Fiecare dintre noi are o capacitate extraordinară de a învăța în diferite moduri. E
foarete greu să vorbesc despre stilul meu de învățare, deorece acesta oscileaza de la o materie la alta, de la o vârstă la alta, de la ceva ce îmi este dat obligatoriu să învăț, la ceva ce învăț din plăcere, pentru dezvoltarea mea intelectuală. De exemplu, materiile mele preferate sunt: Limba și Literatura Română și Limba Germană, când învăț la ceste două materii, adopt un stil diferit de învățare și anume îmi pregătesc mai întai locul în care urmează să învăt, și anume în pat sau pe un fotoliu, iar vara pe balansoar. Deoarece cititul cărților de literatură înseamnă pentru mine și relaxare, întodeauna încep prin a-mi face un ceai sau o cafea pentru a le savura pe parcurul lecturii. Pasul doi este pregatirea pixurilor colorate cu care voi sublinia tot ceea ce consider eu că este mai important și semnele de carte, de asemena colorate, pentru a mă întoarce la momentele înteresante. Utilizarea culorilor pentru mine înseamnă importanța conținutului, cu cât culoare pixului sau a semnelor este mai întunecată, conținutul este mai greoi și invers. Pentru memorarea conținuturilor la ceste maretii este nevoie să citesc o singură dată cursul și să recitesc de mai multe ori ideile importante pe ceare le-am marcat. Un cu totul alt stil de învîțare utilizez atunci când vine vorba de învățatul la științele exacte. Aici totul se schimbă radical pentru că nimeni și nimic nu are voie să ma distragă. Învîțatul nu mai are loc oriunde, ci doar într-o cameră singură, la un birou, înconjurată fiind doar de culegeri, neapărat cu un caiet în față pe care aplic fiecare regulă în exerciții, de multe ori fac un exercițiu chiar și de zece ori până când reușesc să memorez regula. În general matematica este o materie mai delicată care presupune adoptarea unui stil foarte diferit pentru mine și foarte strict care necisită concentarre maximă. Dacă la română las pentru un moment careta din mână și iau telefonul să urmîresc ce mai e nou pe Facebook, așa ceva nu se întamplă niciodată la matematică, deoreace chiar și o clipă de distragere mă poate deconecta complet de la conținutul învățat.Dat fiind fapul că am trecut de materia grea de la matematică, pot spune că am renunțat deja la acest de stil încordat și adopt unul mult mai relaxant. Așadar, nu am un anume stil de învățare mereu, dar dat fiind faptul că în prezent studiez ceea ce îmi place și nicio materie nu îmi provoacă dificultate în învățare, pot spune că dominant este momentul acela când învățarea presupune o doză de placere, de liniște, de stare de bine, adică, așa cum îl numesc eu, stil relaxant. Acel moment când învăț nu că e necesar, ci că așa îmi cere intelectul. Eu sunt o persoană foarte sensibilă, iar în momentul în care sunt nevoită să învăț la ceva ce nu îmi place, devin agitată, supărată și extrem de irascibilă. Deja când trebuie să adopt un alt stil înafară de cel relaxant, nu sunt eu, de exemplu, nu sunt eu când trebuie să învăț la fizică; însă mă simt în universul meu atunci când citesc literatură pentru copii, deexeplu. Spuneam mai sus că placerea mea atunci când învăț e să folosesc culori și cred că acestă startegie se leagă foarte mult de personalitatea mea. Eu sunt o persoană foarte veselă, îmi place să mă îmbrac colorat, îmi place să mă plimb prin natură și să analizez fiecare element din jur, deci, nu întaplător subliniez cu pixuri colorate, sunt atentă la detalii și mă întorsc să meditez asupra lor. Deși numit de mine stil relaxant, în limbaj academic mă încadrez în stilul reflexivului. După modalitatea senzorială implicată, eu adopt un stil de învățare vizual deoarece: ămi amintesc ceea ce scriu sau citesc, învăț ușor atunci când conținutul este proiectat vizual pe videoproiector sau laptop, îmi amintesc mai ușor atunci când sunte scheme sau diagrame și ce este cel mai important e faptul că în timpul procesului de învățare nu trebuie sa mai apară vreo altă persoană care să mă distragă. Cele mai bune strategii pe care le adopt pentru a învăța ușor și eficient sunt notițele și schemele, chiar si când citesc, imi place întotdeauna să fac scheme, desenez sau să scriu unele cuvinte-cheie în subsolul sau pe marginile paginii. De multe ori s-a întamplat să pierd anumite lecții sau sa nu fi fost la unele cursuri și să fiu nevoită să cer lecțiile de la un coleg, ei bine, niciodată nu le-am putut xeroxa și învăța direct de pe acele pagini, mereu transcriam pentru ca am impresia ca daca scrisul nu-mi aparține, nu-mi pot însuși nici conținutul. După cum spuneam și în rândurile de mai sus, locul în care se petrece actul învățării este foarte important pentru mine, poate cel mai important. Nu pot învăța dacă am dezordine în cameră, daca nu este o cameră luminoasă, nu am un pat sau o canapea pe care să mă întind, mult spațiu pentru a-mi întinde toate cursurile și caietele ce țin de acea materie și nu în ultimul rând, liniște, liniște deplină, până și o insectă are puterea de a-mi distrage atenția. O altă condiție este stabilirea de la început a volumului de imformații ce trebuie atins, fiindca sunt o persoană ambițioasă și mereu duc la capăt ceea ce îmi propun, iar daca nu am de la începit planul făcut, nu reusesc să obțin nimic. Deși m-am maturizat, în unele situații înca mă simt copil. Asta se întâmplă ți atunci când învăț, deoarece aproape întotdeauna, fiecare sesiune de învățare presupune recompensa cu ceva dulce, iar fiecare examen luat cu notă mare este achiziția unui articol vestimentar dorit. Astfel reusesc sa-mi stimulez creierul și să-i ofer mai multe motive pentru care merită să fie antrenat. Ceea ce mai vreau să remarc aici este că pentru mine sistemul de asociere este unul extrem de important și îl folosesc de fiecare dată când trebuie sa-mi aduc aminte de ceva important, de exemplu când trebuie să rețin trăsăturile unui personaj, încerc, din caracterizările date, să vizualizez o imagine a sa asociindu-l cu unul dintre membri familiei sau o perosoană din grupul de prieteniastfel când trebuie să susțin o lucrare pe acestă temă, îmi este mult mai ușor să am imaginea prietenului în minte și apoi trec la caracterizare. De asemenea, mai folosesc acest stil de învățare prin asociere atunci când trebuie să prezint un discurs în fața unui public foarte important. Oricât de diferite ar fi subiectele pe care urmează să le prezint, încerc întotdeauna să fac asocieri între ele. De exemplu, ultimul meu discurs pe care am fost nevoietă să-l prezint a fost bazat pe viața și opera lui Mihai Eminescu, ei bine, au fost multe de spus despre acest important poet român, așa că mi-am schematizat discursul asociind fiecărui cuvânt cu câte ceva ce mă leagă ăe mine și m-au dus cu gândul atunci când am învățat pentru prima dată despre Eminescu. Începând cu data nașterii, coincide cu data nașterii unui uncheș de-al meu, știam ca trebuie sa fie o mie opt sute și ceva..și cincizeci, și anume vârsta mamei mele; cât despre locul nașterii, m-am gândit prima data la colega mea de facultate care era din Botoșani, ce să mai spun de relația sa cu Veronica Micle, că din start m-am gândit la relația prietenei mele cu iubitul său care semena oarecum. Astfel am reusit să rețin mult mai ușor niște ani și zile pe care știm cu toții ce e foarte complicat să le reținem daca nu ne leagă ceva important de ei. Cu toate acestea, cestui stil de învîțare dominant pe care eu îl adopt, îi corespunde învățarea receptivă și presupune să verbalizez, să memorez anumite concepte, dar mai întâi să înțeleg cu exactitate noțiunea și să-i cunosc toate sferel și sensurile în jurul căreia aceasta gravitează. De aceea de fiecare dată când învăț, este nevoie sa citesc cu voce tare, să-i aflu mai întâ modul de pronunție, iar mai apoi să-i cunisc sensurile ți legătura acestuia cu materia respectivă. Fie ca este vorba despre memorarea unor definiții, înțelegerea unei povești sau rezolvarea unei probleme la matematică, verbalizarea e nelipsită. De asemena, când verbalizez anumite conținuturi, am tendința de a accentua titlutile capitolelor, a subapitoleleor sau a termenilor importanți ddin enunț. Închei referatul abătându-mă asupra avantajelor și a dezavantajelor acestui stil proriu de învățare care poate pare cam neadecvat, însă atâta timp cât la mine funcționează, nu încetez să-l aplic. Bineînțeles că am mai mult păreri bune despre acesta și-l confider ca fiind cel mai bun, așa ca o să încep exprimându-mi avantajele. Consider ca un mediu îngrijit, drăguț, colorat, liniștit este locul perfect pentru derularea procesului de învățământ; Că nimic nu e mai frumos decât sa-ți vezi cărțile , caietele și cursurile colorate sau că nimic nu-i mai amuzant decât să ai în casă o persoană ca mine care să mai vorbească singură. Cât despre faătul că am o memorie vizuală și adopt un stil vizual de învățare eu cred că e cea mai simplă cale, de ce să ne obosim ochii citind o pagină cand punem scurta pagina în doua trei notițe? De ce să ne obosim mâna scriind, când putem rezuma conținutul într-un desen, o diagramă? Dar cum nu pot exista numai părți bune, acest stil de învățare poate avea și dezavantaze, de exemplu nu toată lumea poate avea parte de liniște ori de câte ori are nevoie să învețe, ori nu toată lumea își permite să aibă o mulțime de marchere, pixuri colorate, stikere sau alte minunății colorate, asta însemnă că nu mai poate învăța? Nuu, în niciun caz nu. Sunt persoane care nu ajung mereu la cursuri, deci atutomat nu au avut contact cu profesorul când a predat lecția respectivă sau cu video proiectorul. Am vrut sa ajung aici, fiindcă asta este problema și în cazul meu, atunci când lipsesc de la un curs, am impreis ca am rămas în urmă mult, sau că materia în este deloc cunoscută, aici mi-aș dori să remediez problema și să încerc rezolvarea ei prin alt mod. Un alt aspect ce as vrea și cu singuranță aș putea să-l îmbunătățesc este verbalizarea în timpul învățării, pentru că as putea fi pusă în situații limită în care nu-mi este acceptat acest lucru, iar asta ar presupune să merge la examene nepregătită. În concuzie consider că stilurile de învățare sunt atât de variate deoarece și oamenii sunt foarte diferiții și nu contează cat de normal sau haotic ar fi el, importante e să fie eficinet și să fucă la finașități. După părerea mea nu contează ora la care învățam, ci starea noastră și limpezimea creirului la acel moment, aduc acasta în disuție deoarece se zice că pentru faptul că examenele se susțin în timpul zilei, tot în timpul zilei ar trebui să ne pregătim pentru ele. Dar nu, nu sunt de acord cu această idee atâta timp cât avem o viață activă, poate chiar solicitantă unoeri și nu ne permite învățatul ziua, ănsă aceta nu e un obstacol pentru dezvoltarea noastră, pentru continuitatea studiilor şi antrenarea minții noastre. Prof. înv. primar: Aneci Gheorghina