În zilele noastre, sălile de clasă au o structură din ce în ce mai multiculturală, iar acest lucru duce

la noi provocări pentru profesori şi elevi. Elevii care vin în astfel de clase trebuie să se adapteze
în noul mediu. Astfel, profesorii au responsabilitatea suplimentară, a elevilor care vin, să îi ajute
să se integreze.
Aceast lucru necesită tehnici de învățare specializate, practică şi educaţie. Profesorii care predau
la clase multiculturale trebuie să realizeze activităţi în clasă, dar şi în exterior(teme în
grup/excursii) pentru o mai bună şansă de reuşită, pentru a încerca evitarea apariţiei problemelor
specifice claselor multiculturale. Aceste tipuri de activități impun elevilor să interacționeze cu
oameni din diferite culturi și pot astfel să crească conştientizarea culturală directă între elevi.
Studenții și profesorii nu se limitează la propriile țări, ci pot participa la activități educaționale
din întreaga lume. Acest lucru impune profesorilor să aibă atitudini pozitive în ceea ce privește
conceptul de educație multiculturală, care este definit ca fiind respectuos și tolerant față de
culturile diferite, pentru a asigura egalitatea de șanse în educație, fără discriminarea religiei,
limbii și raselor. (Alsubaie, 2015, p 5).
Autorul, (Witsel, 2003, p 5) a menţionat că predarea şi învăţarea nu sunt o muncă uşoară nici
atunci când profesorii şi elevii aparţin aceeleaşi culturi, fapt ce se accentuează într-o clasă
multiculturală. Profesorilor ar trebui să li se ofere oportunităţi de dezvoltare profesională care să
îi ajute să înveţe cum să evolueze, să instruiască şi să fie motivaţi să utilizeze această modalitate
de predare. Studiul realizat de Witsel, în 2003, sugerează faptul că profesorii trebuie să fie
instruiţi sa utilizeze mai multe abordări în sala de clasă multiculturală, înainte să predea la o
astfel de clasă.