Psihologia creativității

Atestarea nr 1

18.03.2021

Isacov Iuliana

Gr.2.5

Subiectul I. Creativitatea : noțiuni genereale

1.1. Definiți conceptul de creativitate

Creativitate-sub raport etimologic, conceptul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin
creare, care înseamnă zămislire, făurire, naştere. în sens larg, putem considera creativitatea ca
pe un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti. In sens restrâns,
putem distinge patru accepţiuni ale termenului de creativitate: ca produs (majoritatea
autorilor au privit creativitatea din perspectiva caracteristicilor produsului creator, cu
trăsăturile specifice acestuia: noutatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială,
aplicabilitatea lui vastă) ; ca proces (este perspectiva ce reflectă caracterul procesual, fazic al
creativităţii.); ca potenţialitate general umană, ca abilitate creativă (în prezent a fost
depăşită concepţia conform căreia ereditatea are rolul principal în 7 creativitate şi se
apreciază că aceasta este o capacitate general umană, existând în diverse grade şi proporţii la
flecare individ, punct de vedere care permite stimularea, educarea şi antrenarea creativităţii).;
ca dimensiune complexă a personalităţii (putem spune că latura transformaţiv-constructivă
a personalităţii integrează întreaga activitate psihică şi personalitatea individului şi este, în
acelaşi timp, una din cele mai complexe dimensiuni ale personalităţi.)
1.2. Numiți și descrieți nivelurile creativității.
Pornind de la ideea lui C.W. Taylor care credea că există un potenţial creator la fiecare individ,
precum şi de la F. Taylor care credea că există mai multe niveluri de structurare a creativităţii, A.
Munteanu propune o abordare pe verticală a creativităţii, distingând următoarele niveluri:
-creativitatea expresivă, caracteristică vârstelor mici, important fiind comportamentul şi nu
abilitatea sau calitatea produsului; se manifestă liber şi spontan mai ales în construcţiile şi desenele
copiilor, fiind o modalitate de dezvoltare a aptitudinilor creatoare;
 - creativitatea productivă sau dobândirea unor abilităţi utile pentru anumite domenii, pentru
crearea de obiecte, materiale sau spirituale, în anumite domenii; contribuţia personală este destui
de redusă la acest nivel, fiind utilizate tehnicile consacrate deja;
- creativitatea inventivă este capacitatea de a realiza legături noi între elementele deja existente;
este, aşadar, un plan specific doar indivizilor ce aduc unele ameliorări unor utilaje, unei teorii
controversate;
- creativitatea inovativă, care există doar la un număr restrâns de persoane şi implică găsirea unor
soluţii noi, originale cu importanţă teoretică sau practică; este nivelul specific talentelor;
- creativitatea emergentivă, specifică geniilor, care pot duce la revoluţionarea unor domenii ale
ştiinţei, tehnicii sau artei, fiind nivelul accesibil geniului
1.3. Stabiliți rolul creativității în activitatea profesorilor de clase primare.
Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare educatorului/profesorului pentru
proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de înnoire
permanentă a acţiunilor specifice, la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ. Cea mai
importantă condiţie pentru deblocarea potenţialului creativ al profesorilor este dezvoltarea
imaginaţiei creative. Motivul acestei poziţii este găsită în scrierile celor mai renumiţi oameni de
ştiinţă. Punctul forte al gândirii originale, creative este abilitatea de a privi diferit sau într-o nouă
modalitate lucrurile. Această abilitate, la rândul său, depinde de imaginaţie, capacitatea de a forma
conştient de ceva nou, ceva diferit de cele întâlnite anterior în realitate. Imaginaţia creativă a
profesorului creează un fel de bază pentru dezvoltarea abilităţii de cercetare, iniţiativă şi activitate
de observare. Nivelul dezvoltat al imaginaţiei, presupune că profesorul se gândeşte neconvenţional,
şi este gata pentru căutarea abordărilor originale, pentru analiza situaţiilor educaţionale, şi pentru
soluţionarea problemelor pedagogice. Imaginaţia dezvoltată, permite combaterea eficientă a
aşanumitei inerţii psihologice, adică, gândirii şablonate (concentrarea provizorie a gândirii). Este
deosebit de important ca profesorii să-şi dezvolte abilitatea de a „da frâu liber” imaginaţiei. Nu
întâmplător S. Rubinstein a argumentat că „autodezvoltarea imaginaţiei creative se datorează într-o
oarecare măsură, tehnologiei, iar absenţa sau imperfecţiune acesteia, caracterul inadecvat al
sarcinilor creative pot inhiba imaginaţia creatorului. Din perspectiva intereselor sociale, creativitatea
fiecărui pedagog este sursa primară a progresului umanităţii în ansamblu. Calitatea educaţiei
naţionale, puterea ei de a crea viitori creatori, este principalul factor care prefigurează poziţia de
mâine a unei naţiuni în lume. Din aceste considerente, cultivarea creativităţii individuale şi de grup
în sistemul de învăţământ în general, şi cel superior în special, este imperativul major al educaţiei.
Astfel profesorul nu doar trece peste barierele create de societate ci devine ți un model demn de
urmat de elevi săi deoarce la treapta de clase primare elevii foarte ușor pot fi motivați extrinsic
astfel vom obșine o noua generație ce va trece dincolo de șabloane total diferită și liberă în propria
gândire și exprimare.