Profesorul este cel care sădește sămânța roditoare în elevul său și pe

care o va cultiva pe parcursul fiecărei realizări a elevului.De asemenea,

profesorul are influențe asupra elevului, atât la abilitățile profesionale,
cât și asupra personalității elevului, provocând schimbări care se vor
regăsi asupra elevului și după terminarea studilor.

Profesorul este persoana care se află în centrul sferei elevului, iar prin
comportamentul și atitudinea sa influențează elevul, ajutându-l să se
descopere, să înțeleagă faptul că a învăța nu e o povară și o descoperire a
lumii înconjurătoare din care el face parte și în care el ca ființă umană e
cel mai important. De asemenea, profesorul poate fi și ființa care
descurajează și care împiedică dezvoltarea armonioasă a elevului, doar
prin simpla sa atitudine și prin propriile cuvinte pe care le adresează
elevului.

Pentru ca elevul să fie curios, asumat și atras de lecția care îi este

predate, profesorul nu ar trebui să se oprească doar asupra aspectului
tradițional prin care elevului îi sunt dictate toate informațiile și pe care el
din funcția de elev trebuie să le tocească. Cadrul didactic ar trebui să
încerce diferite metode alternative, diferite activități, diferite
experimente prin care elevul să fie integrat, să aibă rolul de descoperitor
a propriilor lecții.Cadrul didactic trebuie să fie cel care îndrumă elevii pe
cale, ajutându-l atât cu sfaturi, cât și cu sprijin emoțional.

Astfel, fiecare avem întipărit în minte, dar și în suflet modelul unui

profesor ideal, care a pus în noi sămânța roditoare. Eu am avut ocazia de
a întâlni profesorul idela, care m-a îndrumat și mi-a călăuzit pașii pe
parcursul anilor de liceu, dar care și-a pus amprenta și asupra
comportamentului, gândirii și a percepții mele în ceea ce privește a fi un
dascăl de valoare.

Cum la rândul nostru fiecare ne amintim mereu de acel profesor care și-a
pus amprenta asupra noastră, așa îmi aduc și eu aminte de profesoara
mea de pedagogie din liceu, având norocul să îmi fie și dirigintă. Chiar,
dacă vă așteptați ca descrierea ei să înceapă asemenea unei povești
minunate, în care ea m-a uimit prin felul să de a fi încă de la prima
întâlnire. Ei bine, nu a fost așa, la început aproximativ timp de două luni,
pot spune că nu era încântată de ea, poate și din cauza faptului că ceilalți
elevi nu aveau o părere bună, poate că eram prea influențată de cei din
jurul sau pur și simplu nu o descoperisem și nu îi cunoșteam modul de
predare și toate activitățile sale prin care reușea să mă impresioneze și
mă ajuta să înțeleg toate cuvintele și lecțiile de pedagogie care păreau
ceva abstract și ceva care niciodată nu va fi înțeles de mine.

Așa dar, din punctul meu de vederea ea a îndeplinit rolul profesorului

ideal. Pornind în primul rând de la actul educativ și de accentul pe care-l
pune pentru ca noi, elevii, să înțelegem și să rămânem captați pe tot
parcursul activității și să ne implicăm atât în descoperirea unor cuvinte
cheie dintr-o lecție, până la a fi noi cei provocați de a ține o oră prin
anumite metode. Chiar acum, îmi aduc aminte de momentul în care a
fost provocată de a ține lecția, folosindu-mă de ,,metoda Cubului” și prin
această provocare, nu doar că mi-am învins frica de a vorbi liber în fața
clasei care mai târziu mi-a devenit foarte folositor, dar și ocazia de a ține
minte această metodă și de a știi să o aplic cât mai interactive de fiecare
dată, dar de asemenea, vă spun sincer că nu am uitat această metodă
având ocazia de a o învăța printr-un mod diferit și nu prin modul
tradițional folosit, astfel, descoperind un mod diferit prin care să învăț.

Concluzionând că învățarea nu ar trebui să se bazeze doar pe modul

predare-învățare-evaluare, dar și pe abilitățile practice ale elevilor, pe
experimete, pe jocuri, într-un cuvânt și pe învățarea alternativă, prin care
elevul este pus în fața lucrului împlinit și prin care el își asumă funcția
de întemeietor a propriei înțelegeri, să nu privim doar din acest punct
de vedere și să observăm de câtă creativitatea și abilitate va da dovadă
acel elev. Deci, prin această învățare în care se află în centru elevul,
reușește să dezvolte cât mai multe abilități și aptitudini de care elevul dă
dovadă. Asfel, profesorul la rândul să trebuie să fie unul creativ, implicat
și devotat activității pe care o face zi de zi și să privească dincolo de
sfera materială și să ofere elevului abilitatea și ocazia ca la ora lui el să
își descopere propriile înclinații și propriul univers prin ora practicată de
el, dar așa atrăgând elevii la ora lui.

Ea a fost profesoara care și-a pus amprenta asupra mea, nu doar prin
actul educativ folosit, dar și prin înțelegerea care a oferit-o fiecărui elev,
încercând să pătrundă în adâncul sufletului și să descopere emoțiile care
te copleșeau, fără a te judeca sau a te învinovăți. Prin urmare, un dascăl
nu trebuie să aibă mereu postura ființei sobre care stă la catedră și îți
transmite informații și uneori să arate elevilor parte sa emoționantă,
blândă și înțelegătoare pe care noi ca elevii o căutăm în ei, prin oferirea
unor sfaturi, unor cuvinte de laudă, de îndrumare, astfel, elevul
descoperind în profesor ființa înțelegătoare și blândă pe care s-ar putea
baza atunci când mediul instituții educaționale nu îi oferă destulă
căldură.

De multe ori mă întrebam cum trebuie să ameliorezi o discuție

tensionată dintre elevi și cum ar trebui să aplici pedepsele, la nivelul
notelor, a mediei de la purtare sau să anunți părinții? Cum ziceam și mai
sus eu am avut ocazia de a avea o profesoară ideală de pedagogie, dar și
onoarea de a-mi fi și dirigintă. Ea încă de la început a creat din clasa
noastră un colectiv, care să își asume greșelile și care să nu creadă că
orice problemă se rezolvă prin violență sau prin cuvinte dureroase
aruncate la nervi, vă mărturisesc că toate orele ei de dirigenție se bazau
pe diferite jocuri de încredere, de comunicare și de a ne cunoaște unul pe
celălalt, iar prin aceste activități introduse de ea în banalele ore de
pedagogie ne-au ajutat să ne cunoaștem. Prin aceste mici și neînsemnate
activități, nu doar ca reușit să ne unească pe noi și a reușit ca ea să se
integreze în colectivul nostru, iar atunci când existau acele discuții sau
mici conflicte reușea să le resolve printr-o simplă discuție în care
dezbătut subiectul și înțelegea fiecare elev făcându-l să conștientizeze că
nu a procedat corect și că orice neînțelegere se rezolvă cu calm și cu
îngăduință față de ceilalți. Dar prin aceste metode ale sale, nu ne-a
pregătit doar pentru școală și ne-a oferit bagajul pentru viață care nu este
așa de ușoară și blândă cu noi.

Din acest punct de vedere, eu consider că profesorul trebuie să își pună

amprenta și asupra comportamentului tău, asupra modului în care să
percepi lumea, el legând anumite lecții care au loc în instituția școlară și
de experiențele sale propria, dar și de exemple care să rămână întipărite
ăn mintea noastră, chiar dacă sistemul educațional nu prevede așa aceste
lucruri, el reușind să învingă.
 Dar având ocazia să întâlnesc profesorul ideal am înțeles că cel mai
important lucrul în activitatea practicată de el ca profesor cel mai
important lucru e ca elevii să vină cu drag la orele predate de tine și să
rămână cu ceva întipărit nu doar în memorie, cât și în suflet.

În concluzie, părerea mea despre profesorul ideal ar porni de la acest

citat: ,,Aș scrie cu pensula mare pe pereții odăii tale o poruncă:
IUBEȘTE-ȚI MESERIA!”- Tudor Arghezi. Cum și citatul dezvoltă
mesajul de ați iubi meseria și eu consider că cel mai important lucru în
postura de dascăl este să iubești ceea ce faci, în plus să pui suflet și
pasiune, iar acel profesor care va avea aceste abilități și își va asuma
meseria pe care o practică nu va avea cum să dea greș.

Ca și în orice meserie în care trebuie să pui suflet pentru ca la finalul

zilei să ai satisfacție față de ce ai realizat, așa e ca și cadru didactic,
satisfacția se îndeplinește atunci când elevii pe care îi coordonezi merg
cu ,,lecția învățată acasă” și cu cunoștințe în plus și în ceea ce privește
atribuțiile școlare, dar și o lecție despre viață.