METODE ACTIVE IN PREDAREA STIINTELOR

Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală pentru a-i sprijini pe elevi
să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.Ele sunt totodată mijloace prin care se
formeaza priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a
folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, dezvoltând
personalitatea şi formând caracterul .
,,Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o
cale de cunoaştere propusă de profesor într-o cale de cunoaştere realizată efectiv de şcolar, în
cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.”(Sorin
Cristea, 1998)
,,Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de initiaţivă, dă o notă mai
personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce
asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de elemente de cooperare fructuoase şi
stimulare reciprocă.”(Ioan Cerghit, 1997)
Avantajele metodelor active
• Transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;
• Este coparticipant la propria formare;
• Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
• Asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă;
• Dezvoltă gândirea critică;
• Dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
• Permite evaluarea propriei activităţi.

Activitatea de învăţare descrisă este doar una din multitudinea de tehnici de predare
care sunt adecvate elevilor. Există moduri diferite de a prezenta informaţia şi de a iniţia
discuţia în rândul elevilor, unele din aceste strategii sunt potrivite pentru grupuri mai mari sau
pentru a prezenta un subiect, în timp ce altele sunt potrivite pentru grupuri mai mici. Cele mai
multe tehnici prezentate se concentrează pe participarea şi interacţiunea în grup. Ele oferă
elevilor posibilitatea de a pune întrebări, de a împărtăşi idei sau de a discuta conţinutul
informaţiilor.
Alegerea celor mai potrivite metode folosite la clasă este influenţată de experienţa şi
stilul de predare al fiecărui învăţător, dar şi de individualitatea şi particularităţile specifice
fiecărei clase.

Metoda trebuie să:

 acopere componentele vizate în procesul de învăţare: cunoştinţe, atitudini, abilităţi;
 fie adaptate la particularităţile de vârstă ale elevilor;
 reflecte modelul învăţării experienţiale;
 fie compatibile cu experienţa dobândită anterior de către elevi;
 fie în conformitate cu abilităţile dobândite de învăţător în urma formării sale continue.