Sunteți pe pagina 1din 83

Dragă frate musulman, Vreau să-ţi spun de ce am crezut

Walid <http://www.abrahamic-faith.com/Testimony/Walid- Testimony.html>

Notă: Având în vedere cititorii vizaţi, această carte foloseşte un limbaj simplu. Pentru cititorii musulmani, multe nume au fost traduse în limba arabă.

Introducere

Astăzi peste jumătate din populaţia lumii este sau musulmană sau creştină, având două cărţi de învăţătură religioasă şi două credinţe separate, dar care învaţă că într-o zi toţi oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi. Fiecare din acestea pretind că ei şi doar ei au adevăratul mesaj de la Dumnezeu. Musulmanii pretind că Biblia pe care o avem acum este o versiune modificată faţă de original, în timp ce creştinii spun că Dumnezeu nu va permite niciodată ca “Biblia,” Cuvântul Său, să fie alterată. Cu toate acestea, judecata lui Dumnezeu care va decide destinul nostru etern – raiul sau iadul – depinde de acceptarea adevărului Său. Islamul pretinde că drumul spre cer este a-l declara pe Allah ca unicul şi singurul Dumnezeu şi pe Mohamed ca ultimul mesajer al său către omenire, mesagerul final. Creştinismul pretinde că doar credinţa în răscumpărarea lui Hristos prin moartea pe cruce, ca ultim act venit de la Dumnezeu, este calea spre cer. Concluzia este că una din aceste variante este corectă iar cealaltă trebuie să fie greşită. Alegerea corectă ne conduce la eternitatea în cer, iar cealaltă la eternitatea în iad. Voi împărtăşi cu voi de ce am ajuns eu să cred că alegerea creştină este singura cale spre cer.

Pentru a înţelege diferenţele ar trebui să petrecem mult timp cercetând argumentele fiecărei părţi. După cum declară Coranul: “Arătaţi dovada că sunteţi cu adevărat credincioşi.” (Al-Baqarah[2]:112). Biblia pe de altă parte spune: “Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov” (Isaia 41:21). Şi respectând ambele cereri şi în conformitate cu ele, voi reflecta la aceste lucruri şi voi cântări fiecare pretenţie într-o balanţă ştiinţifică.

Mi-am dedicat câţiva ani studiind fiecare subiect în parte, comparând Biblia cu Coranul, şi acum împărtăşesc experienţa mea după ce m-am aplecat asupra Bibliei căutând să aflu presupusele modificări de care este acuzată. Rezultatele acestei comparaţii sunt uimitoare. Cititorii îşi vor îmbogăţi cunoştinţele prin evidenţele adunate de mine în materie de profeţie, istorie şi ştiinţă.

Materialele vor include o comparaţie între Biblie şi Coran în ce priveşte subiecte, evenimente şi persoane, de exemplu: Pacea şi Războiul în Islam, Ştiinţa în Biblie şi Coran, Israel şi Naţiunile musulmane în profeţii, Profeţiile în Coran, Dovezile istorice, manuscriptice, profetice şi arheologice ale Bibliei.

Scopul meu este să scot în evidenţă problemele referitoare la modul în care văd musulmanii credinţa creştină şi să pun la dispoziţie sute de adevăruri şi de evidenţe care să dovedească musulmanilor că creştinismul este singura cale.

Trăind 18 ani în Ţara Sfântă, fiind crescut ca musulman, am trăit, am respirat şi am umblat pe cărările islamului, studiind Coranul şi practicând credinţa. Nădăjduiesc că cititorul va avea o minte şi o inimă deschisă în timp de citeşte aceste rânduri. Mă rog ca Dumnezeu să deschidă inimile şi minţile să înţelegem mai bine adevărul Său. Fie ca Dumnezeu să fie cu fiecare din voi în timp ce cugetaţi la aceste lucruri. Lui îi dăm slava, şi Lui ne supunem.

Acceptă Provocarea Bibliei

În urmă cu câţiva ani am trecut pe lângă un stand care avea o reclamă: “Acceptă Provocarea Pepsi.” M-am gândit în mine însumi, “De ce nu, am băut Coke toată viaţa, să văd dacă îmi place mai mult decât asta.” Erau două pahare cu suc pe masă, fără etichete, nu puteam şti care e care una şi care alta, am gustat din fiecare şi am ales. A fost o simplă alegere, evident, şi probabil că nu era mare lucru pentru viaţa mea dacă alegeam Pepsi sau Coke. Pe de altă parte, n-aş fi ştiut niciodată pe care o prefer fără a gusta din amândouă.

Îmi dau seama că această comparaţie nu este nici pe departe cea mai bună, dar nu există un mod mai bun de a şti dacă Biblia sau Coranul sunt mai bune, decât să gustăm cuvintele fiecăreia. Nu trebuie să le înghiţim, trebuie doar să le gustăm şi să decidem dacă vrem să le înghiţim sau să le respingem. Într-o zi, o mare dorinţă m-a făcut să deschid Biblia şi s-o compar cu Coranul, le-am pus una lângă alta şi am început să le studiez. Studiul a durat multe luni şi Dumnezeu m-a copleşit cu adevărul Său.

Am jurat să nu mă opresc până nu voi afla dacă ele sunt egale, cântărite în balanţa ştiinţifică. A fost singura cale am acceptat Provocarea Bibliei. Toată documentarea mea v-o pun la dispoziţie. Vă provoc să acceptaţi Provocarea Bibliei.

Notă: Încercaţi să răspundeţi la întrebările prezentate, care se termină cu “?” îngroşat. Acestea vă sunt adresate vouă. Dacă puteţi răspunde, atunci cu adevărat aveţi o credinţă care se bazează pe adevăruri. Vă rog să-mi trimiteţi răspunsurile voastre. Aştept cu răbdare aceste răspunsuri.

Ce este Credinţa?

Indiferent în ce credem, fiecare din noi avem credinţă în cineva sau în ceva care dictează felul în care trăim. În cazul de faţă, din moment ce atât musulmanii cât şi creştinii cred într-un destin etern (rai sau iad), alegerea pe care o facem devine cea mai

importantă luptă pentru adevăr şi viaţă. Dacă-ţi este frică să citeşti aceste rânduri, aceasta este poate un indiciu că nu ai o cunoştinţă puternică despre ceea ce crezi. N-ar trebui să te temi dacă ştii că ceea ce crezi este adevărat.

Pe de altă parte, din acelaşi motiv cineva ar putea să ignore complet acest subiect, gândindu-se că nu contează ce crede cineva, fiindcă oricum va afla la final ce a fost adevărat. Este alegerea ta, şi nimeni – chiar Dumnezeu – nu te va forţa, dar dacă greşeşti şi ajungi în chinul veşnic să nu mă acuzi pe mine. Eu mi-am făcut partea, ţi-am pus în faţă provocarea.

Provocarea Coranului către credinţa Iudeo-creştină: În Islam, Coranul spune clar:

“Ei spun: ‘Nimeni nu va intra în paradis dacă nu este evreu sau creştin.’ Acestea sunt poftele lor. Spuneţi: “Arătaţi dovada că sunteţi cu adevărat credincioşi.” (Al-

Baqarah[2]:112).

Provocarea Bibliei: "Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov. "Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple, care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai tîrziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată că nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic, o scârbă este cine vă alege pe voi.” (Isaia 41:21-24).

Deci, pentru provocarea din ambele cărţi, şi din moment ce amândouă ne încurajează să aducem “dovezi” sau evidenţe la fiecare pretenţie, voi răspunde la fiecare provocare în parte. Trebuind să fie ascultători de Dumnezeu, creştinii trebuie să răspundă, să împlinească însărcinarea, să apere credinţa, să lupte lupta credinţei, adevărata luptă pentru suflete, nu prin sabie, ci prin Cuvânt.

Ni se porunceşte de Dumnezeu să aducem dovezi şi să mărturisim celor pierduţi în întuneric, lumii pe care căutăm s-o aducem la Hristos. După cum spune Biblia: “Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi” (1 Petru 3:15).

În Vechiul Testament, Dumnezeu încurajează dezbaterea şi face provocarea: “Veniţi, totuşi, să ne judecăm [să discutăm unul cu altul], zice Domnul” (Isaia 1:18a).

Amândouă aceste provocări ne arată că nu este nevoie să luăm pietre şi să ne batem, nu este nevoie să ne aprindem de mânie sau să ne înfuriem. Doar să judecăm împreună, să aducem dovezi fiecare în favoarea părerii sale.

Biblia afirmă că adevărata credinţă creştină este singura cale spre Dumnezeu, în timp ce Coranul islamului spune cu totul altceva. Am văzut multe dezbateri pe această temă şi problema cu aceste dezbateri era că nici una din părţi nu-şi putea exprima în întregime opinia. Timpul era întotdeauna un factor cheie şi discuţiile aprinse îi întărâtau tot timpul pe musulmanii prea grăbiţi să arunce cu sloganul “Allahu Akbar” (Dumnezeu este cel mai mare). Dar trebuie să vedem cum este Dumnezeu mare şi nu doar să strigăm asta. Avem nevoie de răbdare, lăsând la o parte judecăţile pripite.

Concluzia este că una din cele louă părţi (musulmanii sau creştinii) se înşeală, şi că pentru a înţelege înşelăciunea trebuie să înţelegem natura lui Satan. Biblia ne dă cea mai bună explicaţie despre el, arătând că el a fost cea mai inteligentă, capabilă şi frumoasă creatură a lui Dumnezeu. El a înşelat 1/3 din îngeri. El i-a înşelat pe Adam şi Eva. El îi poate înşela şi pe cei aleşi. Nu poţi avea nici o şansă în faţa şiretlicurilor lui dacă nu-L ai pe Dumnezeu şi Duhul Său în tine. Satan este cel mai bun scamator. El apare ca un “înger de lumină.” El a creat toată teologia falsă, pretinzând că e Dumnezeu. Biblia îl descrie ca fiind falsul dumnezeu al acestei lumi, cel ce vrea să stăpânească lumea.

Pe de altă parte Coranul ne dă nişte descrieri diferite ale lui Satan. Coranul îl numeşte “Iblees” care este creatura de foc “jin,” cuvânt din care trage cuvântul englezesc “genie” sau spiriduş. Musulmanii neagă afirmaţia Bibliei că diavolul ar fi un înger, dar nu se poate ignora versetul din Coran: Şi spunând îngerilor să se plece în faţa lui Adam, toţi s-au plecat cu excepţia lui Iblees (Satan) care a refuzat. El era unul dintre jini” (Al-Kahf [18][18]:50). Am putea întreba: De ce Dumnezeu, după ce a poruncit doar îngerilor să se plece, să aştepte să facă acelaşi lucru şi Satan, care – după cum declară Coranul – era un “jin” ? Este o referinţă logică la “jini” ca îngeri căzuţi, nu un alt fel de creaturi de foc, cum spune Coranul în alte versete.

În Coran găsim că diavolii fac muncile lui Solomon la porunca lui Allah. De asemenea găsim că Allah îi protejează, aşa după cum scrie în Coran: Şi diverşi diavoli se scufundau pentru el şi făceau alte munci pe lângă asta: şi Noi îi păzeam” (Alanbya [21]:82). Aceşti diavoli găsim în Coran că erau mesagerii lui Solomon: “El a spus

(Solomon): ‘Voi căpeteniilor! care din voi îmi poate aduce tronul ei [al împărătesei din Seba] înainte ca ei să ajungă aici cu supunere? Un ifrit al jinilor [diavolilor] a răspuns:

“Eu îl voi aduce înaintea ta înainte ca să se sfârşească sfatul: cu adevărat eu am putere deplină pentru această slujbă şi sunt vrednic de încredere” (Al-Naml [27]:38-39). Astfel de pretenţii sunt respinse de creştinătate, în nici un loc din Biblie diavolii nu sunt folosiţi să presteze vreo muncă fizică, mai ales să construiască templul lui Dumnezeu, la care Dumnezeu i-a folosit pe Solomon şi pe poporul său (poporul ales al lui Dumnezeu). Cea mai interesantă parte a descrierii pe care Coranul o face diavolilor este în Surah Saba [34]:14, unde Allah declară: “Apoi am decretat moartea lui Solomon, nimic nu le-a arătat (diavolilor) că este mort până când termitele au ros toiagul pe care se sprijinea corpul

său. Şi când a căzut, diavolii şi-au dat seama că dacă ar fi ştiut

spun că Solomon a murit brusc în timp ce se sprijinea pe toiag. A trecut un an întreg, timp în care trupul lui încă se sprijinea pe toiag. În final, termitele au ros o parte din toiag, acesta s-a rupt şi Solomon a căzut la pământ. Doar atunci au realizat diavolii că Solomon era mort. Şi noi întrebăm: Ce au făcut slujitorii lui Solomon, soţiile lui şi armata în timp ce el era mort sprijinit pe toiagul său timp de un an? Învăţaţii musulmani au concluzionat că demonii sunt fiinţe nătângi a căror principală lucrare este de a şopti la urechile oamenilor îndemnuri de a păcătui, o descriere diferită de a Bibliei, care ne

avertizează că demonii sunt îngeri căzuţi, în stare să amestece un ciorchine de adevăruri cu o mână de minciuni, destul cât să provoace moarte.

Jamal Badawi, un binecunoscut apologet musulman în dezbaterile cu creştinii acuză întotdeauna că conceptul Trinităţii din creştinism se trage din credinţele păgâne antice,

Interpreţii musulmani

de exemplu mithraismul [1]. Ceea ce dl.Badawi ignoră să spună este că ideea trinităţilor păgâne nu se trage de la Persani, Romani sau alt imperiu antic, ci tocmai de la relatarea căderii omului în grădina Edenului. Satan l-a sfidat pe Dumnezeu şi i-a înşelat pe Adam şi Eva. El a luat forma unei false trinităţi – Satan, viitorul Antihrist (Al-Maseeh Al-Dajal), şi Proorocul mincinos. Cea dintâi profeţie din Biblie s-a referit chiar la acest subiect. În Geneza 3:15 a fost arătată judecata lui Dumnezeu: “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” În această profeţie găsim promisiunea naşterii din fecioară a lui Hristos (sămânţa ei). Femeia era Eva şi sămânţa ei era Hristos din moment ce Hristos nu este sămânţa lui Adam, El neavând un tată uman. Aceasta este prima profeţie din Biblie referitoare la venirea lui Hristos. Ea prevedea răstignirea lui Hristos când Satan avea “să-i zdrobească călcâiul” prin străpungerea mâinilor şi picioarelor (călcâielor) Sale. Profeţia îl prezintă de asemenea pe Antihrist ca sămânţa lui Satan. După cum Hristos, fiul Mariei, era în mod unic “sămânţa femeii,” într-un fel tainic Antihrist va fi “sămânţa” lui Satan. Hristos va zdrobi până la urmă capul lui Satan manifestat în chip trupesc în Antihrist. Antihristul va fi sămânţa lui Satan.

Trinităţile false şi dumnezeii falşi au fost introduşi prin veacuri de către Satan într-un efort de a ascunde adevărul. El este înşelătorul viclean care îl va prezenta la urmă pe fiul său, pe Antihrist, acela care se va angaja în cea mai mare misiune de înşelare – de a-l face pe om să se închine lui Satan şi de a se declara pe sine Dumnezeu al omului.

În timp ce toate religiile false cred că diavolii sunt simple fiinţe care încurajează păcatul şi discordia, Biblia le dezvăluie ca fiinţe inteligente care nu încetează să promoveze scopurile lui Satan în bătălia reală dintre Satan şi Dumnezeu, o bătălie despre care nici nu se aminteşte în multe religii false. Deşi noi nu conştientizăm această bătălie, Dumnezeu în Biblie ne avertizează: “Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efes.6:12). Biblia îl descrie pe Satan ca “stăpânitorul întunericului,” “tatăl minciunii,” şi “stăpânitorul lumii acesteia.” El îl imită pe adevăratul Dumnezeu. La urmă el se va manifesta în trupul lui Antihrist pentru a conduce pământul pentru un timp. El va fi reprezentat de proorocul mincinos. Trinitatea falsă (Satan, Antihrist, Proorocul mincinos) este o înscenare amăgitoare pusă la cale de Satan pentru a imita pe adevăratul Dumnezeu şi a-l atrage pe om să se închine Satanei, gândind că-L urmează pe Dumnezeu.

Această imitare este de la începuturi, când Satan s-a înălţat să fie mai mare decât Dumnezeu: “Mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt" (Isaia 14:14). Biblia arată în mod clar că Satan este o imitaţie, un impostor, el pretinde că este Dumnezeul cel Preaînalt. Dacă el face acest lucru azi, prin ce sistem religios lucrează oare, şi pe cine credeţi că minte?

Biblia arată nişte nume opuse Dumnezeului adevărat, şi le atribuie lui Antihrist. Hristos este numit “Adevărul,” în timp ce Antihristul este numit “Minciuna.” Hristos este numit “Cel sfânt,” în timp ce Antihristul este numit “Cel nelegiuit.” Hristos este numit “Fiul lui Dumnezeu,” în timp ce Antihristul este numit “fiul pierzării.” Hristos este numit “taina evlaviei,” în timp ce Antihristul este numit “taina nelegiuirii.” Dumnezeu îi permite celui rău să continue, deşi ar putea să-l distrugă. Biblia ne învaţă că în final Isus Hristos îl va

nimici pe fiul pierzării, fiul lui Satan – Antihristul, “şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.” Tactica principală a lui Satan în nimicirea planului lui Dumnezeu este aceea de a falsifica profeţiile biblice referitoare la venirea lui Hristos. În decursul veacurilor, Satan a încercat să distrugă planul lui Dumnezeu prin arderea, interzicerea şi discreditarea Bibliei, cât şi prin prigonirea creştinilor şi a evreilor. El a introdus doctrine false, cărţi false şi profeţi falşi. Ascunderea Adevărului lui Dumnezeu sub minciuni a fost una din sarcinile principale ale lui şi ale demonilor săi. Până la urmă, Satan a fost întotdeauna înfrânt în misiunea sa de a distruge şi a cuceri, fiindcă planul lui Dumnezeu este indestructibil.

Dumnezeu ne avertizează de multe ori în Biblie în legătură cu Satan şi lucrările lui:

“Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărît se va împlini” (Daniel 11:36). Voia lui Antihrist este voia tatălui său (tatăl minciunii sau diavolul), în timp ce voia lui Hristos este voia Tatălui Său (Dumnezeul adevărului). Misterul naturii lui Dumnezeu este prezentat în Biblie. El este Un Dumnezeu în Sfânta Trinitate: “Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.” Caracteristica de unitate a lui Dumnezeu este sprijinită atât de Vechiul cât şi de Noul Testament.

Când Ilie a fost faţă în faţă cu preoţii lui Baal, s-a ridicat în faţa poporului şi a strigat, “Până cînd vreţi să şchiopătaţi de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!" (1 Împ.18:21). Ilie a câştigat bătălia pentru că era de partea lui Dumnezeu. Profeţii falşi care sunt de partea lui Satan îşi pierd viaţa şi sufletul pentru veci. Atunci Dumnezeu a trimis foc din cer care a mistuit jertfa de pe altar. Rugăciunea lui Ilie am rostit-o şi eu: “O, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov.” Dumnezeu ne descoperă adevărul, doar să-L întrebăm şi să spunem, “O, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, descoperă-mi te rog adevărul!” El este Dumnezeul cel drept şi credincios.

Un sumar al Religiilor lumii

Unde este adevărul?

În ciuda a ceea ce cred cei mai mulţi oameni din toate religiile lumii, chiar dacă cineva crede cu întreaga lui inimă şi minte o minciună, aceasta nu face acea minciună să fie adevărul lui Dumnezeu, ci în fapt Biblia declară aceste minciuni ca fiind satanice, planul celui rău pentru a conduce lumea prin confuzie, folosind concepţii teologice false.

Pentru a sumariza presupusele minuni ale religiilor lumii de azi, vom da câteva exemple. Un mormon are în inima sa un puternic sentiment că Joseph Smith este profetul lui Dumnezeu, acest sentiment este primul răspuns pe care l-am primit de la toţi mormonii pe care i-am cunoscut. Un hindus foloseşte meditaţia, concentrarea şi contemplarea, la fel cum un instructor New Age (o versiune modernă a hinduismului) foloseşte meditaţia şi îşi focalizează atenţia asupra sinelui. Ceea ce învaţă religia New Age nu este ceva nou ci are origini străvechi (în hinduism), ei îşi atrag adepţii prin oferindu-le abilitatea de a comunica cu forţele cosmice, un fel de călătorie dincolo de

ceea ce poate omul vedea. Folosind o tehnică numită Yoga omul poate accesa puteri incredibile de a-şi controla trupul, de a avea experienţe mistice şi iluminare spirituală.

Similară lui Yoga este o sectă musulmană numită Darweesh sau Dervish. Un membru al acestei secte are abilitatea de a-şi controla trupul până la nivelul la care, dacă-şi străpunge pielea nu are dureri nici nu sângerează.

În Vest, milioane de catolici cred în apariţia Mariei. Mii din ei se urcă pe un munte ca s-o vadă pe fecioara Maria apărând pe cer, se roagă ei, aşteaptă instrucţiunile ei.

Un mulsulman poate demonstra că Coranul are un limbaj arab clasic fantastic şi poate susţine că el conţine evidenţe ştiinţifice pe care profetul islamului nu avea de unde să le cunoască, el meditează, se concentrează, contemplă în timp ce recită Coranul şi se roagă, e plin de bucuria inexplicabilă “Khoshu`a” şi crede că Coranul este o minune de la Dumnezeu pentru om şi a fost dat să schimbe lumea.

În ziua de azi mulţi oameni cred în profeţi ca Nostradamus, Jean Dickson, Edgar Cayce şi alţii care au prezis lucruri ca moartea lui J.F. Kennedy, ridicarea şi căderea lui Adolf

Hitler, etc

miracole. Vom da mai târziu câteva răspunsuri acestor aşa-zişi profeţi moderni.

Pe de altă parte Biblia ne atenţionează să nu credem în aceste religii de origine omenească, ci să urmăm cu grijă planul făcut de Dumnezeu de la început. Biblia ne atenţionează că chiar dacă cineva ar face să se coboare foc din cer şi ar spune că este Hristosul, să nu-l credem. Noi trebuie să urmăm Cuvântul neschimbat al lui Dumnezeu care ne-a fost dat deja. Biblia ne spune cum să cunoaştem pe adevăratul Hristos când va reveni, cum să deosebim adevăraţii profeţi de cei falşi, cum să deosebim lupii de miei.

Biblia este busola pentru o lume pierdută, o adevărată hartă, candelă şi îndrumare dată omului pentru a şti ce cărare să urmeze în această lume de întuneric.

Biblia clarifică lucrurile. Omul are în materie de destin etern doar două alternative. Poate să meargă în doar două locuri: în focul veşnic cu Satan sau în paradisul veşnic cu Dumnezeu. Două locuri sunt în faţa lui: cu Dumnezeu sau cu cel rău.

Unii consideră în mod fals că vor ajunge în paradis, pentru că s-au convins pe ei înşişi de asta. Unii consideră că-L urmează pe Dumnezeul adevărat fiindcă profetul lor sau cartea lor le-a spus aşa, neştiind că Satan se preface în înger de lumină. Cineva care este pe o clădire poate să se apropie de margine şi să creadă 100% că dacă face un salt al credinţei şi sare va putea să zboare, totuşi această credinţă nu-l va păzi pe sinucigaş şi nu-i va asigura “zborul.” Îţi este eternitatea în joc dacă consideri că vei merge în cer doar pentru că aşa crezi sau aşa simţi. Mulţumesc lui Dumnezeu că destinul meu etern nu depinde de ce simt, fiindcă în unele zile simt că mă cufund spre iad iar în altele că mă ridic spre cer. Destinul meu etern depinde de “dovada” reală pe care mi-o pune la dispoziţie teologia mea.

Mulţi din vremea noastră cred că aceste previziuni au fost adevărate

Este Transmisia Protejată o dovadă suficientă?

Atât musulmanii cât şi creştinii cred că transmisia protejată este o dovadă suficientă a revelaţiei divine. Luată în mod exclusiv aceasta constituie o problemă, din moment ce noi în toate ţările arabe învăţăm şi memorizăm multă poezie păgână, şi cu toate acestea nici una din aceste scrieri nu sunt considerate, atât de musulmani cât şi de creştini, ca fiind divine. În Răsărit există încă multă poezie păgână pre-islamică, iar în Apus filozofia păgână pre-creştină este încă intactă. Cu toate acestea trebuie să ne amintim că revelaţia divină trebuie să fie “întotdeauna” protejată de Dumnezeu, indiferent de timpul când a fost ea dată. A susţine că oamenii pot strica sau modifica cuvântul lui Dumnezeu este împotriva a ceea ce a spus Dumnezeu de la început: “Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu vor trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile” (Matei 5:18). Într- un alt verset se spune, “Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35). “Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6). Chiar în Coran în Surah 6:115 scrie: “Cuvintele Domnului sunt perfecte în adevăr şi dreptate; nimeni nu poate schimba cuvintele Sale.” Amândouă religiile sunt de acord că Dumnezeu nu s-a schimbat şi nu se va schimba, tot aşa şi Cuvântul Său nu s-a pierdut şi nu se va pierde, este imposibil. Dacă o religie sau un profet vrea să schimbe un singur cuvânt al lui Dumnezeu, aceasta ar fi o cntradicţie cu natura lui Dumnezeu şi acea religie sau acel profet trebuie tratat ca fals. Pur şi simplu, fără scuze sau frică. Dumnezeu a ştiut că omul nu poate proteja scrierile istorice, de aceea a ales o metodă diferită, anume a profeţiei biblice care rămâne, întrucât toate profeţiile împlinite dovedesc că Dumnezeu îşi poate ţine promisiunile în cele mai mici detalii, după cum vom vedea.

Cele mai multe religii ale lumii pretind că au minunile divine de care este nevoie, şi totuşi când studiem aceste minuni cu atenţie ele nu pot rămâne în picioare, după cum vom vedea foarte clar în cazul Islamului. Când magicienii lui Faraon şi-au aruncat toiegele şi le-au transformat în şerpi, Moise l-a aruncat pe al său şi acesta i-a distrus pe toţi. Ei au folosit şiretlicuri rele, Dumnezeu a răspuns cu dovada Lui care era mult mai puternică.

Faptul de a avea unele informaţii ştiinţifice într-o carte sfântă sau un limbaj excelent, nu este o dovadă suficientă. Cel rău cunoaşte mai multă ştiinţă decât orice om şi poate să facă semne şi minuni şi să înşele chiar şi pe cei aleşi. Chiar o carte religioasă cuprinde chestiuni ştiinţifice, acestea trebuie să fie evaluate pe o scală ştiinţifică, lucrupe care-l vom examina în capitolul final.

Dumnezeu ne avertizează în Biblie în legătură cu profeţii mincinoşi: “Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:15-16).

Te duce în cer credinţa în existenţa lui Dumnezeu?

Cineva poate consideră că slujeşte adevăratului Dumnezeu, dar el trebuie să ştie cine este adevăratul Dumnezeu. A pretinde că simpla credinţă că există un Dumnezeu Adevărat te va duce în cer, este o eroare periculoasă. Din moment ce însuşi Satan, “îngerul de lumină,” demonii săi şi toate religiile lumii cred că Dumnezeu a creat totul, singura diferenţă constă în mijlocul de a ajunge la Dumnezeu. Unele religii folosesc focul ca mediu între om şi Dumnezeu, altele ca islamul cred că faptele – de exemplu rugăciunea de cinci ori pe zi, postul şi dăruirea de pomeni – te poate duce în cer. De fapt, în toate religiile importante, ceea ce contează este în ce sau în cine crezi ca mijloc de a ajunge la Dumnezeu pentru a fi iertat şi împăcat cu El.

În Biblie se cere ca omul să cunoască, să creadă şi să se bazeze pe Dumnezeu şi lucrarea Sa. să crezi în atributele Sale, în natura Sa, în planul Său de mântuire, să accepţi şi să te încrezi doar în El şi în planul Său. Când Noe a început să construiască

o corabie şi când a prezentat planul lui Dumnezeu oamenilor cu scopul de a-i salva de

potopul care avea să distrugă totul, oamenii au râs de el. Au râs de mântuirea lui Dumnezeu (de misiunea de salvare), dar la sfârşit, când a început să plouă, nimeni nu

mai râdea.

Pentru oameni idea de ploaie era o tâmpenie, căci nu mai plouase înainte de potop. Hristos, în mod asemănător, a fost planul pentru mântuirea oamenilor; crucea Sa este podul dintre omul păcătos şi Dumnezeul sfânt. Mulţi încă resping acest plan ca fiind absurd, îl consideră ridicol, fiindcă consideră că fiecare trebuie să-şi poarte sarcinile şi păcatele proprii. Ce nu înţeleg musulmanii este că păcatele noastre, indiferent cât de mici ni se par a fi, sunt mari în ochii lui Dumnezeu; suntem atât de mult cufundaţi în păcate încât potopul păcatelor acoperă pe toţi oamenii. Singura cale de a scăpa de potop este mai întâi să ne încredem în planul lui Dumnezeu şi să sărim pe podul d lemn care este crucea, şi să acceptăm ce a făcut Dumnezeu pentru oameni în loc să ne bizuim pe ceea ce poate face omul pentru sine însuşi. Nimeni nu poate scăpa de potop dacă nu sare pe corabia de lemn. Nici sabia, nici puterea, nici ştiinţa nu sunt în stare să- i salveze pe cei ce pier, ci nimai corabia de lemn care este mijlocul lui Dumnezeu; aşa este şi cu crucea lui Hristos.

Biblia ne prezintă sute de astfel de paralele. Planul Său de mântuire a oamenilor, exodul, Israelul, jertfele de la Templu, obiceiurile biblice, toate arată în aceeaşi direcţie

– mântuirea dată oamenilor prin Hristos.

Provocarea Coranului pentru cei ce nu sunt musulmani

Marea provocare a Coranului a fost şi încă este să poţi scrie ceva asemănător lui. Musulmanii până astăzi n-au putut produce ceva asemănător Bibliei, deşi o acuză că ar

fi denaturată şi modificată. Cu toate acestea cineva ar putea să combată acest punct provocând lumea să scrie poezii asemănătoare celor scrise de Shakespeare, Ahmad

Shawqi, Gubran Khalil Gubran, Al-Mutanabi şi alţii. Capacitatea de a produce lucrări clasice sau poezie arabă nu presupune ca poeţii să aibă darul profeţiei. Chiar unii din cei mai mari învăţaţi în materie de limbă arabă nu au văzut nimic miraculos în elocvenţa limbajului arab al Coranului: Abul-Ala Al- Ma'arri, Ibrahim Al-Nazzam, Ibin Hazm, Al- Khayat şi mulţi învăţaţi moderni ca Taha Hussein, care a fost şi cel mai atacat iar materialul său referitor la acest subiect, interzis.

Evidenţa din Profeţia Biblică

Cândva, prin 1992, am fost fost fascinat să citesc cartea "Armaghedon, Întâlnire cu destinul," de Grant Jeffrey. Această carte relata despre profeţii detaliate referitoare la Isus: naşterea, viaţa, moartea şi învierea Lui; şi la reînfiinţarea statului Israel. Multe din aceste profeţii se împliniseră exact cum le-a lăsat Dumnezeu în Biblie. Ce m-a mai mirat este că şansele ca cineva să prezică cu acurateţe sute de evenimente istorice cu

sute şi mii de ani înainte de împlinirea lor sunt de unu la mii de miliarde

fascinant este că marja de eroare era zero

împlineau în generaţia mea. Acest tip de evidenţă venea sigur dintr-o sursă divină,

originea ei era Dumnezeu cel Atotputernic.

ce a fost mai

şi mai ales că multe din aceste profeţii se

Iată adevărul!

Eu am înţeles islamul şi am crezut în învăţăturile Coranului, totuşi după examinarea acestor evidenţe am descoperit că pus în balanţă Coranul este găsit uşor. Nu împlineşte cerinţele Bibliei pentru dovada divinităţii. Coranul nu se compară cu Biblia în materie de evidenţe. Din moment ce Dumnezeu este adevăr 100%, El susţine Biblia prin patru elemente pe care nu le are nici o carte din lume. Aceste elemente de susţinere sunt: Evidenţa Manuscriselor, Evidenţa Arheologiei, Evidenţa Profetică şi Evidenţa Ştiinţei în Biblie (prescurtat MAPS). Musulmanii pretind că Coranul are şi el ultima din acestea (ştiinţa) lucru pe care îl voi discuta mai târziu.

Aş vrea acum să mă refer la evidenţa profetică, şi să cer cititorului să o examineze, după cum îl încurajează şi islamul.

Biblia este singura carte religioasă care a îndrăznit să detalieze mii de profeţii. Aceste profeţii sunt variate, din care unele se referă la ridicarea şi căderea unor imperii. Multe profeţii biblice s-au împlinit deja.

În nici o altă piesă de literatură religioasă nu veţi găsi sute de preziceri care s-au împlinit cu precizie şi exactitate. Nici un om n-a fost în stare să facă astfel de preziceri detaliate despre evenimente viitoare. Acei ce arată spre Nostradamus, Jean Dickson sau alţi profeţi falşi care ocazional au avut norocul să nimerească câte ceva, ignoră sutele de preziceri incorecte pe care aceştia le-au făcut.

Henry C. Roberts, editorul lucrării Profeţiile Complete ale lui Nostradamus, (Jericho NY:

Nostradamus, Inc. 1976) şi unul din cei mai înfocaţi suporteri ai lui Nostradamus, a admis în introducere că aceste scrieri profetice sunt “neinteligibile şi confuze pentru cei

neiniţiaţi. Natura ciudată, dezlânată şi deseori incoerentă a catrenelor, atât în limba franceză cât şi în limba engleză, este o marcă a mediilor profetice.” Edgar Cayce, aşa- zisul profet somnoros american, a făcut multe afirmaţii false privitoare la localizarea resurselor de petrol şi a depozitelor de minerale.

Chiar şi azi prognozarea pieţelor pe termen apropiat este un joc imprevizibil. Toate prezicerile umane şi încercările de a prezice viitorul au fost fără rezultat: se poate să obţii o prezicere mai exactă cumpărând plăcinte cu “bileţelele destinului” în ele la restaurantul chinezesc.

Dumnezeu afirmă că abilitatea de a prezice şi de împlini profeţiile este un atribut unic al naturii Sale, atunci când a zis: “Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: Hotărârile Mele vor rămîne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:9-10).

În acest pasaj profetul Isaia declară că numai Dumnezeu ştie dinainte evenimentele viitoare, El le hotărăşte şi apoi le aduce la îndeplinire. Dumnezeu a mai spus: “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18).

Ideea profeţiei biblice este că Dumnezeu îşi face un plan înainte de executarea lui (de la început), pentru a arăta atunci când acesta se îndeplineşte că El, Dumnezeu, este în control – într-adevăr o dovadă reală.

Într-un alt loc din Biblie Dumnezeu ne provoacă: “"Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov. "Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple, care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată că nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic, o scârbă este cine vă alege pe voi” (Isaia 41:21-24).

Astfel, Dumnezeul Bibliei te provoacă; vei accepta provocarea ? Şi El continuă în capitolul 42 versetul 9: “Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Dumnezeu vede toată istoria, trecut, prezent şi viitor. El nu ghiceşte ce va fi în viitor, El ştie!

Dumnezeu a spus că singura cale de a cunoaşte adevăratul Său mesaj este profeţia predictivă, şi dacă acest element lipseşte, atunci să NU îl credem pe acel profet. Aceste profeţii trebuiau să fie unice, nu doar afirmaţii generale, cum vedeţi că fac toţi profeţii falşi. Pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste dragostea şi voia Sa faţă de oameni, El trebuia să se facă cunoscut în mod personal într-un aşa fel încât omul limitat să realizeze fără nici o umbră de îndoială că Dumnezeul infinit se revelează pe Sine Însuşi. Această verificare de netăgăduit este specifică doar Scripturii iudeo-creştine. Nici un om onest nu poate rămâne necredincios după un studiu chiar sumar al profeţiei, şi profeţia este elementul lipsă în TOATE celelate cărţi sfinte ale religiilor lumii. Deşi se pretinde că există profeţie în Coran, o cercetare cinstită şi o comparaţie cu Biblia va dovedi

afirmaţia precedentă.

Nici Vedele hinduse, Bhagavad-Gita, cartea lui Mormon, proverbele lui Buddha sau scrierile lui Mary Baker Eddy nu se pot pune alături Bibliei. Prin contrast, profeţia constituie 25% din Biblie (8352 versete). Nici o altă carte religioasă nu are aşa ceva, sau, simplu spus, cine-i cel mai tare?

Citiţi următoarele exemple în Biblia dumneavoastră pentru a înţelege câteva profeţii:

Despre Venirea şi Moartea lui Hristos

Rămânem uimiţi când examinăm doar următoarele 8 profeţii despre Isus Hristos.

Prima: (Se va naşte în Betleem)

_Profeţia Vechiului Testament: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei" (Micah 5:2).

_Împlinirea în Noul Testament: "După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim" (Matei 2:1).

A doua: (Va fi precedat de un mesager)

_Profeţia Vechiului Testament: " Un glas strigă: "Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!" (Isaia 40:3).

_Împlinirea în Noul Testament: "În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape" (Matei 3:1-2).

A treia: (Va intra în Ierusalim călare pe un măgăruş)

_Profeţia Vechiului Testament: "Saltă de veselie, fiica Sionului, strigă de bucurie, fiica Ierusalimului. Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe" (Zaharia 9:9).

_Împlinirea în Noul Testament: "Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe dru." (Luca 19:35-36).

A patra: (Va fi trădat de un prieten)

_Profeţia Vechiului Testament: " Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea ridică şi el călcâiul împotriva mea. " (Psalm 41:9).

_Împlinirea în Noul Testament: "Pe când vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului." Vânzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-l voi săruta eu acela este; să puneţi mâna pe el!" (Matei 26:47,48).

A cincea: (Mâinile şi picioarele străpunse)

_Profeţia Vechiului Testament: "Căci nişte câini mă înconjoară; o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele" (Psalm 22:16).

_Împlinirea în Noul Testament: "Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga" (Luca 23:33).

A şasea: (Va fi rănit de duşmanii Săi)

_Profeţia Vechiului Testament: " Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5).

_Împlinirea în Noul Testament: "Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit." (Matei 27:26).

A

şaptea: (Va fi vândut pentru 30 de arginţi)

_Profeţia Vechiului Testament: " Eu le-am zis: "Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!" Şi Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi." (Zaharia 11:12).

_Împlinirea în Noul Testament: "Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?" Ei i- au cântărit treizeci de arginţi." (Matei 26:15). Notă: Acest lucru a fost prezis cu 500 de ani înainte, pe când argintul nici nu era folosit ca monedă, ci doar aurul.

A opta: (Va fi scuipat şi bătut)

_Profeţia Vechiului Testament: "Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări" (Isaia 50:6).

_Împlinirea în Noul Testament: "Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit" (Matei 26:67).

_Se pot cita şi alte proorocii asemănătoare:

Tăcut în faţa acuzatorilor, profeţia în Isaia 53:7, împlinită în Matei 27:12-14.

Răstignit cu tâlharii, profeţia în Isaia 53:12, împlinită în Matei 27:38.

Oamenii vor trage la sorţi pentru hainele Sale, profeţia în Psalm 22:18; împlinită în Ioan

Coasta Lui străpunsă, profeţia în Zechariah 12:10; împlinită în Ioan 19:34.

Niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit, profeţia în Psalm 34:20; împlinită în Ioan 19:33.

Trupul Său nu va vedea putrezirea, profeţia în Psalm 16:10; împlinită în Fapte 2:31.

Va fi îngropat în mormântul unui om bogat, profeţia în Isaiah 53:9; împlinită în Matei

27:57-60.

Întunericul va acoperi pământul, profeţia în Amos 8:9, împlinită în Matei 27:45.

Mai multe despre acestea puteţi găsi în secţiunea Dovezi Istorice.

Notă: Există în Biblie 456 profeţii împlinite care se referă doar la Isus.

Legea Probabilităţii

După examinarea a numai 8 profeţii diferite, din totalul de 456, profesorul emerit în Ştiinţă la Colegiul Westmont, Peter Stoner, a calculat probabilitatea ca într-un singur om să se împlinească profeţiile majore referitoare la Mesia. Estimările au fost calculate de către doisprezece clase diferite totalizând 600 de studenţi. Aceştia au analizat cu grijă toţi factorii, au discutat în detaliu fiecare profeţie şi au examinat diferite circumstanţe care ar fi putut indica o posibilă conspiraţie sau înţelegere între anumiţi oameni pentru împlinirea unei profeţii specifice. Estimările au fost suficient de rezervate astfel încât să întrunească aprobarea chiar şi a celor mai sceptici studenţi. Apoi profesorul Stoner le-a luat şi le-a făcut şi mai rezervate. El a încurajat şi pe alţi sceptici şi oameni de ştiinţă să facă propriile estimări şi să verifice dacă concluziile sale nu sunt mai mult decât corecte.

În final, el a supus aceste calcule spre verificare unui Comitet al organizaţiei American Scientific Affiliation. După examinare, ei au căzut de acord că aceste calcule erau demne de încredere şi corecte conform cu materialul ştiinţific prezentat. De exemplu, în legătură cu Mica 5:2 unde se afirmă că Mesia se va naşte în Betleem, Stoner şi studenţii săi au determinat populaţia medie a Betleemului din timpul lui Mica până în prezent, apoi au împărţit această cifră la populaţia medie a lumii în aceeaşi perioadă. Au concluzionat că şansa ca un om să se nască în Betleem era de unu la 2,8 x 10 la puterea a cincea, sau rotunjit, de 1 la 300.000.

După examinarea a 8 profeţii diferite, au ajuns la concluzia că şansa ca într-un singur om să se împlinească toate cele opt profeţii era de unu la 10 la puterea a 17-a. Pentru a ilustra cât de mare este numărul 10 al puterea a 17-a (unu urmat de 17 zerouri), Stone a dat următoarea ilustraţie: imaginaţi-vă că am acoperi întreaga suprafaţă a statului Texas cu un strat de monede din argint gros de 2 picioare [aproximativ 60 cm.] Numărul total de monede de care am avea nevoie la această grosime a stratului ar fi de 10 la puterea 17. Acum, am lua una din aceste monede, am marca-o şi am arunca-o dintr-un avion, după care am amesteca cumva toţi banii de pe întreg cuprinsul statului Texas, iar după ce am face asta am lua un om, l-am lega la ochi, i-am spune că poate călători în voie în ce direcţie doreşte, dar undeva să se oprească, să caute cu mâna prin stratul de monede şi să încerce să găsească banul marcat de noi. Deci, şansa ca omul nostru să

găsească exact banul dorit era şansa ca într-un om să fie împlinite toate cele opt profeţii.

În termeni financiari, există cineva care să nu dorească să investească într-o afacere la care şansa de faliment ar fi doar de 1 la 10 la puterea 17? Acest tip de investiţie sigură ni-l oferă Dumnezeu când ne cere să credem că Hristos este Mesia trimis de El. Profesorul Stoner concluzionează: "Împlinirea a numai acestor opt profeţii ar fi o dovadă suficientă ca Dumnezeu a inspirat scrierea acestora cu o acurateţe formidabilă, cu sanşa de doar 1 la 10 la puterea 17 de a fi altfel decât absolute." Un alt fel de a spune acest lucru este că oricine minimizează sau ignoră semnificaţia semnelor date în Biblie pentru identificarea lui Mesia este un nebun.

Dar, evident, există mult mai mult decât opt profeţii. Într-un alt calcul Stoner a folosit 48 de profeţii (din totalul de 456) şi a ajuns la o estimare – foarte rezervată de altfel – că probabilitatea ca 48 de profeţii să fie împlinte într-un singur om ar fi de 1 la 10 la puterea 157. Cât de mare este numărul 10 la puterea 157? 10 la puterea 157 are 157 de zerouri! Să încercăm să ilustrăm acest număr folosind imaginea unui electron. Electronii sunt entităţi foarte mici. Sunt mai mici decât atomii. At trebui să pui alături 10 la puterea 15 din aceştia pentru a junge la un centimetru. Dacă i-am număra câte patru pe secundă şi nu ne-am opri din numărat nici zi nici noapte, încă am avea nevoie de vreo 8 milioane de ani pentru a număra un şir de doar 1 centimetru.

Dar câţi electroni ne-ar trebui dacă am vrea să avem 10 la puterea 157 ?

Imaginaţi-vă o sferă, o minge solidă de electroni care s-ar întinde de la pământ în toate direcţiile pe o distanţă de vreo 6 miliarde de ani lumină. Distanţa în kilometri a unui singur an lumină este de 10 trilioane de kilometri. Asta da minge! Dar tot n-ar fi de ajuns să cuprindă cei 10 la puterea 157 electroni. Ar trebui să multiplici acea minge uriaşă în toate direcţiile cu încă 6 x 10 la puterea 28! Cât de mare este asta? Este lungimea spaţiului necesar cuprinderii a trilioane de trilioane de trilioane de astfel de mingi uriaşe de electroni! De fapt spaţiul necesar să cuprindă toate aceste mingi gigantice aproape că ar ajunge “să fie aproape" de numărul de electroni de care ar fi nevoie când vorbim de 10 la puterea 157!

Dar pretinzând că ne putem imagina numărul despre care vorbim, să ne imaginăm că marcăm doar unul din acei electroni, apoi îi amestecăm. După care să numim pe cineva care să călătorească într-o rachetă cât timp doreşte, în orice direcţie, să-i spunem apoi când doreşte el să culeagă un segment din spaţiu şi la un microscop super-sputernic să detecteze electronul marcat de noi! Care credeţi că sunt şansele să-l găsească? Sunt de 1 la 10 la puterea 157. Notaţi că aceasta este şansa ca 48 de profeţii să se împlinească toate într-un singur om.

Toate acestea ilustrează că este absolut imposibil ca un om, oricare om, să fi împlinit din întâmplare toate profe