Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
Învăţarea diferenţiată
integrată în cadrul lecţiei, ca metodă remedială, de progres şcolar dobândit la
fizică, chimie şi biologie.
Page 1 of 3
c) activităţi extracurriculare: ştim că educaţia se realizează în mod formal
(activitate şcolară), informal (experienţa cotidiană), non-formal. Edgar Faure spunea :
« In vremea noastră se recunoaşte imposibilitatea de a considera educaţia ca un
proces limitat în timp şi spaţiu. »
Organizarea diferenţţiaţaă a predaă rii – îînvaă ţţaării – evaluaă rii la clasaă se realizeazaă
prin:
A. adaptarea conţinuturilor
B. adaptarea proceselor didactice
C. adaptarea mediului de învăţare – fizic, psihologic, social (climatul de la clasă);
D. adaptarea procesului de evaluare: standarde de performanţă şi evaluare
(descriptori / criteriile de evaluare).
A) Adapţarea conţţinuţurilor
mărimea sarcinii
gradul de dificultate al sarcinii (numărul de sarcini de învăţare pe care să le
realizeze elevii, tipul de probleme de rezolvat, reguli de rezolvare a sarcinii, modul
de realizare al sarcinii;
metodele de predare (metode de învăţare prin cooperare, metode activ –
participative, etc):
elevii să fie instruiti pe grupe dar cu teme diferentiate;
individualizarea prin muncă independentă diferenţiată;
in activităţile frontale elevii cu dificultăţi sa fie trataţi individual
timpul de lucru alocat (creşterea sau scăderea timpului de lucru alocat rezolvării
unei sarcini);
Page 2 of 3
nivelul de sprijin (asigurarea sprijinului suplimentar pentru unii elevi, de către cadrul
didactic de la clasă sau prin cadre didactice de sprijin);
implică utilizarea unui material didactic variat, elevii fiind familiarizaţi cu tehnici
de muncă independentă;
stimulează originalitatea şi creativitatea elevilor;
valorifică experienţa anterioară;
sunt adaptate la stilurile proprii de învăţare;
respectă ritmul individual al elevului;
stimulează spiritul de echipă;
asigură corelarea intereselor elevilor cu obiectivele curriculare;
fiecărui elev i se acordă încredere în forţele proprii;
profesorul permite elevilor să participe la evaluarea propriei lor munci;
elevul este evaluat şi comparat cu el însuşi.
criteriile de evaluare vor fi specifice fiecărui program instructiv-
educativ, în contextul determinat de finalităţile generice.
Bibliografie:
1. Neacşu Ion - “Metode şi tehnici de învăţare eficientă” - Editura Militară,
Bucureşti, 1990
2. Jinga I., Negret I. - “Invăţarea eficientă” - Editura Edilis, Bucureşti, 1994
3. Rom. B. Iucu - “Instruirea şcolară - Perspective teoretice şi aplicative” -
Editura Polirom , Iaşi, 2001
4. Joiţa E. - “Eficienţa instruirii” - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999
5. www.didactic.ro
Page 3 of 3