pierdut printre acesti mulți ani.Inspirată de
doamna dirigintă din clasa a 12-a, înscrierea mea la Facultatea de Litere din Iași a avut loc.O să
povestesc așa, în general, despre experiența mea la această facultate; o experiență destul de
plăcută, și zic ”destul” pentru că așteptările mele erau foarte imense, dincolo de puterile
facultății.Acesti trei ani care m-au format ca profesor, au fost niște ani superbi, care s-au scurs
prea repede, ani în care am învățat multe lucruri despre literatura română cât și despre cea
franceză, având ca limbă straină limba franceză.Lucrul care m-a dezamagit foarte mult la această
facultate a fost că grupa din care făceam parte nu a fost o grupă tocmai unită, ci mai degrabă
formate din multe bisericuțe, și din multă competiție, dar acest lucru intră în altă sferă.

1
 Voi vorbi despre practica pedagogică, care a fost ca și cum nu ar fi fost și zic asta pe baza unor
mai mulți itemi care s-au întamplat.Mă așteptam ca dupa aceasta practica din acest ultim an să-
mi dau seama dacă sunt pe drumul cel bun și dacă chiar meseria de dascăl mi se
potriveste.Practica pedagogică la limba română din primul semestru s-a desfășurat foarte prost,
având o doamnă profesoră, ca coordonator, nu întocmai foarte interesată de studenții primiți de
Universitate, și care a tratat această ”practică” pedagogică a noastră într-un mod superficial.Eu
nu am avut ocazia să învăț cum se realizează concret un proiect didactic; cele puține ore
petrecute în preajma elevilor de liceu, m-au facut să mă simt nepregătită pebtru acest drum lung.
Cît despre practica pedagogică la limba franceză din al doilea semstru nu pot spune prea multe,
deoarece din cauza virusului Covid 19, nu ne-am putut realiza practica în preajma copiilor.

Ceea ce m-a facut să cred că as fi potrivită meseriei de dascal, sunt meditațiile realizate încă
din al doilea de an de studiu. Nevoită fiind din lipsa baniilor și din dorința de a face ceva cu totul
nou, am decis la un moment dat să public anunțuri pe diferite site-uri pentru a atrage diferiți copii
dornici de meditații. Mi-a placut cum decurg aceaste meditații, așa că din acel moment și până
acum am mai mulți copii pe care îi îndrum în artele frumoasei literaturi române. Ei bine,
satisfsacția este și mai mare atunci cănd observi că elevii pe care tu îi pregătești au niste
rezultate foarte îmbucurătoare la școală, iar acest lucu m-a facut să fiu dedicată și mai mult în
privința pregătirei mele, pentru a oferi informații de calitate celor ce m-au ales.Pe lângă faptul că
aceste pregătiri mi-au adus un venit bugetar destul de bun, m-a ajutat foarte mult în ceea ce
privește pregătirea mea profesională pentru că eu eram dornică de a ști cât mai multe, stăteam
ore în sir zilnic și ma pregăteam.Un alt lucru pe care l-am observat în decursul pregătirii elevitor
este faptul ca elevii vor fi mereu foarte diferiți; și zic asta pentru ca deși am cunoscut foarte
multe tipuri de elevi, nici măcar unul nu era ca celălalt; de la felul de a se îmbrăca la atitudine, de
la dorința de a învăța la legeritatea cu care tratau unii copiii școala, toate aceste lucruri enumerate
erau diferite la ei.A trebuit să-i iau pe fiecare așa cum este el, și sa-l ajut să-i creez cea mai bună
versiune a sa; nu de puține ori am constatat faptul că pe lângă meseria pe care o afișam în fața
lor, eu trebuia să le fiu și un bun ascultător și o bună prietenă, pentru ca fiind și aceasta apropiere
între vârstă, de multe ori ei mi-au spus nemulțumirile despre anumite aspecte din viața lor, iar în
acele momente am realizat ca, da , merseria de dascăl are la bază foarte multe lucruri.

2
3