Curs nr.

2
Trăsăturile sistemului de învățământ

După Maulini și Perrneoud

Nr. Trăsături Descrierea trăsăturii
Crt
.
1. Existența unui contract Ca formă școlară este nevoie de o înțelegere între un
didactic între un formator și cel formator (profesor, maestru) și uul sau mai multe
care învață persoane dornice să învețe (elevi, studenți). Rolul
primului constă în a împărtăși o parte din știința sa și
a favoriza receptarea ei, cel din urmă având sarcina
de a asculta, munci, de a-l înțelege și interioriza, de a
înăța într-un mod vizibil și controlabil
2. Organizarea este centrată pe Pentru a exista ca formă școlară, este nevoie ca
învățare formatorii și cei care învață să aparțină unei
organizații structurate în jurul unei intenții de
instrucție și de învățare. La o adică ar putea fi vorba
de un subsistem al unei organizații mai vaste cu
condiția ca ea să prezinte o anuită închidere și să se
dedice cu prioritate formării.
3. Statuarea unei practici sociale Pentru a ajunge la statutul de formă școlară trebuie ca
distinctive și separate interacțiunile dintre formatri și învățăcei să fie
considerate ca o practică socială specifică, distinctă
de alte practici, cum ar fi cele politice, religioase, de
muncă, cu toate că există legături cu acestea. E
nevoie ca cei doi actanți (profesorul și elevul) să se
izoleze practic sau simbolic într-un spațiu specific, la
adăpost de alte raporturi sau interacțiuni sociale, Mai
este neoie ca raporturile pedagogice să dispună de o
autonomie relativă față de alte tipuri de raporturi
sociale.
4. Existența unui curriculum și a Pentru a ajunge la o formă școlară trebuie ca
unei planificări învățarea să favorizeze obiectuul unei reprezentări
prealabile după cum dorește cel ce învațăși până la un
punct și cel care învață, este nevoie mai exact ca
învățarea să se facă planificat
5. Exercitarea unei transpoziții Pentru statuarea unei forme școlare, trebuie ca orice
didactice cunoaștere predată și achiziționată să facă obiectul
unei transpoziții didcatice a unei codificări, al unui
decupaj, al unei organizări proprii în vederea
transmisiei și asimilării
6. Impunerea unui stil didactic O formă școlară presupune ca activitatea să se
deruleze pe un interval, determinat, specializat, cu o
anumită periodicitate și decuparea unui timp didactic
7. Manifestarea unei discipline Instituirea unei forme școlare presupune acceptarea
 unei ordini intelectuale și corporale favorabile
învățării ce înseamnă concentrare, efort și acțiune
voluntară
8. Raportarea la norme de Orice instituire a învățării impune și un siste de
excelență referință și de norme ale excelenței în raport cu care
se definesc și se măsoară progresul și randamentul
școlar

Prezentarea sistemului de învățământ din România reprezintă un demers important

deoarece în funcție de cum se strcturează sistemul de învățământ, se poate anticipa ce filosofie
promovează o țară sau un stat în aterie de învățământ. În al doilea rând, prin felul în care este
structurat sistemul de învățământ se poate aprecia care este paleta valorilor pe care dorește
școala să le interiorizeze tinerelor generații. În al 3-lea rând, prin felul în care este structurat
sistemul de învățământ se poate aprecia care este politica statului respectiv în legătura cu
calificarea tinerelor generații. La modul concret, cu cât o țară este mai dezvoltată, cu atât ea
oferă o paletă de profesionalizare mai largă pentru tinerele generații. Dimpotrivă, dacă o țară
alocă resurse reduse pentru educație, va avea de suferit și școlaritatea obligatorie, care va fi
mai scurtă, asigurându-se de fapt numai lexia, grafia și dobândirea calculului matematic. Și
bineînțeles, tot în condiții de precaritate, vor fi reduse tipurile și profilurile de școli care ar
putea să onoreze toate opțiunile profesionale ale tinerilor sau ale altor categorii de cursanți.

Procesul de învățământ (PDI)

În cadrul acestuia posibilitățile de intervenție ale cadrului didactic sunt mult mai
numeroase. Ce să facă el, vis-a-vis de sistemul de învățământ, chiar dacă el sesizează anumite
minusuri, lacune, nu poate avea intervenții prompte și rapide decât la nivelul PDI poate fi
inovativ, creativ, deoarece componentele PDI sunt maliabile, pot fi influențate.
În legătură cu definiția se poate aprecia că acesta reprezintă principalul subsistem al
SDI a cărui definiție generică poate fi dată recurgând la o manieră deductivă și, într-o anumită
măsură, declarativă.
PDI reprezintă activitatea instructiv-educativă complexă desfășurată în mod organizat
și sistematic de elevi și profesori în școală, activitate grație căreia elevii sunt înzestrați cu un
sistem de cunoștințe, priceperi, deprinderi, capacități, competențe, achiziții intelectuale și
motrice pe baza cărora ei dobândesc cunoașterea științifică a realității, își formează concepția
despre lume, convingerile morale, trăsăturile de caracter, precum și aptitudinile de cunoaștere,
de cercetare și de creație.
În legătură cu componentele sau elementele PDI trebuie să amintim faptul că în rândul
specialiștilor există un consens în legătură cu aceste componente, care se ierarhizează în
următoarea înșiruire:
1. Obiectivele educaționale
2. Agenții acțiunii instructiv-educative (profesorii, elevii, familia)
3. Suportul de bază al instruirii și educației, conținutul sau conținuturile PDI
4. Mijloacele de învățământ și materialul didactic
5. Metodele de învățământ
6. Formele de organizare
7. Formele de evaluare
8. Relațiile educative
9. Feedbackul sau conexiunea inversă
10. Timpul școlar

Ele sunt foarte importante deoarece sunt gestionabile de către cadrul didactic.
1. Obiectivele educaționale. Această variabilă este foarte importantă deoarece finalitățile și
obiectivele condensează cerințele de instruire și educare puse de societate, cât și tipul de
rezultate scontate. Aceste obiective corespund unor opțiuni și priorități sociale majore cu
privire la informația și deprinderile pe care trebuie să le dobândească elevii cu privire la
judecățile de valoare și comportarea acestora. Mai concret spus obiectivele sunt importante
pentru că stabilesc ce urmează să cunoască elevii ca informație, ce anume să știe să facă ei ca
acțiune de deprindere, apoi ce atitudini și judecăți să își apropie ș.a.m.d. Dacă aceste obiective
reprezintă o variabilă atât de importantă, deoarece ele într-adevăr ele vectorizează și
direcționează toate demersurile cadrului didactic, acesta la rândul lui are obligația
profesională să știe câteva lucruri importante despre obiective, care până la urmă configurează
specificitatea acestora. Principalele aspecte la obiective sunt:
a. să știe să le definească
b. să sesizeze legătura existentă între obiectivele educaționale și alte elemente ale procesului
de învățământ
c. să cunoască funcțiile pe care le îndeplinesc obiectivele educaționale
d. să cunoască modul sau maniera de clasificare a obiectielor educaționale
e.