ROLURILE MANAGERIALE ALE CADRULUI DIDACTIC

Unităţi de conţinut:
1.1. Profesorul – manager al clasei de elevi
1.2. Competenţe manageriale necesare profesorului
1.3. Dirigintele - managerul activităţilor educative din clasa de elevi
Analizînd acest subiect, studentul va fi capabil:
 să opereze cu conceptele specifice temei: planificare, organizare, coordonare, control, evaluare,
decizie, intervenţie, situaţie de criză, gestionarea situaţiilor de criză educaţională din perspectiva
managementului clasei de elevi.
Cuvinte – cheie: planificare, organizare, coordonare, control, evaluare, decizie, intervenţie, situaţie de
criză, gestionarea situaţiilor de criză educaţională, competenţe manageriale, diriginte-manager etc.
2.1. Profesorul – manager al clasei de elevi
În sens larg, dacă privim activitatea desfăşurată de profesor la clasă ca o activitate de
conducere (aşa cum pedagogia a susţinut dintotdeauna), orice persoană (educator, învăţător,
profesor, maistru, instructor) care conduce efectiv procesul instructiveducativ, pe care îl
orientează, îl organizează, îl dirijează şi îl evaluează, se preocupă de climatul educativ al
formaţiei pe care o conduce, este un manager educaţional. Condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească însă un profesor pentru a fi manager este: să aibă dublă specializare (şi specializare
în managementul clasei) şi “talentul necesar” (adică abilităţi de leader). Potrivit majorităţii
specialiştilor, una dintre competenţele de bază ale cadrului didactic este competenţa managerială. La
clasă, profesorul nu realizează numai predarea-învăţarea-evaluarea, ci şi relaţionează cu elevii,
influenţându-le comportamentul de învăţare, intervine în direcţionarea evoluţiei lor generale. Fiind figura
centrală pentru elevi, profesorul capătă şi roluri de influenţare educativă. Astfel el îşi adaugă noi
comportamente în activitatea cu clasa, îndeplinind funcţii specifice managementului: planificare,
decizie, organizare, motivare, conducere, evaluare, consiliere.
Funcţiile cadrului didactic în domeniul managementului clasei de elevi. Prezentate sintetic şi
integrator, acestea vin să răspundă următoarelor întrebări:
Previziunea: Ce trebuie? Ce poate? fi realizat în cadrul organizaţiei / clasei?
Organizarea: Cine? Cu ce? În ce fel? Cum? realizează obiectivele propuse
Antrenarea: De ce? Pentru ce? se implică elevii în realizarea obiectivelor
Coordonare: Ce e de făcut? Când? Cu cine? Cum?Cu ce resurse ?
Evaluarea: Ce? s-a realizat din ce ne-am propus? Din ce cauză? Ce acţiuni corective sunt
potrivite?
Decizia şi Feed-back.
Planificarea – un sistem de decizii privitoare la o serie de obiective şi la viitoarele mijloace,
acţiuni, resurse şi etape pentru realizarea acestora.
 Cuprinde următoarele subetape:
a) analiza ciclului managerial anterior – prin diverse modalităţi de evaluare;
b) diagnoza stării iniţiale – indispensabilă oricărei proiectări eficiente şi vizează concentrarea
acţiunilor viitoare pe elementele deficitare;
c) prognoza – sesizarea direcţiei de evoluţie a fenomenelor socio-educaţionale, in scopul
reorganizării informaţiilor prezente;
d) alcătuirea planului – care cuprinde descrierea modului de utilizare în timp a resurselor pentru
atingerea obiectivelor stabilite.
Elementele esenţiale ale planificării sunt:
- stabilirea obiectivelor;
- analiza detaliată a resurselor educaţionale şi manageriale;
- precizarea activităţilor ce se vor organiza pentru realizarea obiectivelor;
- stabilirea şi eşalonarea in timp a responsabilităţilor pentru cadrul didactic şi pentru elevi;
Organizarea – cuprinde un ansamblu de acţiuni menite să valorifice optim mijloacele umane şi
materiale ale clasei de elevi şi ale procesului de învăţămînt. Cele mai importante principii ale
organizării sunt: coordonarea; echilibrul autoritate – putere – responsabilitate; unitatea de comandă;
delegarea. Un exemplu de document care organizează activitatea didactică este Regulamentul de
ordine interioară, care prevede obligaţiile instituţionale sau personale ale cadrelor didactice şi elevilor,
disciplina, recompensele şi sancţiunile, precum şi detalierea responsabilităţilor, a formelor de
activitate, a timpului.
Controlul şi îndrumarea - prin intermediul controlului se urmăreşte modul de aplicare a
prevederilor regulamentare. Controlul nu are decît un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii
elevilor; în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi
nivelele de performanţă ale acestora. La nivelul clasei de elevi, controlul este şi un suport pentru
activităţile de îndrumare, de stimulare a iniţiativelor, de generalizare a unor experienţe favorabile.
Îndrumare elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective, prin
sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor.
Evaluarea – din perspectivă managerială, evaluarea reprezintă verificarea
măsurii în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă managerială au fost atinse. Etapele evaluării: a)
obţinerea informaţiilor – date statistice, informări periodice, analiza unor documente scrise ale
elevilor; b) prelucrarea statistică a datelor; c) laborarea aprecierilor – emiterea şi fundamentarea
ştiintifică a unor judecăţi de valoare asupra datelor prelucrate din punct de vedere statistic.
Consilierea – din perspectiva managementului clasei de elevi, cadrul didactic este obligat să
desfăşoare şi o activitate de consiliere. In acest scop, profesorul trebuie să aibă mai multe calităţi: să
fie accesibil, înţelegător, pregătit din punct de vedere psihologic, interesat de cauza elevului.
Consilierea elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin
orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are profesorul în orientarea şcolară şi
profesională, dar şi în cazurile de patologie şcolară.
 Motivarea – activităţii elevilor prin întăriri pozitive sau negative; se utilizează aprecierile verbale
şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive; orientează valoric prin serii
de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi
manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei;
Coordonarea – urmăreşte realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu
cele comune ale clasei, evitând suprapunerile şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului.
Conducerea - activitatea desfăşurată în clasă direcţionînd procesul asimilării dar şi al formarii
elevilor prin apelul la Normativitatea educaţională. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a
educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează construcţia sentimentelor şi a
ideilor comune
Comunicarea - informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte canalele
de comunicare şi repertoriile comune. Activitatea educativă implica de altfel şi un dialog perpetuu cu
elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea
răspunsurilor (merită să subliniem de asemenea şi stimularea elevilor în facilitarea procesului de
punere a întrebărilor). Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil, deschis şi
constructiv.
2.2. Competenţe manageriale necesare profesorului
Aceste competenţe pot fi găsite în formulări diferite în multe lucrări. Ne oprim asupra acelor
competenţe care se regăsesc în majoritatea lucrărilor.
Competenţa de comunicare – este necesară managerului clasei; fără ea, profesorul nu poate rela ţiona
cu elevii, iar actul învăţării este viciat.
Competenţa de comunicare se manifestă în:
- capacitatea de a selecta calea şi mijloacele de comunicare adecvate în vederea eficientizării
demersului managerial;
- capacitatea de a adapta căile şi mijloacele de comunicare la situa ţii variate;
- capacitatea de a solu ţiona situaţii conflictuale în urma investigării prin mediere şi negociere, în
vederea asigurării unui climat de încredere şi responsabilitate în organiza ţia şcolară.
Un manager eficient are nevoie de competenţe psihosociale care se demonstrează printr-o serie de
acţiuni ca:
- valorizarea particularităţilor individuale şi de grup ale elevilor în scopul, realizării unor relaţii
deschise, nestresante în cadrul organizaţiei;
- adaptarea unui comportament adecvat în raporturile cu elevii ca să-i motiveze să acţioneze
pentru realizarea obiectivelor organizaţiei.
Managementul actual, de la orice nivel, impune existenţa competenţelor de utilizare a
tehnologiilor informaţionale, care nu înseamnă doar capacitatea de mînuire a calculatorului ci şi
o serie de alte calităţi, referitoare la:
- sintetizarea informaţiilor pentru crearea unei baze de date utile actului managerial;
 - valorificarea informaţiilor din baza de date în vederea luării deciziilor în concordanţă cu
realităţile specifice mediului educaţional;
- utilizarea tehnicilor şi tehnologiilor informaţionale pentru eficientizarea activităţii şi
asigurarea calităţii acesteia.
Întru-cât managerul clasei conduce un grup de elevi pentru a obţine rezultate cu ei, el are
nevoie de competenţe de conducere şi coordonare, pe care le demonstrează prin:
- proiectarea activităţilor pe termen scurt, mediu şi lung pentru asigurarea coerenţei activităţilor;
- organizarea tuturor activităţilor desfăşurate cu elevii în vederea realizării obiectivelor clasei;
- coordonarea grupului de elevi pentru obţinerea rezultatelor scontate;
- gestionarea actului decizional prin asumarea răspunderii pentru obţinerea de rezultate.
Activitatea managerială de la nivelul clasei presupune competenţe de evaluare concretizate în:
- stabilirea obiectivelor şi criteriilor de evaluare cu respectarea principiilor managementului
calităţii;
- utilizarea tehnicilor şi instrumentelor de evaluare specifice educaţiei;
- valorificarea rezultatelor evaluărilor în ameliorarea relaţiilor cu elevii clasei.
Managerul clasei are în grijă şi o parte din baza materială a şcolii. În acest sens are nevoie de
competenţe de gestionare şi administrare a resurselor materiale şi financiare folosite pentru
desfăşurarea procesului de predare- învăţare.
O altă categorie de competenţe se manifestă în domeniul propriei dezvoltări profesionale prin:
- evaluarea obiectivă a calităţii propriei activităţi;
- selectarea propriului traseu de formare pentru dezvoltarea în carieră, în concordanţă cu
aspiraţiile personale şi cu specificul organizaţiei.
2.3. Dirigintele - managerul activităţilor educative din clasa de elevi
Ipostazele manageriale ale profesorului in sistemul de invatamant: profesor-diriginte; profesor-
metodist; profesor-consilier scolar; profesor-cercetator; profesor-director; profesor-inspector
În cadrul clasei de elevi, ca grup socio–educativ cu anumite structuri psihosociologice, dirigintele
asigură respectarea normelor de conduită prevăzute în regulamentele şcolare. Dirigintele este managerul
activităţilor educative din clasa de elevi. 
El este ales dintre profesoriicu prestigiu profesional şi moral, pentru a îndeplini mai multe roluri:
 studierea şi caracterizarea psihopedagogică a elevilor şi a clasei, ca repere în elaborarea programu
lui educaţional
 planificarea activităţilor educative
 organizarea clasei ca grup socio–educativ, asigur"nd coeziunea şi dinamica grupului educogen
 conducerea democratică şi operaţională a clasei, folosind diferite strategii de intervenţie
 conducerea activităţilor educative nonformale şi colaborarea cu profesorii de la clasa
respectivă,cu familia şi cu comunitatea locală
  consilierea şi asistenţa psihopedagogică în şcoală:
 consilierea şcolarului mic în procesul adaptării şcolare.
 consilierea diferenţiată/personalizată a copiilor cu cerinţe educative speciale şi a copiilor
capabili de performanţe superioare.
 consilierea familiei.
 participarea activă şi responsabilă a elevilor la activităţile educative din cadrul clasei
 creearea mediului educogen în clasă, coeziunea şi dinamica grupului, rezolvarea cu tact pedagogc
a conflictelor
 prevenirea şi combatarea devierilor de comportament şi fomareacomportamentului moral la elevi
 controlul şi evaluarea eficienţei activităţilor educative
 optimizarea si inovarea activitatii educative.

Dirigintele va creea condiţiile necesare de manifestare a fiecarui elev, formulînd cerinţele educaţionale şi
diminuinduse şi treptat poziţia de lider formal, în favoarea iniţiativei membrilor grupului. În acest stadiu,
nucleul grupului preia, transmite şi aplică normele de conduită de la diriginte, la membrii grupului.
Există diferite tipologii ale personalităţii dirigintelui, una dintre acestea identifică
următoarele tipuri:
Diriginte responsabil. Este cel cu o riguroasă planificare a temelor, variate şi interesante,
întotdeauna bine pregătite. Desfăşurarea orelor sale are o curbă ascendentă, cu efect de cele mai
multe ori benefic asupra evoluţiei acestora. Atmosfera în astfel de clase este caldă, iar prezenţa
dirigintelui întotdeauna dorită.
Diriginte formalist. Este corect în planificare, dar expediază dezbaterea planificată în câteva
minute, ori nici n-o mai face deloc, alocând timpul respectiv pentru adâncirea cunoştinţelor de la
materia sa. Interesat în cea mai mare măsură de pregătirea ştiinţifică a elevilor, cu care îi place să
se mândrească, formează de obicei colective unde la mare cinste stă doar competiţia. Urmarea
este că se produce o stratificare a clasei, dominată de „cei buni”, unii din aceştia devenind
adevărate vedete, iar „incompetenţii” rămân stigmatizaţi.
Diriginte evazionist. Îşi întocmeşte planificări cu teme potrivite sau mai puţin potrivite pentru
clasă, fără să mai ţină seama de ele apoi şi nu face efort în vederea cunoaşterii elevilor.
Diriginte neputincios. Dezinteresat şi lipsindu-i puterea de analiză şi sinteză, îi e greu să facă
până şi o planificare. Lecţiile au un aspect cu „de toate pentru toţi”. Manifestarea dezordonată a
dirigintelui aduce cu sine o reacţie pe potrivă a şcolarilor.
Diriginte absent. E tipul de om egocentrist, pentru care ceilalţi există în raport cu interesele
lui. Gândurile sale rar se intersectează cu cele ale elevilor, iar orele, indiferent care, reprezintă un
fel de corvoadă. Profită de orice ocazie favorabilă de a se eschiva de la obligaţiile sale, fiind ca
diriginte aproape inexistent.
 Adevăraţii diriginţi sunt cei care devin prietenii, în mod egal, ai tuturor şcolarilor, care ştiu să
instaureze un climat de încredere şi respect, cei care sunt în stare să-şi lase toate necazurile la uşa
clasei.
Activităţi de autoevaluare:
- Caracterizaţi elementele definitorii ale managementului clasei de elevi
- Analizaţi principalele roluri / comportamente la clasa ale cadrului didactic, dirigintului
- Analizaţi competenţe manageriale necesare profesorului
- Anslizaţi tipologiile ale personalităţii dirigintelui
- Comentaţi: "Interacţiunile sociale condiţionează dezvoltarea intelectuala a elevului, atitudinile sale cu
privire la obiectivele educative ale scolii şi rezultatele sale: relaţiile elevului cu profesorul şi colegii
influenţează foarte mult evoluţia atitudinilor, a conduitelor şi a cunoştinţelor învăţate" (Wittmer,J.,"Pour
une revolution pedagogique",Paris,PUF, 1978)
Bibloigrafie
1. Iucu, Romita, “Managementul si gestiunea clasei de elevi”, Editura Polirom, Iasi, 2001
2. Stan, Emil, “Managementul clasei de elevi”, Editura TEORA, Bucureşti, 2003
3. Neacsu, Ioan, Instruire si invatare, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990.
4. Niculescu, R.M. - A invata sa fii un bun manager, Inedit, Tulcea, 1994
5. Iucu, R. - Managementul si gestiunea clasei de elevi, Polirom, Iasi, 2000
6. Maciuc, I.(2007). Management educaţional. Formarea competenţei manageriale
profesorului. Craiova: Editura Sitech.
7. Joiţa, E., (2000), Management educaţional. Profesorul manager: roluri şi metodologie,
Iaşi, Editura Polirom;