ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Specializarea: MASTER ÎN TEOLOGIE PASTORALĂ ȘI MISIOLOGIE
Forma de învățământ: cu frecvență
ISTORIA TREZIRILOR SPIRITUALE, ANUL I, SEM. I

INFLUENȚA LUI JONATHAN

EDWARDS (1703-1758) ASUPRA
MARII TREZIRI SPIRITUALE DIN
AMERICA

Coordonator:

Lect. Dr. Borzási István

Student:

Berinde Teofil

Oradea, 2017
 CUPRINS

CUPRINS .............................................................................................................................. 2

INTRODUCERE ................................................................................................................... 3

1. JONATHAN EDWARDS – VIAȚA ȘI LUCRAREA SA .................................................. 4

1.1. O scurtă biografie a primilor ani din viață ................................................................... 4
1.2. Viața sa de slujire și familia ........................................................................................ 4
1.3. Predicarea lui Jonathan Edwards ................................................................................. 6

2. „MAREA TREZIRE SPIRITUALĂ” A AMERICII DIN SEC. AL XVIII-LEA ................. 7

2.1. Conceptul de „trezire spirituală” ................................................................................. 7
2.2. Climatul religios din Noua Anglie și primul val al trezirii spirituale .......................... 8
2.3. Jonathan Edwards și„Marea trezire spirituală” a Americii ........................................... 9

CONCLUZII ........................................................................................................................ 11

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 12

2
 INTRODUCERE

Cu siguranță că multe din trezirile spirituale pe care Duhul Sfant le-a adus în Biserică de-a
lungul istoriei ei, ne pot fi astăzi repere de o valoare extraordinară. De aceea, este important să
căutăm să înțelegem felul în care Dumnezeu a ales să lucreze în anumite perioade de timp și
să vedem ce anume a stat în spatele unor astfel de treziri din sânul Bisericii.
În lucrarea de față se propune a se realiza un studiu asupra trezirii spirituale ce a avut loc în
secolul al XVIII–lea printre coloniile din America. În special vom căuta să privim la Jonathan
Edwards și la influența pe care acest om a avut-o asupra „Marii Treziri Spirituale”.
Pentru aceasta, în primul capitol vom căuta mai întâi să ne uităm pe scurt la viața lui
Jonathan Edwards, apoi la viața sa de slujire în care a fost implicat și de asemenea, la
predicarea și doctrina lui. În cel de-al doilea capitol vom căuta mai întâi să vedem ce anume
se înțelege printr-o trezire spirituală, iar apoi vom privi la aspectul social și religios al
societății și bisericii din Noua Anglie a acelor vremuri. Nu în ultimul rând ne vom uita la cele
două valuri de trezire ce au avut loc în acea perioadă și la modul în care Jonathan Edwards a
influențat aceste treziri. În final se vor regăsi câteva concluzii în urma studiului efectuat.

3
 1. JONATHAN EDWARDS – VIAȚA ȘI LUCRAREA SA

1.1. O SCURTĂ BIOGRAFIE A PRIMILOR ANI DIN VIAȚĂ

Jonathan Edwards a fost considerat unul din cei mai binecuvântați bărbați folosiți de
Dumnezeu în producerea trezirilor spirituale în masă. El s-a născut la 5 oct. 1703 în localitatea
East Windsor, Connecticut. Aici, tatăl său Timothy Edwards, a fost pastor la biserica
Congregațională timp de 63 ani. Mama lui, Esther, a fost fiica lui Solomon Stoddard, un alt
pastor foarte cunoscut la biserica Congregațională din Northampton, Massachusetts.1
Edwards primește educația elementară de la tatăl său, astfel că la doar 6 ani el începe
printre altele studierea limbii latine. Părinții săi l-au educat de asemenea și în ce privește viața
religioasă, cultivând profund în el încă de mic ceea ce însemnă evlavia Puritană. Fiind un
băiat foarte capabil, el se confruntă încă din primii ani ai vieții cu întrebări din domeniul
științei și a filozofiei. În special însă, el acordă un interes deosebit religiei și vieții spirituale.
La vârsta de 13 ani este admis la facultatea Connecticut (Universitatea Yale de mai târziu),
cunoscând deja latina, greaca și ebraica. În 1720 a absolvit facultatea, fiind șef de promoție.2
Chiar dacă de mic a prezentat interes pentru lumea spirituală și religioasă, petrecând chiar
mult timp în rugăciune, Edwards se convertește abia la câteva luni după terminarea facultății,
la vârsta de 17 ani. El continuă mai apoi studiile în domeniul teologiei încă doi ani la
facultatea Connecticut, ca astfel la 19 ani să fie aprobat ca predicator.

1.2. VIAȚA SA DE SLUJIRE ȘI FAMILIA

La terminarea studiilor Edwards acceptă pastoratul unei biserici Prezbiterene în New York.
Aici el slujeste doar 8 luni, ca apoi să se întoarcă în Connecticut unde va păstorii o biserică în
Bolton pentru alte 7 luni.În această perioadă el ajunge și tutore la colegiul ce mai apoi devine
Universitatea Yale, unde va preda timp de 2 ani, până în anul 1726. Dacă această perioadă a
fost una în care Edwards nu se regăsea pe deplin în ceea ce făcea, el își găsește locul acolo
unde avea să slujească mai apoi o perioadă lungă de timp. Astfel, în 1726 el primește invitația
de a sluji ca ajutor de păstor alături de bunicul său Solomon Stoddard, ce păstorea în acea
vreme biserica Congregațională din Northampton, Massachusetts. Trei ani mai târziu în 1729,
odată cu moartea bunicului său, Edwards preia pastoratul bisericii în întregime. 3

1
Michael A. G Haykin, Jonathan Edwards: The Holy Spirit in Revival : The Lasting Influence of the Holy
Spirit in the Heart of Man (Darlington, England; Webster, NY: Evangelical Press, 2005), 8.
2
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri (Editura ”Vestea Buna”, f.a.). 83,84.
3
Haykin, Jonathan Edwards, 10.
4
 Tot în perioada celor 2 ani ai predării sale la Yale, Jonathan Edwards ajunge să se
îndrăgostească de cea care avea să-i devină mai apoi soție, Sarah Pierrepont, fata unuia dintre
fondatorii Universității Yale, James Pierrepont. Astfel, la doar cinci luni după ordinarea lui ca
pastor asistent, Jonathan se întoarce în New Haven acolo unde Sarah trăia și pe data de 28
Iulie 1727 are loc căsătoria celor doi. 4 Căsnicia lor a fost binecuvântată cu 11 copii, de care
Sarah purta o grijă deosebită. Cei doi soți au fost căsătoriți timp de 31 de ani, în tot acest timp
aceștia fiind foarte devotați unul celuilalt. Vizitând familia lor pe când era încă necăsătorit,
Whitefield afirmă: „O pereche mai potrivită nu am văzut” și de atunci a început să se roage să
îi dea Domnul și lui o asemenea Sara.5
După 23 de ani de slujire în biserica din Northampton, în urma unei perioade de doi ani în
care au apărut o serie de tensiuni și mari divergențe legate de împărtășirea la Masa Domnului
în cadrul bisericii, în 1750 Jonathan Edwards este nevoit să se retragă din slujba de păstorire a
bisericii. De la această dată, el a trecut ca misionar la indienii din Stockbridge, un orășel din
partea de vest a Massachusets-ului. În perioada aceasta de câțiva ani pe care el a petrecut-o
printre indieni, în ciuda faptului că era acuzat de colegi de-ai lui academicieni că își irosește
abilitățile sale intelectuale, lucrarea lui acolo a fost una binecuvântată.6 De altfel, preocuparea
lui pentru predicarea misionară și evanghelistică din acea perioadă, a ajuns să influențeze mult
și mișcarea evanghelică americană de mai târziu. Tot în acei ani ce-au urmat plecării sale din
slujba de păstorire, Jonathan Edwards și-a dedicat viața scrierii unui număr considerabil de
cărți și tratate de teologie, fapt ce avea să-l consacreze ca pe unul din marii teologi ai Bisericii
din America de Nord.7 Se spune că o mare parte dintre istorici agrează că America a avut în
sec. al XVIII-lea două minți strălucite și anume Benjamin Franklin și Jonathan Edwards.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără: „O prezentare fidelă a lucrării uimitoare
a lui Dumnezeu” (A Faithful Narrative of the Surprising Work of God); „Natura adevăratei
virtuți” (The Nature of True Virtue); „Imaginile sau umbrele lucrurilor divine” (The Images
or Shadows of Divine Things); „Libertatea voinței” (Freedom of the Will); sau „Tratat despre
păcatul originar” (Treatise on Original Sin).8 La începutul anului 1758 J. Edwards este ales
președinte al Colegiului Princeton, astfel că se mută în New Jersey. Însă, după un timp foarte
scurt de la începerea activității se îmbolnăvește de variolă și astfel că se și stinge din viață la
doar cincizeci și cinci de ani, pe data de 22 Martie 1758.
4
Ibidem. 13
5
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri. 85
6
Ibidem, 89.
7
István Borzási, „Curs: Istoria trezirilor spirituale”, f.a., 145.
8
Ola Elizabeth Winslow, Jonathan Edwards: Basic Writings (New York: Meridian, 1978).
5
 1.3. PREDICAREA LUI JONATHAN EDWARDS

Făcându-se referire la predicile pline de putere ale lui Jonathan Edwards, se spune despre
el că „a fost omul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru a produce „Marea Trezire Spirituală”
a Americii” 9. El a fost un doctrinar și un predicator al trezirii, predicile lui adresându-se mai
ales oamenilor din biserici din ce în ce mai nepăsători față de felul în care își trăiau viața
zilnică, majoritatea lor probabil fiind nemântuiți. Într-un astfel de context, prin predicile sale,
Edwards se lupta pentru a-i ajuta pe acești oameni să ajungă să experimenteze cu adevărat
mântuirea și să trăiască o viață creștină autentică. La nivel teologic, predicarea lui Edwards nu
era una îndreptată împotriva puritanismului din Noua Anglie a acelei vremi, ci prin predicare
el încerca mai degrabă să schimbe întreaga viziune a lor.10 După cum găsim și în Curs,
predicarea lui J. Edwards poate fi încadrată în tipul de predici al vechilor puritani:

„Fără a excela în introduceri elaborate, predicile lui Edwards debutau cu o serie de observații
făcute în text, pe baza cărora era format subiectul predicii... Învățătura sau doctrina era mai apoi
elaborată, explicată, extinsă la viața ascultătorilor și, acolo unde era cazul, chiar apărată. De obicei
aplicațiile erau lăsate pentru cea de-a treia parte din structura predicii și erau adresate specific unor
anumite segmente din congregație...”11

Stilul lui de-a predica era unul concis, bine calculat, însă nu neaparat oratoric, fără a apela
la emoții. Predicile lui „erau directe, tăioase, fără înflorituri poetice sau gesturi dramatice, fără
citate din filozofi, ci biblice, puternic raționale și însoțite de puterea Duhului Sfânt care făcea
Cuvântul să sfărâme stânca.”12 Pregătirea unei predici era adesea istovitoare, luându-i câte 12,
13 ore pentru a o pregăti, atât în studiu, dar și prin pregătirea sufletului prin rugăciune. Printre
predicile cele mai reprezentative ale lui amintim: „Păcătoșii în mâinile unui Dumnezeu
mânios”; „Excelența lui Cristos”; sau „O lumină divină și supranaturală”.
Cât despre latura doctrinară putem spune că a reprezentat partea esențială a predicilor lui
Jonathan Edwards, doctrina mântuirii fiind una predominantă. El a susținut o teologie
calvinistă și credea că, deși oamenii au o capacitate rațională de a se întoarce spre Dumnezeu,
datorită stricăciunii totale, le lipsește capacitatea sau înclinația morală pentru a se întoarce,
această capacitate fiind dată de harul divin. 13

9
Petru Popovici, Trezirile Spirituale (Editura ”Vestea Buna”, f.a.).
10
Borzási, „Curs: Istoria trezirilor spirituale”, 146.
11
Ibidem.
12
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 87.
13
Earle E CAIRNS, Creştinismul de-a lungul secolelor: o istorie a Bisericii creştine (Oradea: Cartea
Creştină, 2007), 362.
6
 2. „MAREA TREZIRE SPIRITUALĂ” A AMERICII DIN SEC. AL XVIII-LEA

2.1. CONCEPTUL DE „TREZIRE SPIRITUALĂ”

Înainte de a ne ocupa de trezirea spirituală ce a avut loc în Noua Anglie a secului XVIII și
de-a vedea influența pe care Jonathan Edwards a avut-o asupra acestei treziri, vom încerca
mai întâi să vedem pe scurt ce înseamnă conceptul de trezire spirituală. Ce anume este și ce
nu este o trezire spirituală.
Conform Dex-ului, sensul propriu al cuvântului „trezire, a te trezi”, se referă la „1.a (se)
deștepta din somn. 2. A-și veni sau a face să-și vină în fire(dintr-o stare de reverie, de leșin”.
Unul din sensurile figurative al acestui termen este „a-și da seama de adevăr, a se dumiri”14
În sensul specific sintagmei „trezire spirituală” însă, termenul face referire la convertirea unui
număr relativ mare de oameni nemântuiți, ca urmare a unei redeșteptări pe care o face Duhul
Sfânt în sânul unei biserici la un moment-dat.
Înainte de a vedea puțin mai specific ce anume este o trezire spirituală și cum este definită
ea de către unii oameni, am vrea întâi să înțelegem mai exact ce nu este o trezire spirituală.
Așadar, nu tot ce numesc oamenii ca fiind o redeșteptare reprezintă cu adevărat o trezire
spirituală. Chiar dacă entuziasmul și activitatea pot fi produsul unei treziri spirituale în
biserici, o trecere de la o stare de moleșeală la una de entuziasm nu înseamnă neaparat că a
avut loc o trezire. Acestea pot apărea ca urmare a unor eforturi omenești. De exemplu, sosirea
unui pastor nou sau a unui tânăr talentat la muzică, pot aduce entuziasm în rândul oamenilor și
astfel ei să înceapă să lucreze. Acestea lucrări pot fi doar de suprafață. Ele nu înseamnă însă
nicidecum într-un astfel de caz că a avut loc o trezire spirituală. 15
Ce este atunci o trezire spirituală? Așa cum găsim scris și în curs, conceptul de trezire
spirituală are de-a face cu o lucrare pe care „Duhul Sfânt o înfăptuiește în viața creștinilor
dintr-o anumită epocă și care are ca rezultate vizibile sfințirea vieții, intensificarea misiunii și
a evanghelizării, fondarea unor instituții educaționale și filantropice și, nu în ultimul rând,
chiar implementarea unor reforme sociale”16
Charles Finney, definea trezirea spirituală ca fiind: „redescoperirea de către creștini a
dragostei dintâi, ceea ce conduce la conștientizarea, convertirea și câștigarea păcătoșilor
pentru Dumnezeu”.17

14
„dexonline.ro”, f.a., https://dexonline.ro/definitie/trezire.
15
Popovici, Trezirile Spirituale.
16
Borzási, „Curs: Istoria trezirilor spirituale”., p.11,12.
17
Ibidem, 12.
7
 2.2. CLIMATUL RELIGIOS DIN NOUA ANGLIE ȘI PRIMUL VAL AL TREZIRII SPIRITUALE

Odată cu frământările politice tot mai mari ale Europei de la sfârșitul secolului al XVII-
lea - începutul secolului al XVIII-lea, a fost mult influențată și situația coloniilor din America.
Astfel că odată cu începerea unor serii de războaie abrutizante, împingerea frontierelor
coloniilor spre vest și a unei populații într-o continuă mișcare, a început în acea perioadă a
Noii Anglii să se remarce un declin tot mai mare al moralei din societate și a religiei. În unele
locuri apărând și tendința separării Bisericii de stat.18 Astfel că, conducătorii religioși de pe
atunci au devenit preocupați tot mai mult de situația politică, fiind lăsate la o parte treburile
religioase și partea morală a creștinilor, frământați și ei de toată acea stare socială. Inevitabil,
acest lucru a condus înspre un declin general al bisericilor din acea perioadă.
Aceasta a fost și starea bisericilor puritane din Masschusetts, în care cei mai mulți
oameni, departe de a fi interesați de starea lor spirituală și de veșnicie, erau interesați doar de
starea lor materială, iar „imoralitatea se părea că atinge culmea”. Datorită pierderii membrilor
care au murit prin deces și a faptului că nu erau adăugați alți convertiți, numărul membrilor
din biserici a scăzut simțitor. Astfel că în 1662, la o întrunire a pastorilor din Massachusetts,
s-a adoptat așa numitul „legământ de jumătatea drumului”, prin care cei neconvertiți erau
primiți în biserică cu drept de a participa la toate lucrările, mai puțin doar dreptul de vot.
Această decizie de compromis a fost spre răul bisericilor puritane, umplându-se cu mulți
membri nenăscuți din nou. Astfel, „în loc ca biserica să schimbe lumea, s-a petrecut invers,
lumea a schimbat biserica. Spiritul lumesc a început să se manifeste pretutindeni. Merele
stricate au început să strice și merele bune.”19 A fost o perioadă de prăbușire spirituală, însă
tocmai această stare a pregătit terenul unei treziri spirituale. În astfel de stări era nevoie de
credincioși care să nu deznădăjduiască, ci să strige mai mult ca oricând către Dumnezeu. În
Noua Anglie a acelei vremi, mai erau ici-colo credincioși care sufereau din cauza stării
bisericilor, strigând către Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu și-a ridicat în acea vreme un martor,
pe Jonathan Edwards, pe care l-a pregătit special pentru a aduce „,Marea Trezire Spirituală” a
Americii, prin care Duhul Sfânt a adus trezirea multora.20
După ce în 1729 Jonathan Edwards ajunge pastor principal al bisericii din Northampton,
primii ani ai slujirii sale au fost marcați de dorința de a face ceva concret pentru o societate ce
era deja afectată de imoralitate. Astfel, a scris o serie de predici despre „Mântuirea numai prin
credință”, spulberând prin ele nădejdea celor ce sperau că sunt născuți din nou doar pentru că

18
CAIRNS, Creştinismul de-a lungul secolelor, 361.
19
Popovici, Trezirile Spirituale, 175.
20
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 83.
8
erau membrii într-o biserică. Aceste predici au fost ținute de Edwards în luna Noiembrie și
Decembrie a anului 1734, fiind folosite de Dumnezeu pentru a-i trezi pe cei pierduți și
indiferenți spiritual. 21 Prin predicile sale, Edwards îi confrunta cu lipsa lor de reverență din
biserică, cu nesocotirea zilei Domnului, cu neglijarea rugăciunii, cu neascultarea de părinți, cu
cearta, lăcomia, desfrâul și ura dintre ei. Astfel, Duhul Sfânt a început să lucreze printre ei,
conștiința începând să le fie frământată. În Decembrie au fost primii cinci sau șase convertiți.
Acest lucru a venit ca un fulger pentru ei, predicile sale făcându-i pe mulți să nu poată dormi
duminica noaptea după predică, iar luni vorbeau numai de predică. Toți din orașul lor vorbeau
de altfel doar despre predicile lui și despre ce se întampla în biserică. Mai apoi au început
grupe de rugăciune și oamenii au început să se roage în casele lor.22 Doar în următoarele șase
luni din anul ce a urmat, s-au întors la Domnul undeva la 300 de oameni, însemnând foarte
mult în acel context. În acea perioadă, impactul acestei treziri a fost unul extraordinar, atat
pentru biserică, dar și pentru oraș, care era plin de prezența lui Dumnezeu. Această trezire nu
s-a limitat la orașul Northampton, ea răspândindu-se rapid în alte 32 de orășele de-a lungul
Văii Connecticut.23

2.3. JONATHAN EDWARDS ȘI„MAREA TREZIRE SPIRITUALĂ” A AMERICII

Un al doilea val de trezire spirituală, cunoscut ca „Marea Trezire” a avut loc în jurul anului
1740-1742 odată cu vizita lui George Whitefield, între acesta și Jonathan Edwards legându-se
o prietenie aparte și o colaborare foarte strânsă. Trezirea a avut un impact deosebit nu doar în
Noua Anglie, ci din orașele de acolo, înspre alte colonii și state americane vecine, ca într-un
final să atingă întreagă America. Se zice că în urma acestei treziri, doar în Noua Anglie dintr-
o populație ce avea în jur de 300.000 de oameni, undeva între 25.000 și 50.000 de suflete au
ajuns să se întoarcă la Domnul. 24
Epoca acestui val de trezire spirituală a început însă cu Jonathan Edwards, una din
predicile ce-au intrat în istorie și care a declanșat „Marea trezire” fiind „Păcătoșii în mâinile
unui Dumnezeu mânios”. Deși Edwards nu a fost un mare orator, ci doar citindu-și predica
scrisă de pe hârtie fără a vorbi înflăcărat sau gesticulând, totuși această predică a fost una
cutremurătoare. Convingerea de păcat și de pedeapsa focului din iad facută de Duhul Sfânt a
fost atât de puternică, încât unii s-au ținut de bănci pentru a nu aluneca în pierzare. Unii din
diaconii bisericii se spune că au îmbrățișat stâlpii bisericii și îngroziți strigau după mila
21
Haykin, Jonathan Edwards, 15, 16.
22
Popovici, Trezirile Spirituale, 176.
23
Haykin, Jonathan Edwards, 16.
24
Ibidem, 17.
9
Domnului, având impresia că alunecă în Iad. În spatele acestei mari treziri, au fost grupe de
rugăciune din acea biserică și din altele care strigau către Dumnezeu. Chiar în noaptea înainte
de predică, un grup de oameni au petrecut noaptea în Biserică rugându-se până dimineața. Se
zice că înainte de a ține acea predică, care „a fost ca o scânteie ce a aprins pădurea”, Edwards
s-a rugat și el mult. 25
Astfel, toată acea lucrare extraordinară de trezire pe care Dumnezeu a făcut-o prin Duhul
Sfânt, a început cu Jonathan Edwards, om pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru a declanșa
acea mare trezire spirituală. Deși în această perioadă a „Marii Treziri Spirituale” au ajuns să
fie implicați mulți alți predicatori și oameni ai rugăciunii, Jonathan Edwards a fost ridicat de
Demnezeu ca „un martor, o trâmbiță de argint prin care a făcut trezirea multora”.26

25
Popovici, Trezirile Spirituale, 176.
26
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 83, 87.
10
 CONCLUZII

În lucrarea de față am căutat să realizez un studiu asupra „Marii Treziri Spirituale” ce a

avut loc printre coloniile din America secolului al XVIII-lea și la influența pe care Jonathan
Edwards a avut-o asupra acestei mari treziri spirituale. Pentru aceasta am căutat mai întâi să
ne uităm pe scurt la viața acestui om, la lucrarea lui de-a lungul timpului și de asemena la
viața lui de predicare și doctrina pe care acest om a susținut-o. Ne-am uitat apoi pe scurt la
conceptul de trezire spirituală. De asemena, am căutat să înțelegem mediul social și religios al
Noii Anglii din acea perioadă, iar apoi la modul în care cele două valuri de trezire au avut loc
și la felul în care Jonathan Edwards a influențat ceea ce avea să devină mai târziu cunoscută
ca „Marea Trezire Spirituală” din America.
Privind la modul în care Dumnezeu a ales să lucreze în mijlocul acelei treziri, putem spune
că dincolo de orice efort omenesc, a fost o lucrare specială realizată de Dumnezeu prin Duhul
Sfânt, într-o perioadă pe care El a hotărât-o în planul Său măreț. El a fost cel care a ridicat
oameni ca Jonathan Edwards. Însă mai vedem că în spatele unor astfel de treziri spirituale, un
loc foarte special l-a avut și rugăciunea insistentă a unor oameni, izvorâtă dintr-o inimă plină
de durere pentru sufletele pierdute ale oamenilor.
Astăzi, noi suntem chemați să fim mai întâi oameni ai rugăciunii fierbinți și oameni cărora
să ne pese de cei pierduți. Doar într-un astfel de duh de durere pentru cei nemântuiți vom
putea și noi experimenta o viață plină de Duhul Sfânt și astfel o viață ce va face diferența
printre oamenii din jurul nostru. Suntem chemați de asemenea să predicăm o Evanghelie
curată, așa cum am văzut și la Jonathan Edwards. Dacă ne uităm la această mare trezire,
vedem că un anumit crez sau doar încercarea de a-i face pe oameni să trăiască într-un mod
decent, nu au fost în stare să transforme viețile păcătoase ale oamenilor. Însă ce a facut
diferența, a fost experiența personală a nașterii din nou și a unei transformări lăuntrice.

11
 BIBLIOGRAFIE

Borzási, István. „Curs: Istoria trezirilor spirituale”, f.a.

CAIRNS, Earle E. Creştinismul de-a lungul secolelor: o istorie a Bisericii creştine. Oradea:
Cartea Creştină, 2007.
„dexonline.ro”, f.a. https://dexonline.ro/definitie/trezire.
Haykin, Michael A. G. Jonathan Edwards: The Holy Spirit in Revival : The Lasting Influence
of the Holy Spirit in the Heart of Man. Darlington, England; Webster, NY:
Evangelical Press, 2005.
Petru Popovici. Lumini Peste Veacuri. Editura ”Vestea Buna”, f.a.
Popovici, Petru. Trezirile Spirituale. Editura ”Vestea Buna”, f.a.
Winslow, Ola Elizabeth. Jonathan Edwards: Basic Writings. New York: Meridian, 1978.

12