Sa invatam sa fim mamici de la Suzana Wesley!

Suzana Wesley, mama a nouasprezece copii, n-a facut scoala de

pedagogie, dar a educat pe unii din cei mai de seama oamenii ai
Americii. Desi vechi de doua sute de ani, regulile ei sunt la fel de
valabile pentru cresterea copiilor din ziua de azi si pentru a-i face sa
planga fara galagie:

1. Nu ingadui sa manance intre mesele zilnice.

2. Pune copiii la culcare la ora opt seara.

3. Cere-le sa ia medicamentele fara mofturi.

4. Frange incapatanarea capriciilor si vei lucra impreuna cu Dumnezeu spre mantuirea

sufletului.

5. Invata-i sa se roage de indata ce invata sa vorbeasca.

6. Cere-le tuturor sa stea cuminti la rugaciune.

7. Nu le da nimic cand plang isteric, da-le doar atunci cand vorbesc frumos si politicos.

8. Ca sa nu incurajezi minciuna, nu pedepsi o greseala recunoscuta insotita de parere de

rau.

9. Nu lasa niciodata nepedepsit un pacat.

10. Nu pedepsi niciodata un copil de doua ori pentru aceeasi greseala.

11. Lauda si incurajeaza buna purtare.

12. Orice incercare de a face ceva bun, oricat de nereusita ar fi, trebuie laudata.

13. Respecta dreptul la proprietate, chiar si in cele mai mici amanunte.

14. Tine-te intotdeuna de cuvant.

15. Nu cere nici unei fete sa munceasca, inainte ca ea sa stie sa citeasca bine.

16. Invata-i pe copii sa se teama de nuia.

Susanna Wesley este una dintre cele mai remarcabile figuri din galeria femeilor credintei.
S-a nascut in ianuarie 1669, fiind ultima din cei 25 de copii ai dr. Samuel Annesley. Tatal
ei, provenind dintr-o familie puritana, a absolvit Universitatea Oxford si a fost hirotonit
ca pastor. El a invatat-o sa citeasca si sa gandeasca pentru ea insasi. Amintind-si de
perioada din copilarie, Susanna Wesley scria: Am fost inconjurata de carti bune si am
invatat sa am propria judecata. Nu a mers la Universitate si nu a avut nici o educatie
formala; in secolul XVll acest lucru nu era posibil pentru o femeie. Susanna
marturisea:Daca Universitatea ar fi admis femei m-as fi regasit printre studenti, inclusiv
printre dezbaterile teologice si tipariturile scolii.
Sotul ei, Samuel, a absolvit universitatea Oxford in 1688 si in noiembrie, acelasi an, s-au
casatorit. Au avut 19 copii pe care Susanna i-a iubit foarte mult. La randul lor, acestia au
iubit-o cu aceeasi masura. John marturisea ca atunci cand avea 6-7 ani gandea ca
niciodata nu se va casatori pentru ca nu voi putea gasi o sotie asa cum are tatal meu.
Si-a tinut casa cu foarte multa strictete: dieta simpla, devotiune in fiecare dimineata si
seara, pedeapsa stricta daca era cazul, supraveghere atenta a educatiei copiilor. Susana a
fost perseverenta in a-i invata pe copii Biblia, Latina, Greaca, anatomie, teologie,
poezie. Valorile invatate in camin au fost: toleranta si acceptarea celorlalti, compasiune
fata de saraci, iubire fata de lume, generozitate, ospitalitate, prietenie, fidelitatea.
Cele 16 reguli prin care Suzanna Wesley si-a guvernat caminul:
1. Copilul trebuie invatat sa se roage de indata ce poate vorbi.
2. Propria vointa trebuie supusa Planului Salvarii.
3. Cumintenia este obligatorie in timpul inchinarii.
4. Invata pe copil teama de Domnul.
5. Mancatul intre mese nu este permis.
6. Medicamentul se ia fara comentarii.
7. La ora 8 copiii trebuie sa fie in pat.
8. Copiii nu vor primi ceva atunci cand plang ci atunci cand cer politicos.
9. Pentru a preveni minciuna, o greseala marturisita si indreptata nu va fi pedepsita.
10. Nu este permis ca un act pacatos sa ramana nepedepsit.
11. Nu pedepsi copilul de doua ori pentru o singura greseala.
12. Pretinde si rasplateste comportamentul bun.
13. Orice incercare de a fi pe plac, oricat de mica ar fi, trebuie incurajata.
14. Pastreaza dreptul proprietatii chiar si in lucrurile marunte (respecta ce apartine
altora).
15. Respecta cu strictete toate promisiunile.
16. Nu neglija educatia in favoarea muncii.
A facut o regula din a petrece, o data pe zi, o ora cu cate unul din copiii ei. Copiii iubeau
acest timp linistit petrecut cu mama timp de rugaciune si discutii. In timpul acestei ore,
ea putea sa se intereseze de starea sufletului, progresul, temerile, asteptarile si tintele lor.
In acest mod luau nastere deprinderile unei auto evaluari periodice.
Atat de profunda a fost influenta Susannei Wesley asupra fiilor ei, incat a fost numita
Mama Metodismului; desi niciodata nu a rostit o predica, sau a publicat vreo carte, nici
nu a fondat o biserica. Doi dintre fii ei, John si Charles, pe cand erau studenti la Oxford
au intemeiat miscarea metodista, aplicand in mare masura exemplul de invatare din
caminul lor.
In cartea Songs of the Church , Lady MDougall scria: Daca vreodata o femeie s-a putut
bucura ca a adus copii pe lume, aceasta femeie a fost Susanna Wesley. Fii ei, John si
Charles, au schimbat fata Angliei. Au fost canalele prin care binecuvantarea lui
Dumnezeu a fost revarsata pana la capatul pamantului. Prin ei a venit reinviorarea
Bisericii lui Hristos .
Cu adanca admiratie, Samuel Wesley scria aceste cuvinte copiilor sai : Stiti ca aveti una
dintre cele mai bune mamesi mai presus de toate, dulcile sfaturi si indemnuri materne
pe care vi le-a dat adesea, de a va teme de Dumnezeu.
Susana Wesley a trait suficient de mult ca sa vada roadele muncii sale; cu doua luni
inainte de a muri in Iulie 1742, fiul ei, John a predicat o serie de prelegeri de reinviorare
in casa lor din Epworth, Anglia, celei mai mari multimi care se adunase vreodata in
tinutul acela.
In timpul ultimelor clipe de boala, cu familia adunata in jur, le-a spus: Copii, curand voi
fi eliberata. Cantati un psalm de lauda lui Dumnezeu.
Aceasta este istoria uneia dintre cele mai respectate femei din istoria crestinismului.
Biografia ei ne reveleaza povestea unei femei care a folosit fermitatea conducerii si
credinta ca sa ofere o crestere, o educatie si o disciplina spirituala copiilor. Devotamentul
ei fara rezerve fata de Dumnezeu si fata de familie, in ciuda saraciei, a necazurilor, a unor
dificultati matrimoniale, ofera o inspiratie uimitoare.
Adam Clark scria: Am cunoscut multe femei pioaseSusanna Wesley le intrece pe
toate.

Katherina von Bora 1499 1550

Katherina von Bora este cea mai cunoascuta dintre femeile Reformei Sa fi fost oare
pentru ca a fost sotia lui Luther; sau din pricina inelului oferit de regele Danemarcei aflat
in exil; sau poate chiar datorita miresmei si aromei ce s-a inaltat placut din propria-i
fiinta? Mai degraba propun sa dam crezare ultimului gand, substanta care a ars inaltandu-
i parfumul nefiind cu nimic mai prejos decat lutul din care se plamadise platosa eroilor
mai inainte amintiti.
La varsta de zece ani este trimisa la manastirea din Nimschen, dupa ce tatal se
recasatoreste. La 16 ani incheie legamantul de calugarie, ce avea sa devina pentru ea
legamantul exilului in lumea bantuita de stafiile evlaviei, de care, adolescentul cautator
de adevar, doreste sa scape cu orice pret. De aceea, cand in 1520 scrierile lui Luther
patrund in manastire, se afla printre cele noua calugarite care accepta invataturile lui
Luther si, ascunse in butoaie de scrumbii, fug la Wittemberg. Doi ani la Wittemberg a
insemnat instruirea ulterioara a Katherinei in economia casei.
Initiativele ei merg pana in cele mai nebanuite aspecte ale economiei vietii . Spre
exemplu, ea este cea care ii propune casatoria lui Luther. Initial Luther nu se gandea sa
paraseasca celibatul, asteptandu-se sa fie condamnat la moarte, ca eretic. I-a propus
Katherinei sa se casatoreasca cu Dr. Glatz. Katerina i-a raspuns ca nu se va casatori sub
nici o imprejurare cu acel dr. Glatz, dar ca ar fi gata sa ia in consideratie o casatorie cu
el . Luther, desi avea 42 de ani, si-a intrebat tatal in legatura cu iesirea sa la drumul mare
al vietii de familist. Tatal a acceptat bucuros, deoarece nu era defel fericit gandindu-se la
viata de calugarie pe care si-o alesese fiul sau si la perspectiva de a nu se bucura de
nepoti. Mai degraba scarpinari teologice decat fiori ai iubirii, au penetrat scoarta inimii
mireanului Luther atunci cand avea sa spuna ca motivele pentru care a acceptat casatoria
erau : pentru a face placera tatalui sau, a-l irita pe papa, a face ingerii sa rada si demonii
sa planga.
Lucrurile s-au asezat imediat pe cea mai luminoasa si potrivita traiectorie a vietii sfinte de
casnicie. Katerina, casatorita, stapaneste ca regina a casei si ocupa imediat locul pe tronul
inimii lui Martin. Intre cei doi soti apare o dragoste uimitoare. La cativa ani dupa
casatorie, Luther va face aceste declaratii la adresa sotiei sale: Nu as schimba-o pe
Katie pentru Franta sau Venetia, caci Dumnezeu mi-a daruit-o. . Sotia mea este
ingaduitoare, grijulie si binevoitoare, mai mult decat as fi indraznit sa sper. Nu as
schimba saracia mea cu ea pe toate averile lui Cresus. In 1538, la 13 ani de la casatorie,
spunea : Daca as pierde-o pe Katie, nu mi-as lua o alta sotie chiar daca mi s-ar oferi o
regina. Luther a numit-o Luceafarul de dimineata al Wittembergului facand referire la
obiceiul ei de a se trezi la ora 4 pe timpul verii si la ora 5 iarna.
Avea indemanari deosebite cu privire la dieta, plante medicinale, cataplasme si masaj,
tratandu-l astfel pe sotul ei care suferea de multe boli. Fiul ei, devenit mai tarziu medic
distins, o lauda numind-o jumatate de doctor. De asemenea, i-a oferit acestuia un
suport psihologic foarte insemnat, ajutandu-l sa treaca cu bine peste frecventele stari de
depresie.
A ajuns sa fie ingrijitoarea unei case, a unui hotel si a unui spital.
Manastirea Augustiniana in care Luther a trait in calugarie, oferita ca locuinta de
principele elector, avea 40 de camere si erau zile cand toate erau ocupate. Aceasta nu
pentru ca ar fi avut 40 de copii. Au avut doar sase, dintre care doi au murit de timpuriu.
Dar Luther si-a mai adus sase sau sapte nepoti. Iar cand un prieten si-a pierdut sotia in
urma unei boli, Luther i-a luat la el pe cei patru copii orfani de mama. Kati si-a adus la
randul ei o parte din rude. Mai erau cativa ingrijitori pentru copii, plus unii studenti la
teologie. Strainii soseau din Anglia si pana in Ungaria. Refugiati veneau imprevizibil si
ramaneau pentru o perioada la fel de imprevizibila. Ducele George, vrajmasul lui Martin,
din acvariul caruia Luther pescuise noua scrumbii, spunea cu necaz ca Luther
conduce un azil de renegati. Elisabeta de Brandenburg, o princesa suedeza de convingeri
lutherane, casatorita cu Ioachim I, catolic inversunat, a stat si ea o buna bucata de vreme
la Wittemberg.
Atat de mare era galagia in casa incat Hans, unul dintre copiii lor, care avea deprinderi
intelectuale remarcabile, a trebuit sa se mute la o scoala cu internat ca sa poata invata.
Ulterior a devenit un medic renumit.
Katherina a hotarat sa se intretina din propria gospodarie. A facut cateva modificari la
locuinta lor Black Cloister, a instalat o baie care servea si ca spalatorie. Avea o gradina de
zarzavat si o livada langa casa si l-a convins pe Luther sa mai cumpere o livada. Mai
tarziu, a achizitionat si o ferma la Zulsdorf, la doua zile distanta de Wittemberg..
Katherina pastea, mulgea si sacrifica ea insasi caprele, facea unt si branza, cultiva si
secera. Una din marile victorii ale Ktherinei a fost aceea ca l-a invatat pe Luther sa
spuna nu.
Luther a numit-o Partenerul calamitatilor mele. Katie discuta cu sotul ei problemele
Reformei si l-a sustinut in eforturile polemice. Preocuparile ei teologice au fost
insemnate. A memorat o buna parte din Biblie. Stia Psalmii, marturisea Luther, mai bine
chiar decat papii Uneori, a avut dispute teologice chiar cu el.
Kati era un partener de conversatie inteligent si vioi. Luther spunea ca ar fi capabila sa
invete pe un englez germana mai bine decat ar putea-o face el insusi.
Conceptia lui Luther despre casatorie a fost profund influentata de propria lui experienta.
Nimic nu este mai incantator decat armonia in casnicie si nimic mai nefericit ca
disensiunile. Luther este autorul cunoscutei fraze: Sotia sa-si determine sotul sa vina
acasa cu fericire iar el sa o faca sa se intristeze atunci cand il vede plecand.
Katherina von Bora ramane in amintire ca o femeie de caracter si curajoasa, sensibila,
delicata, hotarata si neobisnuit de dreapta.
A murit pe 20 decembrie 1550, la varsta de 51 de ani. Ultimele ei cuvinte au fost:Ma voi
prinde de Cristos ca un scai de poala hainei.

Elizabeta de Brandenburg1485- 1545 -printesa daneza, sora lui Christian II

A fost o printesa daneza, sora lui Christian II, cel care a introdus lutheranismul in
Danemarca. Mama ei era sora cu Frederic cel Intelept si Ioan cel Statornic, Electori ai
Saxoniei, amandoi protectorii lui Luther. Casatoria a implicat-o in relatii familiale
prevestitoare de rau pentru armonia religioasa.
Sotul ei, Joachim I, era fratele cardinalului Albert de Hohenzollern, Arhiepiscop de
Mainz, cel impotriva carui Luther a editat cele 95 de teze. Sotul ei era insa un catolic
mult mai intransigent decat fratele sau. La Dieta din Augsburg din 1530, l-a invinuit pe
Luther pentru razboiul taranilor si a vorbit atat de aprig impotriva ereticilor, incat Papa a
crezut ca Spiritul Sfant a vorbit prin el. Dar deosebirile de opinie si disputele pe tema
religiei nu vor aparea decat dupa un sfet de secol de casnicie.
Elisabeta cunoaste protestantismul de la fratele ei , regele Danemarcei aflat in exil (cel
care, asa cum am afirmat intr-un articol anterior a stat o perioada la Luthet si i-a daruit un
inel Catherinei). Citeste Biblia lui Luther si celelalte scrieri ale lui, pe care sotul ei le
interzice, sub amenintarea cu pedeapsa capitala.
A devenit un fel de evanghelist itinerant. Dechizata in negustor, impartea tratatele si
cartile de imnuri ale lui Luther cu multa pasiune.
In 1527, profitand de lipsa sotului ei, a participat la serviciul de impartasire administrat
de un predicator protestant. Cand Ioachim s-a intors acsasa a descoperit cele intamplate.
Traditia spune ca ar fi fost tradata de Elisabeta, fiica ei. Ioachim i-a dat un ultimatum de 6
luni pentru a renunta la ideile protestante. Inainte de expirarea timpului alocat, Elisabeta a
reusit sa fuga din castel deghizata in taranca. Sotul ei a cerut insistent ca Electorul Ioan
de Saxonia, unchiul ei, sa o trimita inapoi. Conducatorii Europei l-au incurajat sa insiste
pentru reintoarecerea ei acasa. Cerintele sotului erau sa se intoarca la catolicism.
Pretentiile ei erau sa i se garanteze dreptul al exprimare religioasa asa cum considera ea si
sa se poata impartasi conform credintei ei. Conditiile ei au fost respinse, asa ca nu s-a
intors. Elisabeta afirma ca putea ierta adulterul de care se facea vinovat sotul ei, dar in
ceea ce privaste credinta, nu putea sa faca nici un compromis.
Urmeaza ani de saracie, ngrijorare si singuratate. Dintr-o scrisoare catre unul dintre fii
citam cu durere: Sufar de artrita, guta, crampe si pierderea dintilor. Nu am un gulden sau
un phenning, castel, oras, gradina sau livada. Nu am dect o camera cu un pat si nu am
destui bani sa-mi pot cumpara macar un ou. De doi ani sunt aproape moarta de foame. A
stat pentru o perioada la familia Luther.
Dupa moartea sotului in 1535 este rugata sa se ntoarca, promitndu-i-se proprietatile din
Spandau si renta de 6000 de guldeni, primite prin contractul de casatorie. Conditia pusa
de ea a fost ca n zona in care va locui sa fie urmat Cuvntul curat al lui Dumnezeu. In
1545 se intoarce acasa si pentru scurta vreme face din casa ei un loc al devotiunii.
Urmarile acestor ani de saracie si suferinta si-au pus amprenta asupra trupului si spiritului
(mintii) ei. Desi avea o stare de sanatate subreda, a cerut sa fie dusa la Berlin si
inmormantata alaturi de sotul ei care o abandonase cu 27 de ani in urma din cauza
religiei. La moartea ei a fost eclipsa de luna. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit au fost:
Cine se teme de o eclipsa? Cred in cel care a facut soarele,luna si stelele si a dat viata
tuturor creaturilor. El ma va nalta. Fie ca El sa nu zaboveasca sa ma ia. Voi fi cu El. Sunt
att de obosita de viata!