Universitate Ovidius din Constanța

Facultatea de Matematică si Informatică

Departamentul
Specializarea Informatică
PSIHOLOGIA EDUCATIEI
(REFERAT)

Coordonator,
Lect.univ.dr.Mihaela Vărășteanu

Student,
Stignei Laura Camelia
Anul II

Constanta 2020-2021
 Universitatea Ovidius din Constanța
Facultatea de Matematică si Informatică
Departamentul
Specializare Informatică

Probleme psihologice tipice ale

vărstei preadolescenței si
adolescenței.

Coordonator,
Lect.univ.dr.Mihaela Vărașteanu
Student,
Stignei Laura Camelia

Constanța 2019
CUPRINS
1.Fundamente teoretice despre preadolescenta si
adolestenata
2.Particularitati ale problemelor preadolescentei sia
dolescentei.
 INTRODUCERE

Parintii sunt primii educatori ai copilului si cei

care au autoritatea cea mai mare asupra lui.Ca
urmare,orice diferenta de pozitie din partea lor ,pe
plan educative,va avea urmari negative asupra
formarii copilului.
De unde izvorasc aceste neintelegeri ?Mai
intai,din faptul ca tatal si mama sunt doua
personalitati distincte ,formate din medii familiar
diferite,avand deci pareri propria despre
educatie .Apoi, mai rezulta din diferenta de fire
existenta indeobste intre soti:tatal este,in general,mai
aspru,mama este ami blanda si de aici decurg ideile
diferite cu privier la metodele de urmat.In fine ,mai
intervine si cazul aparte cand unul dintre soti,de
regula tatal,neglijeaza cu buna stiinta educatia,o
compromite in mod iresponsabil.
Unele neintelegeri sunt declarate ,provocand
adevarate certuri intre soti,cu imputari
reciproce,Altele sunt insa bine ascunse si efectele lor
negative ies la iveala mult mai tarziu,insa uneori cu
atat mai dramatic cu cat au fost ascunse vreme mai
indelungata.Sa dam un exemplu.Sunt unii tati bine
intentionati ,dar aspri.Copilul se teme de un
asemenea tatasi,evident cauta sa-si ascunda
greselile in fata lui.Mamei ii este mila de copil si
atunci devine complice cu el in a-I ascunde
greselile.Deci,mama afla cee ace face
copilul ,dar,dintr-o mila gresit inteleasa ,ascunde
adevarul sotului ei.Faptul devine cu atat mai usor
posibilcu cat,in geleral ,la sedintele cu parintii tinute
la scoala vin mai des mamele,deoarece tatii sunt mai
mult prinsi cu priblemele serviciului .In reactia
gresita,de aparare din partea mamei,se desluseste
desigur o neintelegere privind educatia ,in speta
binele de perspectiva a copilului ,caruia ii este
preferat un asa -zis “bine” de
moment ,nemeritat,adica o evitare a unei sanctiuni
meritate.Sotul e inselat astfel in intentiile lui
educative bune de catre sotie ,iar copilul,de fapt ,ii
inseala pe amandoi,deoarece procedura mamei lui
este pentru ea in realitate o autoinselare .Cine castiga
de aici ?Aparent,copilul .Insa el pierde,dincolo de
aparente ,tocmai cee ace ii era mai necesar,anume
sansa unei educatii adevarate si trainice .Iar mama isi
primeste si ea plata ,prin aceea ca iubirea dintre ea si
copil incepe sa fie umbrita si falsificata de constiinta
acestei complicitati vinovate,adaugandu-se si
amaraciunea provocata de intelegerea treptata a
urmarilor negative pe care atitudinea ei le are asupra
educatiei copilului.
Dupa cum bine stiți oamenii se confruntă cu mai
multe probleme psihotice,in funcție de vârstă . Eu in
aceste referat ma voi raporta doar la problemele cu
care se confrunta atat preadolescenții cat și
adolescenții .Exista mai multe etape ,despre care
vom discuta mai tarziu ,pe care doar le voi enunța:
perioada varstei de 10-13 ani ,cand individul este in
cautarea continuă a sinelui ,14-16 ani,cand apare
dorința de afirmare cat si 17-20 ani ,cand incep să
apară conflictele de rol si statut ,organizandu-se
subidentitatea profesionala .
Mulți ar spune ca aceste lucruri trebuie
cunoscute decat de către
specialisti,psihologi ,dascăli etc.,în realitate acest
lucru trebuie cunoscut cam de către oricine ,mai ales
de către parinți.Pentru a-ți cunoaște mai bine copilul
si pentru a sti cum sa te confrunți cu problemele
acestuia trebuie sa sti de unde provin si cum trebuie
tratate .

Partea I
Fundamente teoretice .

Preadolescența este o portiță prin care se iese

din copilărie având o periodicitate cuprinsa intre anii
10-14 în care se produc diverse schimbari
biologice ,fizice ,relațiile cu cu cei din
jur .Personalitatea preadoleșcenților este puternic
influențată de schimbări biologice,de cele privind
activitatea de învațare și principalele relații cu
ceilalți .Imaginea de sine se contureaza cu toate ca
aceasta inca nu este bine definită.În această
perioadă se simte o creștere a vocabularului la care
se adaugă corectitudinea structurilor verbale ,de
aceea este foarte important sa le livram copiilor
nostri cât mai puține informații eronate și sa le
stimulăm dorința de a citi carți utile .De
asemenea ,afectivitatea preadolescenților este
influențata foarte mult de pubertate ,ce poate sa-i
incarce cu instabilitate emotionale ,devenind iritați de
anumite lucruri .Aceasta etapa pornește niște simțuri
de controlare a emoțiilor,reușind sa-si ascundă
anumite temeri ,nemulțumiri etc.
Adolescența este etapa in care individul
incepe sa conștientizeze mai bine
lucrurile ,manifestându-se după varsta de 14 ani si
poate sa dureze pana la 20 de ani ,chiar și 25 de ani
(aici vorbind de o adolescența prelungită,in care deja
tineretul este integrat in diverse forme de muncă sau
de studenție ).Aici ne confruntăm cu tânărul care are
are aspirații mărețe dar care se lovește cu niște
posibilitați și venituri limitate pe care incepe sa le
câștige doar dacă realizeaza ceva ,confruntîndu-se cu
dorințele lui cat si cu resursele oferite de catre
societate .Dorința unui grup de prieteni cu extindere
mare dispare, cercul de prieteni devenind din ce in ce
mai mic ,focusându-se mai mult pe persoane care au
aceleași aspiratii ,sau cel puțin asemănatoare cu
aceștia.Nevoia de distracție nu dispare dar se
schimbă ,sunt trecute prin filtrul personalitații ,fiind
alese acele distracții care ii coincid cel mai
bine.Adolescentul elimită nevoia de a fi ca
ceilalți ,icercând sa se focuseze mai mult pe propria
peroană,dorind să fie unic ca mai apoi tot ceea ce
invata să manifeste ca proprie personalitate .
 Partea a II a
Particularități ale problemelor preadolescentei si
adolescentei

Preadolescenta este o etapa care se manifesta

la varste diferite ,in functie de copil,de obicei,incepe
de la varsta de 11 ani.Aceasta constituie o punte intre
copilarie si asa-sisa adolescenta ,in care se produc
diverse schimbari atat la nivel psihic cat si al corpului
.Atunci cand ne raportam la schimbarile
corpului:menstruatia,parul corporal,cresterea
sanilor,ingrosarea voci etc.,nevoia de intimitate
creste simtitor si trebuie sa fie respectata ,cu toate ca
unii parinti,in special mamele,nu inteleg acest lucru
si din grija excesiva ce i-o poarta ajung sa ii sufoce.In
aceasta perioada putem observa cum relatiile dintre
copii si parinti se racesc ,acestia devin din ce in ce
mai apropiati de prieteni ,incepand si primele
conflicte cu parintii.Apare refuzul a diverselor lucruri
car si de a-I insoti pe parinti ,dorind sa ramna singuri
mai mult timp.Copilul incearca sa se integreze in cat
mai multe grupuri de preteni, in functie de
preocuparile si opiniile comune,iar in cazul in care
este respind acesta se loveste de niste emotii cu care
nu s-a confruntat pana atunci.Acele grupui se
intituleaza cu niste lideri,mai exact
oamenii:populari”si se incheie cu oamenii mai putin
populari care ajung in cele din urma sa fie
respinsi ,acei copii punandu-si intrebari existentiale
iar stima de sine incepe treptat sa scada .Copii incep
sa acorde din ce in ce mai multa importanta
aspectului fizic:par vestimentatie etc., incepand sa
aiba si primele atractii de sex opus.Creste dorinta de
independenta ,incercacnd sa se revolte cand ceva nu
le este pe plac ,aici putem adauga si cazurile in care
apare chiulul de la ore,fugitul de acasa chiar si
abandonul scolar,de aceea trebuie sa fim foarte atenti
la activitatile acestora.
Adolescenta
„Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a
vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre
viaţă în sensul complet al cuvântului.”
de Michel Houellebecq
“Ann Birch(1997) apreciaza ca se pot identifica
doua tipuri de opinii cu privier la abordarea
adolescentei.In primul rand ,opinia traditionala
considera adolescenta ca o perioada de dezvoltare
dominate de agitatie si revolta ,stress si
framantari,acumulare de presiune datorita
transformarilor fizice ,emotionale ,cognitive,sociale.In
al doilea rand,opinia sociologica caracterizeaza
perioada adolescentei in acelasi mod,insa pune
accent pe cu totul alte cause,precum nevoia de
independenta ,sensibilitate fata de evaluarile
celorlalti,confuzia de rol.”
La Roma, în perioada republicană, copilul nu
era înregistrat și nici numele lui nu era luat în
evidență până în momentul în care îmbrăca „ toga
virilis”, la 16-17 ani. După acest eveniment era trecut
în listele de cetăţeni. În timpul lui Marc Aureliu (sec.
al II-lea) se introduc registrele oficiale de naşteri.
Până la 7 ani, copiii erau supravegheaţi de mamă,
apoi treceau sub autoritatea tatălui. Copiii îşi
însuşeau modul de viaţă tradiţional, inclusiv
activităţile obişnuite ale adulţilor. Asistau la muncile
câmpului, îi însoţeau pe păstori şi plugari, şi încercau
să-şi ajute părinții, după puterile lor. Fetele primeau o
educație diferită de băieţi.
 Adolescenţa este cuprinsă între 14 şi 20 de ani,
urmată de postadolescenţă până la 25 de ani, se
caracterizează prin foarte multe schimbări şi
transformări, de aceea a fost considerată o a doua
naştere sau un moment esenţial în dezvoltarea
psihică umană.
Aceasta perioada deschide portile copilului spre
maturizare ce se loveste de diverse probleme.In
primul rand vreau sa ma leg de latura profesionala in
care acesta incepe sa se orienteze spre o
cariera,apare dorinta de urcare cat mai repede in grad
,dorinta unui venit .Acestia insa sunt foarte
nerabdatori si nu realizeaza ca succesul se
dobandeste in timp .Traversarea acestei perioade nu
se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori
cu existenţa unor conflicte şi trăiri dramatice, cu
frământări interne pentru găsirea surselor de
satisfacere a elanurilor, a aspiraţiilor şi cu tendinţa de
a evita teama faţă de piedicile ce se pot ivi în
realizarea proiectelor sale de viitor. Treptat,
dezvoltarea psihică, a intelectului îl maturizează în
deosebi sub raport social şi cultural, îl face să devină
avid de cunoaştere şi de participare cu
responsabilitate, în deplină cunoştinţă de cauză, la
activităţi cu caracter social, se antrenează în
elaborarea de lucrări originale în literatură, artă, ştiiţă,
tehnică.
In adolescenta copii incep sa constientizeze
realiatea de aceea apar si deseori starile de
anxietate .Acestia descopera ca nu pot sa realizeze
anumite lucruri si se lovesc de anumite bariere ale
societatii fapt ce le declanseaza depresia .
Dezvoltarea identităţii în condiţii de dependenţă
sau în situaţiile în care se menţin forme infantile ale
independenţei este mai puțin spectaculoasă. Formele
dependenţei materiale, emoţionale, de confort şi
apartenenţă; şi de mentalitate, valori pot provoca
frustraţii şi conflicte între adolescent şi părinţi.
Adolescentul rămâne în continuare dependent de
familie, dar se străduieşte tot mai mult să iasă de sub
tutela ei, iar pentru adulţi apar dificultăţi în adoptarea
celor mai favorabile forme de relaţionare cu
adolescenţii pentru a evita eventualele . Situaţiile
extreme, cum ar fi un climat prea indulgent sau
neglijat, ca şi al unuia prea rigid cu interdicţii
exagerate, nu facilitează dobândirea autonomiei
personale, deoarece se menţin stările tensionale şi se
reduc motivele pentru o implicare activă a
adolescentului în propria sa socializare. Relaţiile
dintre familie şi adolescent se deteriorează, ceea ce
determină repercursiuni negative şi asupra adaptării
generale a tânărului din perioada de vârstă ulterioară.
Familia este şi ea afectată deoarece îi scade forţa de
influenţare şi este tot mai des evitată în luarea unor
hotărâri de către tânăr. Posibilităţile reduse de
adaptare şi de integrare, neputinţa adolescentului la
structurile social-profesionale şi frecvențele
insuccese, eşecuri, dezamăgiri, anxietăţi pot genera
comportamente nefaste, deviante şi chiar de suicid.
Dimpotrivă, când fenomenele de autodescoperire, de
autoapreciere, de autocunoaştere sunt realiste şi
însoţite de satisfacţii, când are posibilitatea de a-şi
valoriza propriile calităţi, comportamentele cunosc o
ascensiune continuă spre adaptare la mediul
înconjurător. Personalitatea nu evoluează în mod
linear, ci cu oscilaţii, cu perioade de inegalitate şi
chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de
structuri pozitive sau negative, dependente de
condiţiile factorilor educaţionali sociali şi de cei ce
ţin de dobândirea unor particularităţi ereditare.
 Concluzii
Consider ca un dascal are o foarte mare responsabilitate
si trebuie sa cunoasca foarte bine comportamentele
copiilor .Putem spune ca pentru copil scoala este o a doua casa
iar dascalul,de asemenea,cel de a-l treilea tutore si trebuie sa il
indrume sa realizeze lucruri frumoase .Deseori, acesta trebuie
sa fie foarte bine documentat sis a stie cum sa reactioneze in
majoritatea situatiilor sis a nu judece copii pentru anumite
stari neadegvate pe care le manifesta ci sa incerce sa caute
solutii .
 Bibliografie

1. Anton Moisin-Arta educarii copiilor si adolescentilor in

familie si in scoala .
2. Modrea M 2006, Imaginea de sine si personalitate in
adolescenta .
3. Piaget J,Inhelder ,2005,Psihologia copilului .
4. Plosca ,M,Mois,Consiliere privind cariera.