POPA (SANDU) MARIANA OANA

ANUL II
TC1

Realizați o lucrare în manieră personală cu tema: Managementul clasei/ grupei de

elevi/preșcolari: dimensiuni și particularități
Se vor avea în vedere următoarele aspecte:
- definire de concepte
- specificul managementului clasei de elevi în contextul educațional și al învățării de astăzi
- caracteristici ale unui mediu de învățare favorabil
- dimensiuni ale clasei de elevi- prezentare
- ce este situația de criză educațională și cum realizăm intervenția
- exemplificarea a două situații de criză educațională și rezolvarea lor

„Un profesor îşi pune amprenta asupra eternităţii; el nu

poate şti niciodată până unde ajunge influenţa lui.”
Henry Adams

1. Managementul clasei de elevi/grupei de preșcolari conține principii și norme ce stau la

baza intervenției structurate a profesorului de a crea un climat stimulativ pentru învățarea
academică și socială a elevilor/preșcolarilor. De asemenea, include un set de acțiuni dirijate,
dar și spontane, cu impact asupra reușitei în contextul microsocial al clasei sau al grupei.
Un bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze schimbări profunde în cultura,
climatul şi instrucţia tuturor copiilor, indiferent de naţionalitate, în direcţia fundamentării
tuturor demersurilor didactice pe principii democratice, să introducă noi strategii
instrucţionale care să încurajeze colaborarea, toleranţa, sporirea încrederii în forţele proprii şi
îmbunătăţirea performanţelor şcolare ale elevilor, să realizeze şi să utilizeze în procesul
didactic proiecte ale clasei.

2. Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în ştiințele educației care

studiază perspectivele de abordare a clasei de elevi şi structurile dimensionale ale acesteia, în
scopul asigurării conduitelor corespunzătoare pentru desfăşurarea procesului de predare-
învățare-evaluare. Managementul clasei de elevi, tradițional, are ca consecință îndeplinirea
unor roluri clare din partea profesorului:
Planificarea sau proiectarea, ce presupune proiectarea întregii activități cu clasa în
conformitate cu documentele reglatorii: Codul Educației, Standarde de învățare eficientă pe
discipline de studiu, curricula disciplinară, manualul școlar.
Organizarea clasei de elevi, care poate fi de succes doar în situația, când, în afară de
profesor, în unele situații roluri de organizator îl preiau elevii. Ponderea acestui rol din partea
elevilor va spori odată cu creșterea lor și conștientizarea poziției în societate și nevoilor
proprii de învățare.
Comunicarea în cadrul realizării procesului educațional este primordială prin posibilitatea de
a asigura transmiterea informației de toate tipurile între toți actorii acestuia, în orice direcție:
de la profesor la elev, de la elev la profesor, de la elev la elev.
Conducerea în situația managementului clasei de elevi ar însemna dirijarea activităților de
formare și educare a copiilor.
Alte roluri, pe care le îndeplinește profesorul în calitate de manager al clasei de elevi:
coordonarea, îndrumarea, motivarea, consilierea, controlul și evaluarea vin să completeze
descrierea activităților realizate de profesor la clasă.
Aceste roluri ale profesorul în activitatea sa profesională rămân intacte în orice perioadă de
activitate și tehnologia didactică utilizată. În același timp, odată cu schimbarea
tehnologiilordidactice utilizate, se schimbă accentele în fiecare din aceste roluri: se mărește
sau se micșorează ponderea profesorului în activitate, iar în unele situații se modifică
totalmente.
Tehnologiile educaționale, conform definiției adoptate de UNESCO, sunt metode sistemice
de creare, aplicare și determinare a întregului proces de predare-învățare cu implicarea
resurselor tehnice și umane și interacțiunii lor, care are ca scop optimizarea formelor de
instruire. Sunt bine cunoscute resursele tehnologie didactice, care trebuie luate în cont atunci
când o elaborăm Acea tehnologie educațională, care a fost creată timp de secole, s-a utilizat
ani de-a rândul și continuă să se utilizeze este tehnologia instruirii tradiționale. La nivel de
resurse, această tehnologie se bazează pe manualul disciplinei școlare ca conținut de instruire
organizat, pe metodele de învățământ mai mult sau mai puțin clasice și universale: explicația,
observația, exercițiul, lucrul independent, povestirea, conversația, interogarea. Mediul de
instruire e de obicei o sală de clasă, cu băncile amenajate tradițional. Este deja recunoscut, că
această tehnologie este axată pe formarea de cunoștințe în condițiile necesității acumulării lor
într-un volum mare în timp redus.
Odată cu Reforma curriculară, susținută ulterior de elaborarea diferitor documente
reglatoare ale procesului educațional în învățământul general (Codul Educației, metodologia
evaluării criteriale prin descriptori, regulamente privind evaluarea și notarea rezultatelor
școlare…, documente de însoțire a educației incluzive, standarde de competență pentru
cadrele didactice etc.) a apărut necesitatea schimbărilor tehnologiilor educaționale utilizate în
procesul educațional. Studiile demonstrează, că actualmente se utilizează, destul de intens,
elemente ale tehnologiei de dezvoltare a gândirii critice, instruire problematizată, instruire
diferențiată, instruire ludică. Mai rar se utilizează tehnologia instruirii prin proiecte,
tehnologia instruirii prin ateliere, tehnologia instruirii modulare. Datorită documentelor
reglatoare ale educației incluzive, în învățământul general a început a fi aplicată și tehnologia
instruirii adaptive, axată pe realizarea planului educațional individualizat pentru copiii cu
cerințe educaționale speciale.
Rolurile profesorului în fiecare din aceste tehnologii diferă de rolurile lui în tehnologia de
instruire tradițională nu atât prin titluri, cât prin accentele deplasate de pe profesor pe elev, ca
subiect al instruirii.

3. Succesul activităţii didactice este o rezultantă a mai multor variabile, una dintre acestea
fiind însuşi climatul educaţional. Un bun climat educaţional într-o sală de clasă, în cadrul
activităţilor de învăţare, determină la elevi comportamente deschise, lipsite de teamă ori
inhibiţie, permiţându-le să se concentreze asupra unor sarcini de lucru normale, stimulându-i
la interacţiuni sociale angajante, reale şi autentice. Relaţiile de colegialitate existente între
membrii grupului asigură o învăţare efectivă şi afectivă, activă şi participativă, prin
descoperire, cooperare, întrajutorare. Rolul profesorului este şi acela de a asigura şi menţine
un nivel înalt de profesionalitate şi de cerinţe, precum şi un control sistematic. Creând un
climat echilibrat de învăţare, evitând şi prevenind greşelile educaţionale, cultivând interesele
şi preocupările prin recunoaşterea şi aprecierea reuşitelor, profesorul influenţează pozitiv
climatul educaţional. Stilul managerial al profesorului este puternic corelat cu climatul
educaţional. Profesorul care îşi organizează activitatea didactică într-o manieră deschisă, care
depune eforturi pentru a evita oboseala obiectivă dar şi cea subiectivă a elevilor,
supraîncărcarea, care reuşeşte să creeze o motivaţie intrinsecă în sala de clasă, care manifestă
o atitudine pozitivă, încurajantă faţă de elevi, este capabil să instaureze şi să menţina în clasă
un climat pozitiv, favorabil. Un climat sănătos este o premisă necesară, însă nu şi suficientă
pentru reuşita unei activităţi didactice. Rolul climatului educaţional în realizarea activităţilor
didactice este deosebit de important. Pe lîngă atribuţiile de planificare,organizare, control şi
îndrumare, evaluare şi consiliere, decizie educaţională, profesorul ,în calitate de manager al
clasei de elevi , trebuie să se preocupe constant de crearea şi menţinerea unui climat
educaţional care să permită funcţionarea actului didactic, dar şi a actorilor, la parametri
optimi. Profesorul-manager își crează condiţiile necesare pentru reuşita activitǎţilor în clasǎ ,
nu numai sub aspectul precizǎrii clare a obiectivelor , prelucrǎrii conţinutului tematic ,
alegerii strategiilor etc., ci şi a celorlalte condiţii care faciliteazǎ desfǎşurarea optimǎ a
acestor activitǎţi în plan pedagogic : condiţii ergonomice, psihologice , sociale, operaţionale,
inovatoare, normative .

4. Structura dimensională a managementului clasei include:

Dimensiunea ergonomică: personalizarea sălii de clasă, pavoazarea, dispunerea
mobilierului și vizibilitatea, în sensul poziționării în bănci, constituie pentru noi, cadrele
didactice, preocupări în vederea reconsiderării structurilor dimensionale ale managementului
clasei de elevi.;
Dimensiunea psihologică se referă la modalitățile de respectare, utilizare, antrenare,
stimulare a particularităților individuale ale elevilor și a capacitaților de muncă. Exploatarea
managerială a acestora se regăsește în distribuirea rațională a sarcinilor de învățare, în
organizarea condițiilor necesare, a timpului, în stimularea și atribuirea de responsabilități, n
utilizarea relațiilor de cooperare în rezolvarea sarcinilor, în coordonarea ritmurilor, în
antrenarea în luarea de decizii.
Dimensiunea socială asociază clasa de elevi și grupul social, clasa ca grup social ridica
probleme precum: întinderea clasei, ca număr de elevi; interacțiuneamembrilor
clasei;scopurile comune pe termen scurt și lung; structura grupului, nivelele ierarhice;
compoziția și organizarea, dinamică, coeziunea ca rezultat al interacțiunilor; sintalitatea ca
personalitate a grupului; problematica liderilor formali și informali; modul de circulație al
informațiilor în grup, realizarea comunicării, mecanisme de transmitere a lor, direcții de
transmitere și receptare.
Dimensiunea normativa indică normele, regulile, cerințele care stau la baza constituirii
grupului-clasă, reglării desfășurării activității sale și manifestate sub forma unor obișnuințe,
uzante, constante și stereotipuri comportamentale.
 Dimensiunea inovatoare presupune cunoștințe de management al schimbării, este însăși
esența dezvoltării unei organizații. Schimbarea în educație este o necesitate. Reducerea
rezistenței la schimbare se poate face prin implicarea copiilor în planificarea schimbării,
găsirea surselor de disconfort pentru cei care au temeri, pregătirea momentului schimbării
prin discuții cu cei implicați în acest proces, sprijinirea și încurajarea celor implicați în
procesul schimbării prin participarea efectivă la acesta.
Un management al clasei de elevi eficient va influenţa radical comportamentele elevilor.
Elevii îşi însuşesc şi acceptă normele comportamentale – fie ele sunt scrise sau nescrise – sub
acţiunea a două forţe fundamentale – presiunea la conformare şinevoia de securitate.

5. Criza educațională este evenimentul perceput ca având probabilitatea scăzută și impact

semnificativ, caracterizat printr-o ambiguitate a cauzelor, efectelor și mijloacelor de rezolvare
(Person , Clair, 1998). Flannery and Everly (2000) definesc criza ca fiind o condiție de
răspuns într-o situație în care echilibru este afectat, iar mecanismele curente nu mai
funcționează. Autorii precumBrock, Lewis și Sandowal (2001), analizând caracteristici
aplicabile școlii, descriu criza ca fiind bruscă, neașteptată, urgentă, cu impact la nivel
individual, și/sau grupal. În același timp, este o situație cu o semnificație emoțională
important, ce interacționează cu abilitatea de a interven, creând sentimente de panică și
neputință. Managementul este procesul de identificare precoce a unei crize potențiale și de
diminuare a acesteia printr-un sistem de coordonare intra- și intergrupal.
Intervenţia în situaţiile de criză se face prin:
- identificarea şi cunoaşterea situaţiei de criză,
- etiologia situaţiei de criză,
- luarea deciziei,
- elaborarea programului de intervenţie,
- aplicarea măsurilor,
- realizarea controlului;
- evaluarea acţiunilor întreprinse.

6. Exemplul I:
Recent, Maria, o elevă în clasa a III-a, a devenit mai vocală într-o situație în care a
fost rugată să se întoarcă la banca ei și a avut o reacție neașteptată de violență verbală.
În general, Maria are probleme de comportament în clasă - își părăsește frecvent
scaunul, deranjează alți elevi. Abilitățile academice ale Mariei sunt, în general, sub
medie - abilitățile sale de citit sunt mult sub performanța colegilor și ea este clar jenată
atunci când trebuie să citească cu voce tare în clasă. La matematică merge mai bine, dar
problema de citire îi afectează și această performanță. Are abilități sociale bune, așa
poate să mimeze că înțelege o activitate deși ea nu o înțelege.

Plan de intervenție in situație de criză educațională

Argument
În acest caz se păstrează caracteristicile unei situații de criză si anume:
● este instantanee : s-a declanșat surprinzator pentru mine ,ca și învățător, dar și pentru
clasa de elevi ;
● a generat oarece stări de conflict ;
● în final s-a dovedit ca situatia de criză avea un caracter inedit, diferit de starea de
normalitate;
● inițial ,situația aceasta a generat impresia de insolvabilitate; din fericire ,pe parcurs, s-
au găsit soluții de rezolvare.

Etape de intervenție:

a)Identificarea si cunoașterea situației de criză :

Sunt învățătoare la o clasă de a III-a. Recent, Maria, o elevă din clasa mea, a devenit mai
vocală într-o situație în care a fost rugată să se întoarcă la banca ei și a avut o reacție
neașteptată de violență verbală.

b)Etiologia:
Maria provine cel mai probabil dintr-o familie în care educația nu este nici pe departe o
prioritate. Părinții manifestă dezinteres față de copil, iar de multe ori copilul vine fără
materialele necesare la școală.

c)Decizia:
Primul lucru pe care îl fac este să chem părinții la școală la o oră consiliere, pentru a
putea să înțeleg ce se întâmplă cu eleva în mediul familial. Părinții se simt copleșiți de griji și
recunosc că nu pot să o ajute pe Maria mai mult.

e)Punerea in practica a intervenției:

Realizez că Maria are nevoie de sprijin mai mult, de aceea convin cu părinții ca Maria să
rămână la școală după ore, timp de două săptămâni pentru a-și face temele sub supravegherea
mea.
Altă măsură pe care o iau față de Maria este să o responsabilizez cu o sarcină: să se asigure
că după ce sună clopoțelul toți elevii sunt la locurile lor. Astfel, Maria învață să se discipineze
ca să poată avea autoritate în fața colegilor, care o cam marginalizează.
Maria suferă de dislexie, de aceea îi este greu să-și dezvolte abilitatea de a citi și de a scrie.
De aceea, în timpul orelor lucrez diferențiat, dându-i sarcini care să o ajute în dezvoltarea
competențelor de scris-citit. Maria începe să progreseze!
Am observant că Maria mimează că înțelege noile noțiuni predate, de aceea mă voi asigura
că acest lucru nu se va mai întâmpla, cerându-i în permanență feedback. Așa, Maria este
nevoită să mă urmărească cu mai multă atenție pentru a nu fi pusă în situația de a se face de
râs din nou în fața colegilor.
Ultima problemă sesizată la Maria este modul în care reacționează. Este irascibilă și riscă să
izbucnească un conflict între mine și ea. Prefer să tratez situația cu calm, însă la sfârșitul
orelor să avem o discuție vizavi de ieșirea din timpul orei. Îi spun că îmi pasă de fiecare elev
din clasă și atunci când unul are o problemă, acest lucru ne afectează pe toți. Ar fi mai bine să
spună ce simte și să ceară ajutor pentru că va primi ajutor. Stările de iritare vin din anumite
nemulțumiri pe care le acumulăm în minte, unele chiar nejustificate. De aceea, este important
să avem pe cineva de încredere căruia să îi spunem cum ne simțim și să cerem ajutorul.
f)Controlul:
Învățătorul a continuat să țină legătura cu părinții și să mențină o comunicare permanentă
cu Maria. Aceasta înțelege că trebuie să aibă încredere, că sunt oameni cărora le pasă de ea și
că situația ei socială sau intelectuală nu trebuie să fie o barieră în comunicare și în buna
relaționare între oameni!

g)Evaluarea :
⮚ elevii au înțeles demersurile legate de colegul lor iar incertitudinile au dispărut;
situația s-a calmat;
⮚ eleva a făcut progrese vizibile în a scrie și a citi ;
⮚ eleva a fost integrată în colectivul clasei și s-a imbunătățit comunicarea ei cu colegii,
având un comportament firesc și mai puțin irascibil

1.Câteva aspecte importante:

❖ s-a realizat o reintegrare a elevului în grupul clasei;
❖ au luat naștere relații noi de prietenie ;
❖ s-a întărit sentimentul de stimă față de propria persoană ;
❖ s-a evitat o marginalizare a elevului
2.Precizare:
✔ Eleva s-a reintegrate în colectiv și a făcut importante progrese școlare.

Exemplul 2
La plecarea copiilor acasă, mama lui Matei, elev în clasa a IIa, reproşează câtorva
părinţi din clasă că, deseori, în timpul programului, copiii acestora îi adresează
baiatului său cuvinte urâte. Mama ia această atitudine fără a discuta în prealabil cu
învățătorul. Părinţii admonestaţi prezintă cazul la școală. Ei susţin că acuzaţiile mamei
nu sunt reale. Cadrul didactic de la clasă ascultă cele prezentate şi încearcă să-i
calmeze, asigurându-i de cooperare în rezolvarea acestui conflict.

a) Identificarea si cunoașterea situației de criză :

Sunt învățătoare în clasa a II a, într-o zi pe neașteptate mă trezesc că un părinte este
nemulţumit de relaţia dintre copilul său şi copiii din clasă și stârneșete un conflict cu părinții
acestora.
b) Etiologia:
Părinții lui Matei sunt persoane cu un anumit statut social, mama fiind o persoană irascibilă,
nu răspunde de fiecare dată la solicitările mele. Copilul fiind timid, lipsit de îndrăzneală şi
iniţiativă;

c) Decizia:
Separat, după terminarea programului, propun o discuție cu mama nemulţumită. Îi propune
mamei să coopereze şi să nu mai agreseze verbal ceilalţi părinţi până la aflarea adevărului.

d) Punerea in practica a interventiei:

Acesta recunoaşte că a acuzat părinţii şi copiii de un comportament neadecvat. Este
nemulţumită că băiatul ei este marginalizat și i se vorbeşte urât. Voi specifica că nu am
sesizat situaţii de acest fel, dar voi discuta cu copiii şi îi voi observa cu multă atenţie.
Realizez că Matei are o atitudine rezervată în relaţiile cu ceilalţi copii, de aceea țin discuţii
în particular cu ceilalţi copii, sugerându-le să-l integreze pe băiat în toate activitătile pe care
le vor desfășura, totodată evidenţiez unele calităţi şi aptitudini ale lui Matei astfel încât să fie
îndrăgit şi apreciat de aceştia.
Observ de asemenea că, în timpul activităţilor comune Matei răspunde doar când este
numit şi atunci cu reţinere, pentru asta vin în sprijinirea băiatului prin găsirea unor colegi
potriviţi cu care să colaboreze și prin sprijinirea continuă cu multă căldură, atenţie şi
apreciere permanentă în acceptarea şi rezolvarea sarcinilor primite.
Descopăr că, mama, comunică insuficient cu copilul, de aceea caut o comunicare
eficientă cu mama prin: discuţii, vizite la domiciliu, sugestii pentru a-şi cunoaşte băiatul mai
bine.
Și, pentru că mama nu răspunde de fiecare dată la solicitările mele,î nsă voi insista în
integrarea și participarea ei și a celorlalți părinți la activităţile școlare de la clasa mea.
Voi organiza o activitate exclusiiv pentru părinți, ”Cafeaua prieteniei”, unde părinții vor
purta discuții, se vor cunoaște. Scopul activității este de a lega prietenii.
f) Controlul:
Conflictul s-a stins, iar învățătorul păstrează legătura încontinuu cu familia pentru a evita
alte conflicte. Purtarea discuțiilor din când în când cu elevul conştientizându-l că numai
adevărul primează şi datorită lui va avea prieteni;

g) Evaluarea :
Printr-o serie de măsuri s-a putut negocia coflictul și s-a ajuns astfel la următoarele rezultate:
- copilul a fost obişnuit să-şi supună imaginaţia controlului raţional;
- s-a integrat în colectiv şi se bucură de aprecierea şi respectul colegilor;
- s-a obişnuit să comunice cu cei din jur ieşind din lumea ei imaginară
- a conştientizat că numai adevărul primează şi datorită lui va avea prieteni;
- între băiat şi părinți s-a creat o legătură bazată pe încredere reciprocă.
- mama conștientizează greșeala și își scuze față de părinți.

Bibliografie :
1. Bursuc B., Popescu A. Managementul clasei: ghid pentru profesori şi învăţători.Buzău: Ed.
Alpha MDN, 2007.
2. Cojocaru V., Sacaliuc N. Management educaţional. Ch.: Cartea Moldovei, 2013.
3. Florescu M.C. Managementul educației. Oradea: Ed. Eurogrup, 2002.
4. Iucu R. Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criza
educaţionala. Iaşi; Ed. Polirom, 2006.
5. Joiţa E. Management educaţional. Profesorul manager: roluri şi metodologie. Iaşi: Ed.
Polirom, 2000.
6. Patraşcu D. ş. a. Management educaţional preuniversitar. Chişinău, 1997.
7. Ulrich C. Managementul clasei de elevi–învăţarea prin cooperare. Bucureşti: Corint, 2000
8. Pânișoară I.O., Manolescu M. Pedagogia învățământui primar și preșcolar. Ed. Polirom,
2019