REFERAT

Tema:

PROFESORUL REFLEXIV

Prof. înv. preșc. Ardelean Ramona Maria

Satu Mare

Mai 2018
 PROFESORUL REFLEXIV

Când ne alegem și imaginăm cariera,cei mai mulți dintre noi dorim să fim
recunoscuți ca fiind profesioniști buni și prima condiție ca acest deziderat să se
realizeze este de a fi cu adevărat profesioniști buni.

Ce îl face pe un profesionist cu adevărat bun?

*Un cumul de factori, dar printre aceștia este și faptul că este un practician
reflexiv.

Ce înseamnă a fi un profesor reflexiv?

* Să practici reflecția înainte, în timpul și după acțiunea didactică, luând în

considerare modurile în care persoana profesorului (setul de convingeri personale,
cunoașterea, experiențele, atitudinea etc) și contextul în care se produce învățarea
(constrângerile generate de contextul social) influențează învățarea sa personală și
pe cea a elevilor săi.

Am identificat 3 scopuri mari ale reflecției pentru un profesor:

1. - privirea în oglindă pentru a vedea cine suntem ca persoane,

2. - detașarea de evenimente pentru a le înțelege semnificația,
3. - observarea imaginii noastre reflectate la nivelul elevilor/studenţilor.

Privirea în oglindă pentru a vedea cine suntem ca persoane ne aduce ca și

beneficiu autenticitatea. Profesorul autentic este cel care acționează din propria sa
autoritate profesională, este onest (caută și practică adevărul) și este direct (clar,
precis). Vorbește aici și acum (la subiect), din sine (lucruri pe care le-a
experimentat mental, emoțional, obiectual) și fără prejudecăți asupra altora (spune
deschis ce experimentează în preajma altora). Modul în care predă acest profesor
se poate foarte bine întemeia pe principiile învățării din psihologia umanistă emise
de Carl Rogers: învățăm dintr-o curiozitate naturală; învăţarea semnificativă se
produce când conţinutul acesteia este relevant pentru scopurile personale şi când se
produce prin acţiune; învăţarea este uşurată când cei care învaţă sunt implicaţi
responsabil în proces; independenţa, creativitatea şi încrederea în sine apar când
auto-criticismul şi auto-evaluarea sunt reduse, iar evaluarea făcută de ceilalţi este
de importanţă secundară. Pentru a deveni un astfel de profesor este nevoie să
verificăm oglinda zilnic întrebându-ne: în ce măsură ceea ce sunt în interior este
congruent cu ceea ce văd în această oglindă? Cum mă pot vedea mai clar şi mai
obiectiv? Cine (mai) sunt din punct de vedere profesional? (dimineaţa) cum m-am
manifestat azi? Am dat maximul pe care puteam să îl dau? Am fost prezent/ă în
aici şi acum? Cum s-a regăsit crezul meu profesional în ceea ce am făcut? (seara)

Detașarea de evenimente pentru a le înțelege semnificația ne aduce ca şi

beneficiu înţelepciunea. Profesorul înţelept este cel care caută sensul şi îl
realizează; îşi doreşte instinctiv să se dezvolte personal; este o persoană complexă;
este deschis şi benevolent; are relaţii bune cu ceilalţi. La nivel funcţional, înţelege
natura umană şi a existenţei, încearcă să înveţe din propriile greşeli şi din
experienţă; ştie să asculte; ştie că de-a lungul vieţii ne schimbăm valorile,
raportarea la ce este dificil şi ceea ce considerăm ca domenii divergente în
existenţă; ştie când să ofere şi când să se abţină de la sfaturi; gândeşte atent înainte
de a lua o decizie. Pentru a deveni un astfel de profesor este nevoie să investeşti în
mod conştient timp în gândire, să încerci să înţelegi şi să conştientizezi modul în
care funcţionează propriile tale mecanisme de cunoaştere şi gândire, să scrii sau să
discuţi cu alţii despre întrebări precum: ce îmi doresc să realizez azi? Cum îmi
propun să fac acest lucru? Cum am ajuns la concluzia că acest curs al acţiunii este
cel mai nimerit? Cum îi va afecta pe ceilalţi şi cum mă va afecta pe mine acest curs
al acţiunii? (înainte de a începe o zi de predare), cum reacţionează elevii/colegii la
ce spun/fac? Ce aş putea să schimb chiar acum? Cât de aproape sunt de ce mi-am
propus şi de unde ştiu că este aşa? (în timpul unei zile de predare); ce am reuşit să
realizez azi? Din ce motive? Ce am învăţat? Care a fost rolul factorilor de context
în realizarea mea de azi?

Observarea imaginii noastre reflectate la nivelul elevilor/studenţilor ne aduce ca

şi beneficiu fineţea. Profesorul fin, rafinat este o persoană de calitate; are deja un
stil elegant de design şi realizare a predării; este interesat de găsirea soluţiei
elegante în predare – cum se poate obţine maxim de învăţare cu minim de efort şi
irosire de resurse; caută calitatea învăţării; modelează excelenţa. Pentru a deveni un
astfel de profesor este nevoie să verifici constant cum arată la nivelul
elevilor/studenţilor tăi imaginea a ceea ce ai dorit să transmiţi, să verifici constant
calitatea şi eficienţa învăţării prin întrebări precum: ce resurse sunt necesare pentru
ca elevii să dobândească acele competenţe pe care mi-am propus să le dezvolt?
Care ar fi cea mai simplă manieră de a explica? Cum pot elimina ostentaţia,
afectarea şi parada de erudiţie din stilul meu? Cum răspunde structura lecţiei mele
nevoilor fiecăruia dintre elevii/studenţii mei? (înainte de predare) predau ce am
intenţionat să predau? Cât de corect receptează elevii/studenţii ceea ce tocmai
transmit? (în timpul predării) căror nevoi de învăţare ale elevilor/studenţilor mei şi
ale mele am răspuns azi? În ce măsură am răspuns acestor nevoi? Am irosit
resurse? Am obţinut maximul care putea fi obţinut cu resursele pe care le-am
utilizat? Ce e nevoie să schimb în designul meu pedagogic? (după predare)

Autenticitatea ne aduce apropierea de bine, înţelepciunea ne aduce apropierea

de adevăr, fineţea ne aduce apropierea de frumos. Un profesor predă şi informaţie
şi ceea ce este, astfel că nevoia de reflecţie vine din nevoia de a fi Bine, Adevăr,
Frumos şi a preda cu aceste instrumente.

Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o personalitate complexă formată

din câteva componente. Fiecare este foarte importantă și indispensabilă
profesorului.

În primul rând, el trebuie să convingă elevii săi că sunt foarte capabili, să le

arate că ei pot avea performanță. Profesorul trebuie să îi încurajeze în ceea ce
învață, să îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o valoare incontestabilă și au un
talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului, cel puțin, că e posibil să
însușească materia predată.
Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria persoană, cu propriul exemplu.
În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor mai mult decât în
cunoștințele lor. Schimbarea elevului este foarte importantă și e mult mai
importantă decât notele elevului.
Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a investit el și se va
purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi în poziția să „cerșească ” respectul.

Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va încuraja și pe alții s-

o facă.
Un elev încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în persoana sa și este o
probabilitate mai înaltă ca el să devină un autodidact.Schimbarea elevului spre bine
nu se face prin descurajarea lui și nici prin compararea cu alții, ci printr-o
competiție cu propria-i persoană.

Un profesor ideal are un caracter integru. El nu va învăța integritatea dacă

singur nu o va trăi.Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul exemplu, decât
prin cuvinte. În cazul în care vorbele nu coincid cu faptele sale, niciodată nu va fi
ascultat. Un profesor are autoritate doar în cazul în care vorbele lui coincid cu
faptele lui. Elevii sunt cei mai buni critici, ei vor observa neconcordanța și aceasta
îi va dezgusta.

Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces continuu de

învățare. Un profesor bun este un elev bun, prin aceasta el dă exemplu elevilor săi
și îi încurajează să depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii, din cauza
grijilor ce se pot acumula în viața lor, renunță să mai învețe. Cine nu învață – se
plafonează. Poate în fața elevilor profesorul va face față, însă atitudinea sa față de
elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de cunoaștere a elevilor și nu va
mai avea răbdare să-i învețe.

Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin aceasta el nu critică elevii și nici
alți profesori. Expresia „Scopul scuză mijloacele” nu face parte din mottou-rile
sale. Chiar dacă elevii nu sunt la nivelul așteptării profesorului, aceasta nu este o
piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte cunoștințele.

Un profesor bun îi ajută și pe ceilalți colegi ai săi, în special pe cei fără prea
multă experiență. Nu critică lipsa de experiență, ci știe să scoată competiția dintre
el și ceilalți colegi.
Mă bucur mult că am cunoscut astfel de perosoane care sunt și în continuare
exemple frumoase pentru mine și de la care învăț zi de zi.