Universitatea de Stat din RM

Facultatatea ,,Istorie și Filosofie’’

Specialitatea ,,Istoria și cultura religiilor’’

Pedagogia generală

Managementul
clasei de elevi
Elaborat: Petic Ion
Master anul I

Chișinău 2021
 Cuprins

1. Introducere
2. Managementul clasei de elevi (MCE)
3. Structura dimensională a MCE
4. Aspecte din activitatea didactică curentă de aplicare a
dimensiunilor MCE
5. Concluzii și sugestii
6. Bibliografie
 1. Introducere

 Managementul include pe deplin dezvoltarea şi manipularea resurselor umane, a

resurselor tehnologice şi a resurselor naturale.
 Temenul de management se referă şi la persoana care exercită actul de
management.
 Verbul Manage provine din verbul italian maneggiare (a mânui - în special un
cal) care derivă din cuvântul latin m anus (mână). În secolele XVII şi XVIII
cuvântul franţuzesc mesnagement (mai târziu ménagement) a influenţat
dezvoltarea în sensul actual al cuvântului englezesc management.
 Un manager trebuie să efectueze diferite activităţi, adesea clasificate ca:
 Planificare – stabilirea a ceea ce are de făcut în viitor, pe intervale de timp
bine precizate şi elaborarea planurilor de acţiune
 Organizare – utilizarea optimă a resurselor necesare pentru atingerea cu
succes a obiectivelor planificate
 Conducere şi motivare – demonstrarea de abilităţi în aceste domenii pentru a
determina subordonaţii să aibă un rol activ şi eficient în îndeplinirea planurilor
de acţiune
 Control – monitorizarea – verificarea progresului realizat conform planurilor
stabilite, care pot necesita modificară pe baza feed-back-ului.
 2. Managementul clasei de elevi (MCE)

 Gama largă de activităţi la care este solicitat profesorul necesită din partea
acestuia o continuă adaptare, perfecţionare şi deschidere spre nou →
atingerea obiectivelor programei şcolare,
→ modul de relaţionare cu elevii şi părinţii acestora precum şi
→“percepţia” elevilor asupra disciplinei predate sunt „borne
kilometrice” în traseul profesional al cadrului didactic.

 Profesorul-manager îşi creează condiţiile necesare pentru reuşita activităţilor

în clasă, nu numai sub aspectul precizării clare a obiectivelor, prelucrării
conţinutului tematic, alegerii strategiilor etc., ci şi al celorlalte condiţii care
facilitează desfăşurarea optimă în plan pedagogic: condiţiile ergonomice,
psihologice, sociale, operaţionale, inovatoare, normative.
3. Structura dimensională a MCE
 DIMENSIUNEA SARCINĂ

 Cuprinde “funcţiile miez”:

 Proiectare
 Organizare
 Conducere operaţională
 Control
 Comunicare
 DIMENSIUNEA UMANĂ

Cuprinde nevoile indivizilorşi grupurilor:

 Motivare
 Participare
 formare/dezvoltare personală.

În cazul grupului avem raţionalităţile multiple:

 Organizarea grupurilor
 Negociere
 Rezolvarea conflictelor
 “team building”
MANAGEMENTUL CALITĂŢII
 DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ
 Se referă la modalităţile de respectare, utilizare, antrenare, stimulare a
particularităţilor individuale ale elevilor, a capacităţilor de muncă.
 Capacitatea de muncă poate fi:
 nominală
 funcţională
 disponibilă
 auxiliară.
Capacitatea de învăţare este un rezultat al stadiului de dezvoltare
psihologică, al concepţiei despre învăţare al modului cum prelucrează
conţinuturile învăţării, al stării de pregătire, al componentei motivaţionale,
al nivelului resurselor intelectuale, al deprinderilor, atitudinii faţă de muncă.
 Exploatarea managerială a acestora se regăseşte în distribuirea
raţională a sarcinilor de învăţare, în organizarea condiţiilor necesare, a
timpului, în stimularea şi atribuirea de responsabilităţi, în utilizarea relaţiilor
de cooperare în rezolvarea sarcinilor, în coordonarea ritmurilor, în
antrenarea în luarea de decizii.
 DIMENSIUNEA SOCIALĂ

 Asociază clasa de elevi şi grupul social.

 Clasa ca grup social indică probleme precum:
 întinderea clasei, ca număr de elevi;
 interacţiunea membrilor clasei;
 scopurile comune pe termen scurt şi lung;
 structura grupului, nivelele ierarhice;
 compoziţia şi organizarea, dinamica, coeziunea ca rezultat al
interacţiunilor;
 sintalitatea ca personalitate a grupului;
 problematica liderilor formali şi informali;
 modul de circulaţie al informaţiilor în grup, realizarea
comunicării, mecanisme de transmitere a lor, direcţii de
transmitere şi receptare.
 DIMENSIUNEA NORMATIVĂ
 Indică normele, regulile, cerinţele care stau la baza constituirii grupului-clasă,
reglării desfăşurării activităţii sale şi manifestate sub forma unor obişnuinţe,
uzanţe, constante şi stereotipuri comportamentale.
 La nivelul clasei acţionează:
 norme explicite, ca norme prescrise, cunoscute, clar exprimate, imperative.
Acţionează la nivelul procesului didactic şi la nivel instituţional,
reglementează activitatea şcolară unitar pentru toţi elevii, trecând progresiv
de la impunere la interiorizare, conştientizare;
 norme implicite, ca reguli produse de viaţa în comun a grupului, de
interiorizarea normelor explicite, de apelul la norme din afara clasei şi şcolii,
de interacţiunile din viaţa grupului.
 Profesorul-manager → găseşte modalităţilor de impunere, apoi de interiorizare
şi de transformare a lor în comportamente reale în grup, de perfecţionare a
activităţii şi coeziunii grupului, de prevenire şi combatere a conflictelor de norme
şi conduite, de motivare a elevilor pentru viaţa în grup.
 Succesul managerial depinde de respectarea normelor clasei, a celor ale şcolii
(cultura şcolară), ca norme instituţionale, implicite.
 DIMENSIUNEA OPERAŢIONALĂ
 Se corelează cu dimensiunea normativă,
 Arată modul de percepere, aplicare, interiorizare, respectare a regulilor
în grup, modul de armonizare a acţiunii profesorului cu ale elevilor a
sensului în care fiecare înţelege normele.
 Profesorul recurge la o serie de proceduri de intervenţie:
 recompensă sau sancţiune,
 conduită de dominare, de negociere-înţelegere, de fraternizare,
 respectarea unor ritualuri sau obiceiuri,
 terapia ocupaţională,
 susţinerea morală.
Toate acestea reduc situaţiile de criză normativă, de inadaptare şcolară,
previn stările tensionale, efectele psihologice ale inadaptării la grup şi
activitate.
 Efectele pozitive se resimt în înţelegerea normelor, acceptarea lor,
demonstrarea preluării lor în comportament, includerea în sistemul
personal de valori, în conformarea manifestă în activitate.
 DIMENSIUNEA INOVATOARE
 Implică → înţelegerea necesităţii de ameliorare, schimbare,
perfecţionare a vieţii şi activităţii clasei, grupului şi apoi
→ luarea de decizii adecvate, aplicarea lor progresivă.

 Starea de inovare rezultă din:

 evoluţia clasei,
 evaluările continue,
 presiunea modelelor externe clasei,
 schimbările la nivelul şcolii,
 conceperea şi aplicarea modalităţilor corective,
 modul de receptare de către elevi,
 participare conştientă,
 modul de învingere a rezistenţei la schimbare,
 modul de valorificare şi trăire a satisfacţiilor rezultate,
 raportarea la motivaţiile elevilor.
 DIMENSIUNEA ERGONOMICĂ

Asigură condiţiile materiale, de confort acţional:

dispunerea mobilierului în clasă reflectă concepţia asupra modalităţii
de organizare a activităţii de învăţare a elevilor (frontală,
independentă în grupuri mici), asupra respectării particularităţilor
psiho-somatice ale elevilor, asupra înlesnirii modului de comunicare
profesor-elevi.
 Astfel mobilierul să dovedească simplitate, funcţionalitate,
durabilitate, modularitate în dispunere;
 vizibilitatea este o constantă ergonomică, care presupune
adaptarea spaţiului clasei la necesităţile somato-fiziologice de
sănătate ale elevilor: starea analizatorilor (auz, văz), motricitatii,
dezvoltării osoase;
 pavoazarea sălii de clasă aduce nota cultural-estetică, didactică a
climatului, locului de muncă, reflectă opţiunea clasei pentru anumite
valori, interese (culori, panouri, afişe, tablouri, simboluri, planşe etc.)
 4. Aspecte din activitatea didactică de aplicarea
dominantă a unei dimensiuni a managementului
clasei

1. “Evaluarea prin fişa de lucru” – dimensiunea psihologică

2. “Reamenajarea sălii de curs” – dimensiunea ergonomică
3. Regulile în sala de curs” – dimensiunea normativă
4. „O a doua şansă” - dimensiunea operaţională
5. “Predarea cu ajutorul sistemului AeL – între timpul
planificat şi timpul utilizat” dimensiunea inovatoare
6. “Stabilirea echipelor de lucru pentru activitatea pe
ateliere” – dimensiunea socială
 5. Concluzii și suestii

Managementul clasei de elevi implică un șir de factori și reguli

care trebuie respectate, însă care se modifică în dependență de
anturaj, microclimat si particularitățile individuale ale fiecarei
grupe în parte și al fiecărui membru al grupului.
Ca conducător al grupului este necesar de a găsi un compromis
între elemente, să se poată implimenta partea teoretică dar să nu
uite de individualitatea fiecăruia.
Managementul clasei aplicat corespunzător duce la crearea unui
mediu prielnic de dezvoltare al copiilor și le permite să se afirme
atît ca personalități independente cît și ca elemente a unui grup
unit, lucru care le va fi de folos și în viața de matur, unde fiecare
reprezintă o unitate a societății iar adaptarea în cadrul ei este
cheia succesului.
 6. Bibliografie

1.
https://www.academia.edu/36931188/PROBLEME_GENERALE_ALE_
MANAGEMENTULUI_CLASEI_DE_ELEVI

2.
https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pent
ru-sustinerea-educatiei-incluzive-de-calitate/dimensiunile-managementul
ui-clasei-de-elevi

3.https://mecc.gov.md/sites/default/files/s.03.o.023_managmentul_clasei_d
e_elevi_0.pdf