Comunicarea

și rolul său în
educație
a

Facultatea de Litere
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
 Cuprins
• Forme ale comunicării
• Caracteristici ale comunicării didactice
• Feedbackul în comunicarea didactică
• Blocajele şi ameliorarea comunicării
 Ce este
comunicarea?
Comunicare = relație bazată pe co-împărtășirea de semnificații
 I. Forme ale comunicării
- după parteneri -
intrapersonală grup mic

interpersonală publică
 Forme ale comunicării
- după statutul interlocutorilor -
verticală orizontală
 Forme ale comunicării
- după codul folosit -
verbală mixtă

paraverbală nonverbală
 Forme ale comunicării
- după finalitatea actului normativ -
accidentală subiectivă instrumentală
 Forme ale comunicării
- după capacitatea autoreglarii -
lateralizată nelateralizată
 Forme ale comunicării
- după natura conținutului-
referențială operațională atitudinală
II. Comunicarea
didactică
- caracteristici -
Ce este
comunicarea didactică?
• Care este scopul
comunicării didactice?
Caracteristicile
comunicării
didactice:
 implică prezența a doi sau mai mulți agenți:
profesor ↔ elevi
 Mesajul profesorului :
- conceput
- selecționat
- organizat
- structurat logic
 Stilul didactic ↔ concepția
didactică a profesorului
 Mesajul didactic :
- dimensiune explicativ-demonstrativă
- transmis prin strategii didactice adecvate
 În cadrul interacțiunii profesor-elev, comunicarea didactică
îndeplinește mai multe FUNCȚII:
• funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educativ;
• funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei la elevi;
• funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi
afirmare a grupurilor şcolare;
• funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare - învăţare;
• funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.
Care sunt regulile comunicării didactice
eficiente?
Și acum să ne jucăm ...
IV. Blocajele şi ameliorarea comunicării
didactice
 Principalii
Blocajele factori ce
şi ameliorarea duc la
comunicării
obstrucționarea
didacticecomunicării
1. Efectele de statut
2. Probleme semantice

3. Distorsiuni perceptive

4. Diferențe culturale

5. Alegerea greșită a canalelor sau a momentelor

6. Lungimea excesivă a canalelor

o elemente ce distrag atenția – telefon, cafea, ceai

o zgomote parazite
 
Factori fizici perturbatori

o iluminatul necorespunzător

o temperaturi excesiv de coborâte/ridicate

o ticuri
 Bariere umane
 semantice  diferențele de percepție

 fizice  concluzii grăbite

 emoții
 lipsa de cunoaștere
 determinate de
factori interni
 Obstacolele ce apar mai frecvent în
comunicarea didactică

– supraîncărcarea;
– utilizarea unui limbaj încifrat, inaccesibil elevilor;
– dozarea neuniformă, în timp, a materialului de predat;
– starea de oboseală a elevilor /studenţilor sau indispoziţia
profesorului;
– climatul tensionat sau zgomotos.
 Reguli pentru perfecționarea comunicării
didactice

 vorbirea corectă, deschisă şi directă;

 încurajarea feedback-ului din partea elevilor;
 ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor,
concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje;
 folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de mesaje;
 repetarea mesajelor mai complexe
 Bibliografie
• Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educației, Polirom, Iași (pp. 190-199) -
material în format electronic
• Iacob, L. (1998). „Comunicarea didactică”, în A. Cosmovici și L. Iacob
(eds.). Psihologie școlară, Polirom, Iași. (pp. 181-198).