Profesororul ideal nu este cineva de găsit aici, acolo și peste tot.

El este într-adevăr un obiect

rar și foarte puține școli se pot lăuda cu un astfel de profesor în lista personalului lor. Dacă trebuie să
descriem un profesor ideal în câteva cuvinte, trebuie să spunem că ar trebui să aibă capacitatea de a
servi ca model în fața elevilor săi.
După mine, profesorul ideal reprezintă un exemplu demn de urmat, prin a cărei influență
tindem spre perseverență și desăvârșire. Bunăvoința, răbdarea și optimismul sunt calități care nu
ar trebui să lipsească, acestea fiind cheia spre sufletul multor elevi ai săi. La fel, profesorul ar
trebui să emane căldură, în așa fel se va crea o atmosferă plăcută în clasă.”
Pentru unii, un profesor ideal este acel care nu dă teme pentru acasă. Pentru mine, un profesor
ideal ar fi o persoană integră și exigentă atunci când trebuie să învăţăm. Acesta ar trebui să fie
capabil să explice în aşa mod, încât să înţeleagă tot colectivul de elevi. De asemenea, să nu dea
note mici pentru că nu fac elevii meditaţii la materia pe care o predă!”
Profesorii ideali nu sunt cei care știu totul despre materia lor, dar cei care pot “incuba” în elevi
informația necesară. Să nu uităm și de faptul că pe umerii lor e o responsabilitate mare: dascălii
pregătesc următoarele generații ale țării.
Profesorul ideal e acel care poate comunica cu elevii, care poate fi sever când trebuie,
dar și glumeț și blând. Un profesor ideal este cel care e, în primul rând, om, acel care îți cultivă
dragostea de a învăța și respectul, dar nu frica față de el. Ador lecțiile la care este mai interesant
să ascult profesorul decât să joc la telefon, la care nu socot minutele până la sunetul clopoțelului
și la care stau mereu cu mâna ridicată. Un profesor cu adevărat bun este acel care cu iscusință și
dăruire mă captează și de la care pot învăța multe pentru că vreau, nu pentru că trebuie.”
După opinia mea, profesorul ideal este acea persoană care știe cum să combine frumosul cu
utilul, cea care încurajează și inspiră. Desigur, exigența este importantă, însă este necesar un
echilibru între aceasta din urmă și o bună dispoziție permanentă. Îmi plac profesorii care
transformă într-așa fel lecțiile, încât nu mai numeri minutele până la sunetul clopoțelului.”
1
După părerea mea, unui profesor ideal nu ar trebui să-i lipsească simțul umorului. Iar pentru a
însuși mai bine materialul lecției, ar trebui să organizeze activități de grup, jocuri, pentru a ne
implica activ în procesul de învățământ. Perfect ar fi dacă ne-ar permite să utilizăm telefonul
mobil la lecții și nu ne-ar da teme pentru acasă.”
Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o personalitate complexă formată din câteva
componente. Fiecare este foarte importantă și indispensabilă profesorului.În primul rând, el
trebuie să convingă elevii săi că sunt foarte capabili, să le arate că ei pot avea performanță.
Profesorul trebuie să îi încurajeze în ceea ce învață, să îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o
valoare incontestabilă și au un talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului,
cel puțin, că e posibil să însușească materia predată. Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria
persoană, cu propriul exemplu. În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor
mai mult decât în cunoștințele lor. Schimbarea elevului este foarte importantă și e mult mai
importantă decât notele elevului. Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a
investit el și se va purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi în poziția să „cerșească ” respectul.
Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va încuraja și pe alții s-o facă. Un elev
încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în persoana sa și este o probabilitate mai
înaltă ca el să devină un autodidact. Schimbarea elevului spre bine nu se face prin descurajarea
lui și nici prin compararea cu alții, ci printr-o competiție cu propria-i persoană. Un profesor ideal
are un caracter integru. El nu va învăța integritatea dacă singur nu o va trăi. Deseori, oamenii
învață mai mult prin propriul exemplu, decât prin cuvinte. În cazul în care vorbele nu coincid cu
faptele sale, niciodată nu va fi ascultat. Un profesor are autoritate doar în cazul în care vorbele
lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei mai buni critici, ei vor observa neconcordanța și aceasta
îi va dezgusta. Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces continuu de învățare.
Un profesor bun este un elev bun, prin aceasta el dă exemplu elevilor săi și îi încurajează să
depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii, din cauza grijilor ce se pot acumula în viața lor,
renunță să maiînvețe. Cine nu învață – se plafonează. Poate în fața elevilor profesorul va face
față, însă atitudinea sa față de elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de cunoașterea
elevilor și nu va mai avea răbdare să-i învețe.Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin
aceasta el nu critică elevii și nici alți profesori. Expresia „Scopul scuză mijloacele” nu face parte
din mottou-rile sale. Chiar dacă elevii nu sunt la nivelul așteptării profesorului, aceasta nu este o
piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte cunoștințele.Un profesor bun îi ajută și pe
ceilalți colegi ai săi, în special pe cei fără prea multă experiență. Nu critică lipsa de experiență, ci
știe să scoată competiția dintre el și ceilalți colegi. Mă bucur mult că am cunoscut astfel de
perosoane care sunt și încontinuare exemple frumoase pentru mine și de la care învăț zi de zi.

2
Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Atît abilităţile profesorale cît şi însuşirile de
personalitate au repercusiuni profunde în inima elevilor, provocând reverberaţii încă mulţi ani
după terminarea studiilor. Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportamente şi atitudini,
profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte, blamează,
încurajează etc. Profesorul este situat intr-un sistem de relaţii ce depăşesc incinta şcolii
incluzând părinţii elevilor, şi în general, membrii grupului social în mijlocul căruia traieste şi
munceşte, el este obligat să răspundă şi solicitărilor acestora, adesea, trebuind să vină chiar în
întampinarea lor.
Este de la sine înţeles că profesorii, indiferent de disciplina pe care o predau,trebuie să fie
excelenţi mânuitori ai limbii în care comunică în clasă cu elevii, să dispună intr-un grad înalt de:
abilitate verbală, performanţă lingvistică, productivitate lingvistică.
Care este imaginea profesorilor în viziunea elevilor? Cum ar trebui să fie profesorii?
Ce înseamnă un profesor ideal ? Cum sunt de fapt profesorii ?
Vom vedea în continuare care este şi modelul profesorului dorit de elevi.
Am încercat să răspundem la aceste întrebări realizând un sondaj de opinie printre elevii
de la Liceul Tehnologic „Gheorghe Duca” Constanta precum şi părinţi ai acestora.
Elevii şi părinţii au fost rugaţi să răspundă la următoarele întrebări:
Cum credeţi că ar trebui să fie un profesor ideal? Care sunt calităţile acestuia?
Care sunt însuşirile de personalitate ale profesorilor care vă învaţă?
Ce caracteristici de personalitate preferaţi să deţină profesorul care aţi vrea să vă
înveţe? Cum aţi dori să fie el?
În urma sondajului, s-au conturat trei profile: profesorul ideal, profesorul real, profesorul
„ de vis”, fiecare cu însuşirile caracteristice:
- profesorul ideal – să respecte şi să iubească elevii, să ţină cont de opinia elevilor, să fie
un bun organizator, să încurajeze elevii, să fie indulgent, să fie coerent şi explicit, pe înţelesul
tuturor, să fie tânăr, sociabil, competent profesional..

3
 - profesorul real – plictisitor, nervos, cunoştinţe precare în domeniu, arogant,
subestimează elevii, exigent, agresiv verbal, fără personalitate, susţine lecţii cu conţinut ştiinţific
prea ridicat pentru nivelul lor de intelegere.
- profesorul „de vis” – bun psiholog, calm, prietenos, generos la laude, competent
profesional, respect faţa de elevi, sincer, cu simţul umorului, să nu fie zgârcit la note.
Prezentăm câteva opinii exprimate in vederea crearii portretului unui profesor ideal:
 Un profesor ideal este cel care e, în primul rând, om, acel care îți cultivă dragostea de a
învăța și respectul, dar nu frica față de el;
 Profesorul trebuie să fie corect, impartial, indiferent de simpatiile pe care le are;
 Ador lecțiile la care este mai interesant să ascult profesorul decât să ma joc la telefon, la
care nu numar minutele până la sunetul clopoțelului;
 Este profesorul iertător, profesorul răbdător care îți mai explică o dată și încă o dată,
până ajungi să înțelegi;
 Un profesor cu adevărat bun este acel care cu iscusință și dăruire mă captează și de la
care pot învăța multe pentru că vreau, nu pentru că trebuie;
 Profesorii sunt exact aşa cum trebuie, nu trebuie să fie schimbaţi;
 Să nu fie prea aspru, dar nici prea „molatic” dar să fie sever când este nevoie;
 Să fie calm, ager dar numai în anumite cazuri, agresiv atunci când este cazul;
 Trebuie să fie un om de cuvânt, un mentor, un model, nu o persoană care vine cu ură la
ora;
 Profesorul ideal este acel profesor care te face să înțelegi o materie care până atunci o
considerai de neinteles;
 Profesorul ideal nu-ţi spune mereu că fără materia lui nu ajungi nimic în viaţă şi nici că
este în interesul tău să ai media 10;
 Profesorul ar trebui să nu favorizeze pe nimeni, să aibă simţul umorului şi să nu abuzeze
de puterea pixului și a catalogului;
 Să nu jignească, să nu ţipe şi să nu ne critice excesiv; 
 Profesorul ideal ar putea constitui pentru mine părintele meu de la şcoală; acest lucru,
m-ar determina să fiu şi eu un elev model;
 Un profesor model trebuie să ştie comunica cu elevii săi la şcoală, dar şi în afara ei;
 Să fie exigent, dar în limite rezonabile, notările sale să fie corecte, să ştie glumi cu elevi;
 Să manifeste preocupare pentru neintelegerea materiei, pentru problemele personale ale
elevilor;
 Să încerce să organizeze ieşiri cu elevii pentru a ne putea descoperi şi altfel, iar regulile
pe care le stabileşte pentru elevi să fie respectate şi de el însuşi.
4
  Fiecare dintre noi are un profesor îndrăgit şi nu este obligatoriu ca acesta să fie ideal.

Acesta este profesorul ideal în viziunea elevilor.

Elevul este dependent de profesor în încercarea de a descifra înţelesul lecţiei, deoarece

acest înţeles este consecinţa intenţiei profesorului, de capacitatea acestuia de a ,,traduce“ clar,
accesibil, progresiv cunoştinţele. Pentru a fi bine receptat, demersul discursiv al profesorului
trebuie să conţină atât date, fapte, observaţii, experienţe din viaţa cotidiană, cât şi explicaţiile,
interpretările, argumentele care să permită elevului să distingă între faptul brut şi faptul ştiinţific.
O greşeală frecvent întâlnită în discursurile didactice este menţinerea la un nivel constant
de abstractizare, fie prea ridicat, fie prea scăzut. Cu alte cuvinte, sunt mulţi profesori care îşi
construiesc discursul la un nivel ridicat de abstractizare (cel al definiţiilor, legilor, modelelor
şteoretice) şi menţin acest nivel în mod constant pe parcursul lecţiilor, fără a coborî la niveluri
inferioare care să exemplifice şi să concretizeze ideile expuse. Un asemenea discurs poate
îngreuna înţelegerea cunoştinţelor transmise şi distorsiona mai mult sau mai puţin mesajul
comunicării didactice . Înţelesul este intim legat de nivelul de pregătire şi experienţa elevului,
care aduce în sala de clasă ansamblul experienţelor anterioare.
Studiile de specialitate susţin că elevului "îi place" sau "nu-i place" o disciplină în funcţie
de personalitatea profesorului, în ceea ce priveşte randamentul şcolar, responsabilitatea cadrului
didactic este enormă: pe de o parte, contează competenţa sa profesională, iar pe de altă parte, este
la fel de importantă şi personalitatea acestuia.
Cea mai mare parte a părinţilor intervievaţi cred că un profesor bun este acela cu o
pregătire temeinică de specialitate care contribuie cel mai mult la instituirea prestigiului său real
în faţa clasei, la consolidarea poziţiei lui de lider, situaţie ce sporeşte uimitor posibilitatea sa de
influenţare cu urmări pozitive în realizarea sarcinilor de instruire şi educare, de afirmare a
potenţialului colectivităţii de elevi. Iar calităţile necesare unui profesor bun sunt dragostea de
meserie şi capacitatea de a se face înţeles. Această calitate este apreciată şi de elevii care cred că
profesorii cu experienţă transmit mai uşor cunoştinţe. Pe de altă parte însă, şi elevii, şi părinţii
cred că profesorii insistă mai mult pe deprinderi, mai puţin pe capacitatea de înţelegere, acordand
mai puţină atenţie educaţiei elevului ca personalitate integrată. Deşi sunt lucruri pe care nu le
aprobă în atitudinea profesorilor, în general nici elevii, nici părinţii nu se implică foarte mult în
actul decizional la nivelul şcolilor.

5
 CONCLUZII
În procesul instructiv-educativ este necesară „... o adaptare permanentă a profesorului”.
Adaptarea permanentă a comportamentului profesorului la personalitatea elevului şi la
sintalitatea grupului este necesară nu atât pentru a-i face copilului plăcută şederea la şcoală, cât
pentru a-i trezi dorinţa şi voinţa de a răspunde printr-un comportament adecvat acţiunii
educative.

6
 Bibliografie

1 Douglas Kellner, Cultura media, Iaşi, Editura Institutul European, 2001;

2 Emil Stan , Pedagogie postmodernă, Iaşi, Editura Institutul European, 2004;
3 Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaţiei, Iaşi, Editura Polirom, 2004;
4 Florela Bârsănescu, Educaţia, învăţământul, gândirea pedagogică din România,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978;
5 Iucu Romaniţa, Formarea personalului didactic, Editura UMC, Bucureşti, 2000;
6 Dorina Sălăvăstru, Psihologia învăţării. Teorii şi aplicaţii educaţionale, Editura
Polirom, Bucureşti, 2009;
7 Ion Ovidiu Pânişoară, Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practică,
Editura Polirom, Bucureşti, 2009.