Profesorul ideal

Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o personalitate complexă

formată din câteva componente. Fiecare este foarte importantă și indispensabilă
profesorului.

Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Atât abilităţile profesorale

cît şi însuşirile de personalitate au repercusiuni profunde în inima elevilor,
provocândreverberaţii încă mulţi ani după terminarea studiilor. Prin felul său de
a fi ori de a nu fi, prin comportamente şi atitudini, profesorul apropie ori
îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte, blamează,încurajează
etc.
 Profesorul este situat intr-un sistem de relaţii ce depăşesc incinta şcolii
incluzând părinţii elevilor, şi în general, membrii grupului social în mijlocul
căruia traieste şi munceşte, el este obligat să răspundă şi solicitărilor acestora,
adesea, trebuind să vină chiar în întampinarea lor.Profesia didactică are o
dimensiune umană extrem de puternică, fapt care implică nu doar cunoştinţe şi
competenţe, ci şi atitudini, valori, într-un cuvânt o conştiinţă profesională.
Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci şi
un actor, care se investeşte în ceea ce face, conferă semnificaţii, trăieşte
activitatea cu elevii, cu un indice de intervenţie personală importantă.

În primul rând, el trebuie să convingă elevii săi că sunt foarte capabili,

să le arate că ei pot avea performanță. Profesorul trebuie să îi încurajeze în ceea
ce învață, să îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o valoare incontestabilă și
au un talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului, cel puțin, că e posibil
să însușească materia predată.

Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria persoană, cu propriul

exemplu.

Mulţi cred că a fi dascăl înseamnă doar a prezenta informaţii în faţa

elevilor, a evalua nivelul acestora şi a realiza un clasament pe baza
notelor.Acestă meserie este mult mai profundă, solicită calităţi speciale. Cei care
doresc să urmeze o carieră didactică trebuie să găndească foarte bine inainte de a
face acest pas. Trebuie să fie conştient de importanţa profesiei, pentru că a
fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi dragostea şi
respectul tău, să ai sentimente pozitive faţă de ei.Eşti răspunzător în faţa lor,
a părinţilor şi a societăţii de felul în care le influenţezi viaţa.
 Cariera didactică nu este,,o manta de vreme rea” ,o urmezi numai dacă îţi
place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci cînd viaţa te refuză în alte locuri.

Din copilărie am visat să devin profesor! De ce? Pentru că mi-am iubit

profesoara de română. Îmi plăcea să fac ce face ea, cum se poartă, cum vorbește
ea, cum râde ea, cum se îmbracă ea. Era totul pentru mine. Mai târziu am
realizat că, de fapt, dragostea pentru copii a făcut-o să-și iubească profesia.

„Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă

cunici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru. O
meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care
mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia
satisfăcătoare,o meserie care epuizează şi înviorează, care te dispersează şi
exaltă, o meserie încare a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e
sterilă fără forţaspirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată
şi plină de farmec”.

A fi dascăl este o artă. Adevăraţii dascăli sunt cei care reuşesc să te facă
să-i iubeşti pe ei , dar şi materia predată de ei. Educatorul are o misiune grea, dar
şi frumoasă: formarea unor personalităţi autonome care să se poată integra în
societate, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral demn de
urmat şi cu o înaltă profesionalitate.

Cum se desfășura ora și cum luam parte la activitățiile pe care le

desfășuram alături de profesorul ideal? Foarte simplu, datorită faptului acela de
a ne arăta toată dragostea, dar si modul in care prefera sa ne explice orice
situație , până înțelegeam acele informații pe care uneori puteam spune că n-am
sa le înțelegem vreodată.
 În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor mai mult
decât în cunoștințele lor. Schimbarea elevului este foarte importantă și e mult
mai importantă decât notele elevului.

Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a investit el

și se va purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi în poziția să „cerșească ”
respectul.
Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va încuraja și pe alții s-o
facă.
Un elev încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în persoana sa și este
o probabilitate mai înaltă ca el să devină un autodidact. Schimbarea elevului
spre bine nu se face prin descurajarea lui și nici prin compararea cu alții, ci
printr-o competiție cu propria-i persoană.

Un profesor ideal are un caracter integru. El nu va învăța integritatea

dacă singur nu o va trăi. Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul
exemplu, decât prin cuvinte. În cazul în care vorbele nu coincid cu faptele sale,
niciodată nu va fi ascultat. Un profesor are autoritate doar în cazul în care
vorbele lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei mai buni critici, ei vor
observa neconcordanța și aceasta îi va dezgusta.
 Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces continuu
de învățare. Un profesor bun este un elev bun, prin aceasta el dă exemplu
elevilor săi și îi încurajează să depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii,
din cauza grijilor ce se pot acumula în viața lor, renunță să mai învețe. Cine nu
învață – se plafonează. Poate în fața elevilor profesorul va face față, însă
atitudinea sa față de elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de
cunoaștere a elevilor și nu va mai avea răbdare să-i învețe.

Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin aceasta el nu critică

elevii și nici alți profesori. Expresia „Scopul scuză mijloacele” nu face parte din
mottou-rile sale. Chiar dacă elevii nu sunt la nivelul așteptării profesorului,
aceasta nu este o piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte cunoștințele.

Un profesor bun îi ajută și pe ceilalți colegi ai săi, în special pe cei fără

prea multă experiență. Nu critică lipsa de experiență, ci știe să scoată
competiția dintre el și ceilalți colegi. Mă bucur mult că am cunoscut astfel de
perosoane care sunt și în continuare exemple frumoase pentru mine și de la care
învăț zi de zi. Elevul vrea săgăsească în profesorul său un sprijin într
o situaţie oficială şi nu în primul rând un specialist cu competenţă
specifică într-un domeniu ştiinţific sau altul. Cerinţa unei relaţii pedagogice
de parteneriat se poateconstrui numai pe baza respectării unei condiţii f
undamentale şi anume cunoaşterea personalităţii elevului.
Raportarea profesorului la elev presupune din partea celuidintâi înţelegerea unui
ansamblu de idei. În primul rând, unicitatea sufletului copilului.
De asemenea, trebuie respectată inductibilitatea copilului la adult, ca şi
faptul că adolescenţa şi copilăria sunt “momente” ale vieţii.Profesorul
îndeplineşte, în şcoală, funcţii cum ar fi organizator al procesului de
învăţământ, educatori, partener al educaţiei sau membru al corpului
profesoral, al procesului de învăţământ.

De asemenea, un porfesor bun dupa parerea mea trebuie să

stabilească cu claritate obiectivele pe care urmează să le realizeze elevi.
Totodată, profesorul ideal manifestă preocuparea de a se adapta la
diversitateaelevilor prin selecţionarea unor strategii de instruire şi a unor
materiale de învăţare care sunt adecvate vârstei, pregătirii anterioare, valorilor
culturale şi nevoilor individuale de e d u c a ţ i e a l e e l e v i l o r , c r e e a z ă ş i
me n ţ i n e î n s a l a d e c l a s ă u n c l i ma t d e l u c r u c a r e favorizează
învăţarea, motivaţia intrinsecă a învăţării şi dorinţa de a realiza sarcinile
del u c r u p r o p u s e ; a c e s t a p r e s u p u n e o s e r i e d e c o mp e t e n ţ e de
ma n a g e me n t al
clasei,î n c e p â n d c u c e l e l e g a t e d e a r a n j a r e a m e d i u l u i f i z i c
a l c l a s e i , a s t f e l î n c â t s ă s e înlesnească interacţiunea dintre profesori şi
elevi, stabilirea împreună cu elevii a unor limite rezonabile în care trebuie să se
înscrie comportamentul fiecăruia şi terminând cucele legate de crearea
unei atmosfere de lucru.

P r o f e s o r u l t r e b u i e s ă f i e u n mo d e l p e n t r u t o ţ i e l e v i i ş i s ă r
e s p e c t e i n t i mi t a t e a ş i confidenţialitatea unor informaţii cu privire la viaţa
personală a elevului.Profesorul trebuie să le facă elevilor cunoscute diferitele
obiective ce urmează a fi întinse în activitatea lor.Profesorul trebuie să
formeze pe elev pentru societatea în care s-a nascut şi încare se dezvoltă,
deoarece valorile spirituale nu se creează decât în societate şi pentru societate,
trebuie să înveţe elevul cum să înveţe, trebuie să-l facă să aibă încredere în
el.Procesul de structurare şi cristalizare a sistemului de valori, specific copilului,
seaflă în legătură cu relaţia dintre acesta şi părinte.
În concluzie, un profesor bun învaţă din experienţă, învaţă atunci
când îi ascultă pe elevi, cândîi observă lucrând. Lucrurile pe care le află depre elevi în
timpul procesului de educaţie devine automat parte a competenţelor lui didactice.