ESEU

“Eu ca profesor”

Nicolae Iorga este de părere că “este profesor orice om de la care poți să înveți ceva”

De la aceasta premisa am plecat in momentul in care am luat decizia de a incepe o

provocare aceea de a lucra in invatamant, dupa o cariera de 23 de ani, care inca nu s-a incheiat,
in industria ospitalitatii, activand ca bucatar si mai apoi ca Head-Cheaf in diferite restaurante din
Arad si din tara.
Ajungand la un bagaj imens de cunostinte am realizat ca trebuie sa impartasesc si celor
din jur din cunostintele mele, si cum se poate realiza aceasta? Prin instruirea tinerilor viitori
bucatari. Contactul cu elevii il am de cativa ani, acestia practicand la unitatile unde lucrez, imi
place sa le transmit din cunostintele mele, unii au ajuns sa concureze pentru scoala lor la
concursuri pe meserii obtinand rezultate foarte bune, este o ambitionare in plus.
Nimeni nu se naste invatat, nici macar un profesor. Insa ingredientul cel mai important in
a fi profesor este cunoasterea de sine, de a-ti sti limitele, de a-ti cunoaste poșibilitatea de a fi pus
in situatii limita, cum ar fi cele de a te modela dupa fiecare elev in parte. Spre deosebire de
tipicul profesor considerat “bun”, nu as putea trece cu vederea peste incurajarea gandurilor, a
preocuparilor elevilor, ceea ce defineste individualitatea fiecarui elev, fara sa il etichetez ca bun
sau mai putin bun. Avand experienta de a conduce o echipa, de a fi manager si de a lua decizii
pentru activitatea unei echipe este modul ideal in care se poate crea o legatura cu copii. De
asemenea, un alt element important in drumul spre a cunoaste mai bine fiecare elev in parte este
valorificarea fiecarui tip de inteligenta, a fiecarui talent.
In opinia mea, increderea elevilor trebuie castigata treptat, la fel cum trebuie castigat si 
respectul din partea elevilor. Ca profesor nu starnesti teama, ci impui stima, nu constrangi, ci
convingi, trebuie sa eviti favoritismul, trebuie sa simti fiecare elev si fiecare elev sa te simta pe
tine, sa se creeze acea chimie intre cei doi, care denota o stare benefica pentru ambele categorii,
ceea ce nu este deloc greu pentru mine.
Profesorul este situat intr-un sistem de relatii ce depasesc incinta scolii incluzand parintii
elevilor, si in general, membrii grupului social in mijlocul caruia traieste si munceste, el este
obligat sa raspunda si solicitarilor acestora, adesea, trebuind sa vina chiar in intampinarea lor.
Profesia didactica are o dimensiune umana extrem de puternica, fapt care implica nu doar
cunostinte si competente, ci si atitudini, valori, intr-un cuvant o constiinta profesionala. Cadrul
didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci si un actor, care se
investeste in ceea ce face, confera semnificatii, traieste activitatea cu elevii, cu un indice de
interventie personala importanta.
Pentru ca actul educativ sa fie eficient si in acelasi timp placut, inegalitatea dintre
profesor si elev trebuie depasita. Elevul vrea sa gaseasca in profesorul sau un sprijin intr-o
situatie oficiala si nu in primul rand un specialist cu competenta specifica intr-un domeniu
stiintific sau altul. El are nevoie de cooperarea profesorului, desi relatia profesor-elev ramane de
esenta conflictuala deoarece poarta in sine inainte de toate conflictul promotor al oamenilor in
infruntarile dintre generatii. Cerinta unei relatii pedagogice de parteneriat se poate construi
numai pe baza respectarii unei conditii fundamentale si anume cunoasterea personalitatii
elevului. Raportarea profesorului la elev presupune din partea celui dintai intelegerea unui
ansamblu de idei.
Profesorul nu ar trebui sa fie doar un transmitator de informatii care se rezuma la a da
indicatii elevilor in privinta modului de invatare si a materialelor pe care trebuie sa le invete,ci si
un antrenor care prin intrebari analitice stimuland gandirea elevilor, creeaza premise pentru ca
acestia, prin aflarea independenta a raspunsurilor, sa ajunga la o mai buna intelegere a
problemelor.
Functia didactica a profesorului se exprima prin indeplinirea statutului de model, partener,
sfatuitor. Ea se indeplineste prin crearea unei atmosfere generale de securitate si incredere in
clasa, prin incurajarea succeselor fiecarui elev, prin crearea unui flux de simpatie intre profesor si
elevi.
Profesorului desavarsit ii place sa lucreze cu tinerii si se pricepe sa impartaseasca cunostintele lui
tuturor elevilor, chiar daca acestia sunt foarte diferiti prin trasaturile si talentele lor. Succesul
este garantat de increderea profesorului in demnitatea si valoarea oricarei fiinte umane si in
potentialul care exista in fiecare. Avand in vedere ca nu se lucreaza doar cu un singur elev,
trebuie luat in considerare faptul ca elevii sunt diferiti, iar diferentele dintre ei influenteaza
invatarea.
Profesorul trebuie sa il formeze pe elev pentru societatea in care s-a nascut si in care se
dezvolta, deoarece valorile spirituale nu se creeaza decat in societate si pentru societate, trebuie
sa invete elevul cum sa invete, trebuie sa-l faca sa aiba incredere in el, in optiunile lui sa poata sa
se exprime liber fara inhibitii.
Rolul profesorului este acela de a-l ajuta pe elev sa dobandeasca in scoala un sintem de
valori care sa il ajute in viata pentru a ajunge si a performa in domeniul in care vor ei sa ajunga
pe cele mai inalte culmi ale performantei si asa devenind reale castiguri societatii din care
provin.