ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Specializarea: MASTER ÎN TEOLOGIE PASTORALĂ ȘI MISIOLOGIE
Forma de învățământ: cu frecvență
ISTORIA MISIUNILOR CREȘTINE, ANUL II, SEM. I

GIROLAMO SAVONAROLA
(1452-1498)

Coordonator:

Lect. Dr. Borzási István

Student:

Berinde Teofil

Oradea, 2018
 CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
1. GIROLAMO SAVONAROLA (1452-1498) – VIAȚA ȘI ÎNCEPUTUL SĂU
MONARHIC........................................................................................................................... 4
1.1. O scurtă biografie a primilor ani din viață ...................................................................... 4
1.2. Intrarea lui Savonarola în viața monahală ...................................................................... 5
1.3. Începutul slujirii sale în Florența .................................................................................... 6
2. IMPACTUL LUI GIROLAMO SAVONAROLA ASUPRA REFORMEI DIN
FLORENȚA SECOLULUI AL XV-LEA .............................................................................. 7
2.1. Climatul social și religios al Florenței ............................................................................ 7
2.2. Influența socială și relegioasă a lui Savonarola din perioada Renașterii ........................ 8
2.3. Implicarea politică a lui Girolamo Savonarola și martiriul ultimilor săi ani din viață ... 9
CONCLUZII............................................................................................................................. 11
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 12

2
 INTRODUCERE

Cu siguranță că multe personalități marcante ale istoriei bisericii de-a lungul celor doua
milenii de existență a sa, pe care Dumnezeu le-a folosit adesea pentru revitalizarea și
îndreptarea ei de-a lungul timpului, ne stau astăzi ca repere de o valoare extraordinară. Au
existat oameni mari precum Calvin sau Martin Luther, care prin contribuția lor au avut un
impact foarte mare în modelarea fondului societății moderne occidentale de azi. Însă, departe
de a avea loc `peste noapte`, aceste reforme sociale și spirituale au fost mai degrabă vârful de
lance al unor eforturi de mai multe decenii a unor teologi și reformatori poate mai puțin
cunoscuți, dar care au avut o contribuție consistentă asupra marilor reforme ce aveau să apară
în jurul anilor 1500. Girolamo Savonarola este considerat și el de către istoricii bisericii unul
dintre principalii prereformatori, alături de Waldo, Wicliffe si Huss.
În lucrarea de față se propune a se realiza un studiu asupra vieții și a impactului pe care
Savonarola l-a avut în timpul vieții sale. În special vom căuta să privim la Girolamo
Savonarola și la influența pe care acest om a avut-o asupra bisericii catolice și a societății, ce
avea să devină puțin mai târziu locul marilor reforme protestante în Europa.
Pentru aceasta, în primul capitol vom căuta mai întâi să ne uităm pe scurt la viața lui
Girolamo Savonarola. Vom privi apoi la intrarea lui Savonarola în viața monahală și la
impactul pe care aceasta l-a avut în viața lui. Nu în cele din urmă, vom analiza pe scurt
începutul slujirii sale de călugăr în Florența. În cel de-al doilea capitol, vom încerca mai întâi
să înțelegem contextul politic, social și religios al Florenței din perioada renascentistă. Vom
analiza mai apoi impactul pe care Savonarola l-a avut în mijlocul Bisericii și a societății
florentine și de asemenea la implicarea sa politică și ultima parte a vieții sale de martiraj. În
cele din urmă vor fi regăsite câteva concluzii în urma studiului efectuat.

3
 1. GIROLAMO SAVONAROLA (1452-1498) – VIAȚA ȘI ÎNCEPUTUL SĂU
MONARHIC

1.1. O SCURTĂ BIOGRAFIE A PRIMILOR ANI DIN VIAȚĂ

Născut într-o familie de nobili italieni la Ferrera în luna septembrie 1452 și decedat la
Florența în mai 1498, Girolamo Savonarola a fost cel de-al treilea din șapte copii ai familiei
Niccolo Savonarola si Elena Bonaccorsi. Bunicul său era medic la curtea Ducelui, fiind o
familie de o deosebită formație culturală și pedagogică.1 Tatăl său de asemenea, făcea parte
din pătura micii nobilimi a acelui oraș Italian, mama sa fiind și ea o persoana foarte
ambițioasă, mai ales în încercarea ei de-a investi în educația băiatului ei Girolamo. De mic
copil a fost retras și tăcut, jocul neatrăgându-l prea mult. Alegând profesia bunicului său, el a
început să studieze medicina, dar de asemenea și desenul, muzica și în deosebi filozofia.
Alege însă puțin mai târziu în prima sa tinerețe, să se distanțeze de medicină, marcat fiind
de impresia tot mai profundă ce o nutrea față de o societate din ce în ce mai coruptă2. Cu toate
acestea însă, scrierile filozofice precum cele ale lui Dante și Platon au fost cele care i-au atras
atenția, trezindu-i totodată dorința pentru niște căutări mai înalte. Religia i-a captat atenția în
mod special, sentimentul păcătoșeniei sale, precum și ilustrațiile despre iad din Purgatoriul
lui Dante nedându-i liniște zi și noapte. Astfel că grijile pentru lumea aceasta păreau să
pălească tot mai mult în fața noilor sale preocupări și convingeri.3
Atunci când mergea la biserica catolică, îngenunchea și stătea acolo ore întregi, vărsându-
și frământările existențiale și focul inimii sale tinere în fața lui Dumnezeu. Privind la
societatea din ce în ce mai degradată moral, a fost din ce în ce mai frământat și apăsat de
stricăciunea, viciul și belșugul nobilimii pe de-o parte, fiind marcat în același timp de sărăcia
lucie și mizeria în care trăia poporul de rând. Pe lângă acestea, era afectat de tirania
conducătorilor, desfrâul și stricăciunea preoților din acea vreme. Profunda impresie ce a făcut-
o starea decăzută a societății din care făcea parte și Girolamo Savonarola, i-a produs acestuia
o viață tristă și însingurată. El s-a închis în sine, vorbind foarte puțin cu cei din jur, alegând
mai mereu să se retragă în singurătate, unde petrecea în rugăciune cu lacrimi perioade lungi,
rugăciunea fiind adesea un refugiu și o ușurare mare pentru el.4

1
„http://www.baptist-tm.ro/girolamo-savonarola/”, f.a.
2
Coordonator: Pr. Prof. univ. dr. Nicolae Chifăr și Doctorand: Pr. Iulian-Mihail Vasile, „ULB Sibiu,
Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1452-1498)”, f.a.
3
Gene Fedele, Eroi ai credinţei: o relatare inspiratoare şi ilustrată a 2000 de ani de creştinism (Oradea:
Casa Cărţii, 2004), 134.
4
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri (Editura ”Vestea Buna”, f.a.), 22.
4
 1.2. INTRAREA LUI SAVONAROLA ÎN VIAȚA MONAHALĂ

După toate frământările primei părți din viața sa, Girolamo Savonarola dezgustat fiind de
lumea și starea ei păcătoasă, dar și datorită refuzului familiei Strozzi de-ai da mâna fiicei lor
Laodamia, la vârsta de 23 de ani el alege să intre la o mănăstire pentru a se călugări. Astfel că,
pe 24 aprilie 1475, el părăsește în secret casa tatălui său și pleacă la Bologna, unde cere să fie
primit în ordinul călugărilor dominicani, aceasta datorită predilecției pe care o avea față de
scrierile lui Toma de Aquino, care fusese la rândul său dominican.5
Când a hotărât să îmbrățișeze viața monahală, s-a alăturat acestui ordin cu intenția clară de-
a rămâne pentru totdeauna un simplu frate la baza ierarhiei, pentru a evita amestecul de profan
și scolastic pe care îl implicau studiile. Cu toate acestea însă, ajunge sa depună jurământul
făcut în mănăstirea San Dominic din Bologna în 1475. Aici, el caută să se încadreze în
disciplina monastică. Girolamo se dedica cu devotement rugăciunii și postului, reușind să îi
întreacă pe ceilalți. Același lucru putea fi observat de asemenea și în ceea ce îl privea legat de
modestia, umilința și ascultarea sa.6
Deși dorise „să fie angajat în cele mai umile și servile îndatoriri ale frației, el a arătat în
scurt timp o capacitate deosebită, care a dus la numirea sa ca instructor al novicilor.”7 Nu la
mult timp după intrarea în mănăstire, la insistențele superiorilor săi, este numit ca lector, astfel
că ajunge să predea filozofia lui Aristotel și nu numai. Cu toate acestea, el nu evita nici o
situație în care avea ocazia, să scoată în evidență superioritatea Sfintelor Scripturi față de
oricare altă autoritate filozofică. La această mănăstire, Savonarola i-a studiat în de aproape pe
Toma de Aquino și pe Augustin și și-a însușit învățăturile Sfintei Scripturi, din care știa părți
întregi pe de rost.8 Și-a limitat în acel loc timpul de odihnă la doar patru ore pe noapte, restul
timpului investindu-l în studiul personal, predicare, precum și în lungi conversații pe teme
religioase cu frații săi.9
Ca tânăr călugăr dominican, Savonarola a devenit curând deziluzionat de bogăția și
opulența pe care o vedea în jurul său, el sugerând adesea că mulți oameni răi și mincinoși au
intrat în ordinele sfinte și astfel, în unele situații, numai prin simpla lor prezență, perverteau
credința catolică în favoarea unui model al creștinismului „extern, pompos și lipsit de inimă.”

5
„Dawn of the Reformation. Savonarola. With events of the reign of oppe ... - William Harris Rule - Google
Books”, 13.
6
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 23.
7
Iulian-Mihail Vasile, „ULB Sibiu, Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1452-1498)”, 13.
8
Iulian-Mihail Vasile, „ULB Sibiu, Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1422-1498)”, 14.
9
Fedele, Eroi ai credinţei, 134.
5
Astfel că durerile lui spirituale nu au fost cu nimic mai mici, căci și acolo a ajuns să vadă alte
păcate ale călugărilor și de asemenea, să audă de altele și mai mari ale celor mai de sus.
Indignarea lui și furia împotriva păcatului a crescut tot mai mult și simțea nevoia să le
denunțe.10

1.3. ÎNCEPUTUL SLUJIRII SALE ÎN FLORENȚA

După ce a petrecut 7 ani în acea mănăstire, în 1482 Girolamo Savonarola este trimis la
Florența, unde ajunge mai întâi cititor la mănăstirea Sf. Marcu. În acest loc, o mare parte din
timpul său era dat pentru studiul Scripturilor, cercetând cu înflăcărare toate textele și
memorând o bună parte din ele.11
La începutul predicării sale, Savonarola a avut un success foarte slab. Vorbirea lui era una
biblică, disprețuind sofismele, vorbele încântătoare menite să atragă poporul, însă fără a avea
urmări practice. Prin predicile pe care le ținea, el încerca să atingă conștiința oamenilor, să-i
trezească, propovăduind adesea judecata lui Dumnezeu ce sta gata să se abată asupra
Florenței, datorită stării decăzute în care a ajuns. Deși în predicile sale vorbea cu înflăcărare
despre păcătoșenie, rostind o mulțime de vaiuri de la amvon, de obicei erau foarte puțini aceia
care alegeau să vină să-l asculte de la amvon. Cu toate acestea, în următorii cățiva ani a
continuat să predice în diferite locuri, la Brescia, la San Geminiano și chiar în bisericile din
Florența.12

10
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 24.
11
Pr. Iulian-Mihail Vasile, „ULB Sibiu, Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1422-1498)”.
12
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 25.
6
 2. IMPACTUL LUI GIROLAMO SAVONAROLA ASUPRA REFORMEI DIN
FLORENȚA SECOLULUI AL XV-LEA

2.1. CLIMATUL SOCIAL ȘI RELIGIOS AL FLORENȚEI

Când Girolamo Savonarola a ales să părăsească mănăstirea dominicană din Bologna, în

Florența, el s-a trezit dintr-o dată în inima mișcării de reînnoire și reformă din Italia. Centrul
Renașterii din secolul al XV-lea se afla la Florența, acolo unde putea fi descoperită
frumusețea și grandoarea atât de grăitoare a artei unor maestri precum Michelangelo, Da
Vinci sau Rafael. Situația socio-politică și religioasă a Italiei și în deosebi Florența perioadei
renascentiste a secolului XV, a avut un rol esențial, formând cadrul necesar dezvoltării
reformei aduse de către Savonarola.
Spre deosebire de Franța sau Anglia acelor vremuri, a coror politică a condus înspre
centralizarea monarhică, Italia a continuat să mențină un teritoriu fărămițat, lipsind astfel o
autoritate centrală care să poată interveni și ajungându-se astfel la orașe-state, fiecare căutând
să își impună puterea și să-și extindă zona de influență. O Italie lipsită de unitate economică,
caracterizată de dezordine socială, printre altele se datora competiției dintre vechile elite și
clasa noilor îmbogățiți, revoltelor de la sfârșitul sec. al XIV-lea și începutul sec. al XV-lea ce
au avut loc în zone precum Bologna, Ferrara sau Florența, datorită dorinței muncitorilor de a
avea o participare mai mare la guvernare și de asemenea, datorită revoltei cetățenilor față de
covârșitorul sistem al taxelor. În aceste condiții, în Italia se afla o largă varietate de organizări
statale, din punct de vedere politic existând însă două tendințe de influență politică majore și
anume Gibellinii (partizanii Hohenstaufenilor) și loialitatea față de papalitate. Florența a jucat
și ea un rol important în tot acest timp, orașul aflându-se sub influența Familiei de` Medici,
cea mai glorioasă perioadă de guvernare fiind acea a lui Lorenzo de` Medici (1449-1492).13
Așadar, istoria Peninsulei a acelei vremi nu este decât istoria interminabilelor războaie
dintre marile orașe-state, până în 1494, când Franța sub domnia lui Carol al VIII-lea ajunge să
invadeze Italia. Însă, dincolo de conflictele politice interminabile, secolul al XV-lea în
Florența reprezenta zorii unei perioade de glorie fără precedent în istoria contemporană a
Europei. Acesta este secolul umanismului, al marilor realizări în domeniile științei, spiritului,
filologiei și artelor.14
Cu toate acestea, acest secol a fost unul în care societatea a atins apogeul decăderii morale,
în care clasa conducătoare era despotică și oprimantă, iar poporul brutal, egoist, cu toții fiind

13
Iulian-Mihail Vasile, „ULB Sibiu, Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1422-1498)”, 4-10.
14
Coordonator: Pr. Prof. univ. dr. Nicolae Chifăr și Doctorand: Pr. Iulian-Mihail Vasile, 10.
7
dedați la desfrâu și mișelii de tot felul. Starea bisericii catolice era și ea una din ce în ce mai
deplorabilă, coruptă sub toate aspectele ei, în frunte cu conducătorii papali ai ei, precum Papa
Alexandru al VI-lea. Biserica secolului al XV-lea oglindea perfect cultura renascentistă
contemporană, viziunea sa lumească și interesele sale materiale.15

2.2. INFLUENȚA SOCIALĂ ȘI RELEGIOASĂ A LUI SAVONAROLA DIN PERIOADA RENAȘTERII

Dat fiind un astfel de context social și religios, era limpede nevoia de reformă atât în cadrul
sistemului bisericesc, cât și în mijlocul unei societăți din ce în ce mai atinse de cultura
renascentistă ce avea să aducă cu ea umanismul care considera omul măsura tuturor lucrurilor.
Către sfârșitul secolului al XV-lea, mulți florentinieni realizau faptul că balanța dintre valorile
seculare și cele spirituale, înclina din ce în ce mai mult spre latura materială. Astfel că mesajul
reformatorului Girolamo Savonarola se îndrepta atât înspre latura religioasă, cât și înspre
aspectele sociale și culturale ale vremii de atunci. Savonarola a încercat să reformeze atât
statul cât și Biserica, în special cea din Florența.16
Mai întâi în ceea ce privește Biserica, martor fiind la corupția morală și intelectuală a unei
Biserici afectate de renascentism, călugărul Savonarola alege să se împotrivească și să
demaște toate aceste lucruri din sânul bisericii și a clerului papal.17 Deși am amintit mai sus că
începutul predicării sale în Florența nu părea să fie unul foarte promițător, Savonarola
dobândește pentru prima dată faima, atunci când începe în 1486 să predice despre Apocalipsa
lui Ioan pronunțând cu înflăcărare judecăți privitoare la reînnoirea morală a bisericii și
păcătoșenia orașului florentinean. Astfel că din 1490 ajunge din nou să predice de la amvonul
de la Sf. Marcu, oamenii îngrămădindu-se de această dată să vină să îl vadă în timp ce
predica.18 Aici, în mijlocul decăderii morale, a unor vieți nereligioase, a unor credințe și
practici extrabiblice ale clericilor și în mod special a familiei de` Medici, Savonarola alege să
predice cu un devotement înflăcărat și cu putere, condamnând această stare decăzută. La fel
ca toți reformatorii creștini, Savonarola a pus un accent deosebit pe autoritatea Bibliei,
afirmând: „Eu predic regenerarea Bisericii, luând Scriptura ca singurul meu ghid.”19 În
biserica St. Marcu, având ca bază anumite texte din Apocalipsa el predica despre zilele din

15
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 21-22.
16
Earle E CAIRNS, Creştinismul de-a lungul secolelor: o istorie a Bisericii creştine (Oradea: Cartea
Creştină, 2007), 247.
17
Stanford E Murrell, A Glorious Institution: The Church in History (Pensacola, FL: Mount Zion
Publications, 1998), 152.
18
Coordonator: Pr. Prof. univ. dr. Nicolae Chifăr și Doctorand: Pr. Iulian-Mihail Vasile, 14.
19
Fedele, Eroi ai credinţei, 135.
8
urmă într-o modalitate care să inspire groază și neliniște, vorbindu-le oamenilor într-un spirit
profetic despre marea criză la care Biserica se putea aștepta și mari nenorociri, dacă nu
alegeau să se căiască înaintea lui Dumnezeu.20
Florența a fost mișcată de predicile sale zguduitoare, pe care le-a ținut timp de opt ani în
marea catedrală a orașului, unde s-a bucurat de o largă deschidere din partea populației, care a
ajuns să ocupe străzile din jurul catedralei încă din primele ore ale dimineții în care urma să
predice Savonarola. Astfel, fața orașului a început să se schimbe, stricăciunea de altă dată,
corupția, carnavalurile și bețiile au luat sfârșit. Oamenii au început să strige după mila lui
Dumnezeu datorită predicilor puternice ale lui Savonarola împotriva păcatului.
Influența mare pe care Savonarola a ajuns să o exercite asupra poporului florentinean nu a
fost privită însă cu ochi buni de către Lorenzo de Medici, care conducea Florența în acea
perioadă. Încercând mai întâi prin mită și promisiuni, iar mai apoi amenințându-l, el a încercat
să-l facă pe Savonarola să nu mai denunțe păcatele poporului și ale conducătorilor, în special
ale sale. Savonarola a continuat însă să denunțe păcatele celor aflați la putere și ale clasei
clericale papale. 21
Influența lui Girolamo Savonarola a fost de asemenea și una socială. Prin predicile sale, el
s-a dedicat în mod deosebit dorinței de a vedea eliberate viețile celor din Florența de orice
urmă păgână care ducea tot mai mult la dezvoltarea cultului umanist din acea perioadă
marcată de renascentism. Dorea să scape orașul de tot felul de vicii, având astfel o atitudine
fermă față de frivolitate, poezie, sex, jocuri de noroc și opulență.22

2.3. IMPLICAREA POLITICĂ A LUI GIROLAMO SAVONAROLA ȘI MARTIRIUL ULTIMILOR SĂI

ANI DIN VIAȚĂ

Devenit în ultimii ani ai vieții sale unul dintre cei mai influenți oameni ai Florenței ultimei
părți a secolului XV, Girolamo Savonarola a încercat să reformeze inclusiv forma de
conducere a statului, încercând să instaleze o formă teocratică de guvernământ. Cu câțiva ani
în urmă Savonarola le-a prorocit celor din Florența că „va veni un nou Cirus de peste Alpi,
care va pedepsi poporul pentru păcatele sale.” Astfel că în 1494, când Carol al XIII-lea a
invadat Italia, înaintând înspre Florența, oamenii au alergat la Savonarola, în speranța că
„prorocul” care a prevestit acest atac, va putea de asemenea să îl înlăture. În această situație,
Savonarola a pornit în fruntea unei delegații să-l întâmpine pe Carol, rugându-l să cruțe

20
Diarmaid MacCulloch, A History of Christianity: The First Three Thousand Years (London: Penguin
Books, 2010), 591.
21
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 26.
22
Pr. Iulian-Mihail Vasile, „ULB Sibiu, Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1422-1498)”.
9
Florența. Odată cu invazia francezilor, conducătorii familiei de Medici a fost răsturnată,
perioada următoare fiind una de încercare a reformei politice. Într-un astfel de context,
Savonarola ajunge pentru o perioadă scurtă în fruntea guvernului, încercând din această
poziție să impună o conducere după legile lui Dumnezeu. S-au luat astfel măsuri de abolire a
torturilor, aplicarea unei forme juste de taxare, s-au interzis jocurile de noroc, populația săracă
s-a încercat să fie ajutată și au fost întocmite o serie de alte legi menite să ajute poporul.23
Nu după mult timp însă, familia de Medici au început să se regrupeze, atrăgând de partea
lor și pe Papa Alexandru al VI-lea, denumit Borgia, unul din cei mai desfrânați papi ce s-au
succedat vreodată la tronul papal. Acesta l-a excomunicat într-un final din Biserică pe
Savonarola. Conflictul între el și Papa a explodat însă, atunci când Savonarola a încercat, însă
fără succes, să convoace o reuniune a liderilor europeni, pentru a-l îndepărta pe Borgia din
scaunul papal datorită abuzurilor sale.24 Mulțimea florentină s-a întors într-un final împotriva
lui Savonarola.
În cele din urmă a fost prins și dus la Roma de către oamenii papei. Acolo, a fost supus
celor mai grele torturi, spunându-se despre el că în mijlocul torturilor pe roată, i-a mai fost
cruțată decât mâna dreaptă, pentru a semna procesul verbal. Într-un final a fost judecat și
condamnat la moarte prin spânzurare. Într-o singură zi a fost ridicat la înalțime cu ajutorul
funiilor și apoi lăsat să cadă dintr-o data, timp de paisprezece ori. În fața morții însă,
Savonarola s-a rugat: „O, Domnul meu, de mii de ori mi-ai șters păcatul. Nu mă bizuiesc pe
neprihănirea mea, ci doar pe mila Ta.”25 În ziua de 23 mai 1498, Savonarola împreună cu doi
ucenici ai sai, Dominico și Silvestro, au fost spânzurați în piața publică din Florența, în fața
unei mari mulțimi adunate, ca apoi să fie ars pe rug. Ultimile sale cuvinte fiind: „Cum să nu-
mi dau viața de bună voie de dragul Celui care a murit de bună voie pentru mine, un om
păcătos?”.

23
Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, 29.
24
„https://www.desiringgod.org/articles/the-florentine-forerunner”, f.a.
25
Fedele, Eroi ai credinţei, 135.
10
 CONCLUZII

În lucrarea de față am căutat să realizez un studiu asupra vieții lui Girolamo Savonarola
(1452-1498) și a impactului pe care acesta l-a avut în special în mijlocul societății din
Florența, Italia. Pentru aceasta am cautat mai întâi să privim pe scurt la biografia sa și de
asemenea, la intrarea sa în viața monahală și impactul pe care aceasta l-a avut în viața lui de
mai târziu. De asemenea, am privit pe scurt la începuturile vieții sale de slujire în orasul
Florența. Am analizat mai apoi contextul societății florentiniene în plin renascentism al
secolului XV sub aspect social, religios și politic. De asemenea, am căutat să observăm
impactul puternic pe care Savonarola l-a avut în mijlocul societății din Florența și în același
timp la implicarea sa în politică. În cele din urmă am privit la finalul dramatic pe care
Savonarola l-a avut de înfruntat și la martirajul de care a avut într-un final parte.
Privind la viața unui astfel de om mare al lui Dumnezeu, putem spune despre el că a fost
un om impresionant, care prin predicile sale a reușit să zdruncine din temelii societatea
florentineana. Făcând însă o paralelă între vremurile de atunci, putem observa o asemănare
izbitoare cu vremurile în care trăim. O lume cu mari descoperiri în plan artistic și științific. O
lume însă care adoptă din ce în ce mai mult o perspectivă diferită asupra vieții, în care se
încearcă scoaterea completă a lui Dumnezeu și concentrarea tot mai mult pe om și pe
realizările lui și pe lucrurile materiale. Totodată, o vreme de neliniște în lumea credinței și a
religiei. Astfel, o mare parte a provocărilor cu care Savonarola s-a confruntat, rămân valabile
și astăzi. E atata nevoie însă de oameni lucizi, care să înțeleagă aceste vremuri și să fie gata în
același timp să condamne cu fermitate răul și pedeapsa ce se abate asupra unei societăți tot
mai înstrăinată de Dumnezeu.

11
 BIBLIOGRAFIE

CARTI
CAIRNS, Earle E. Creştinismul de-a lungul secolelor: o istorie a Bisericii creştine. Oradea: Cartea
Creştină, 2007.
Coordonator: Pr. Prof. univ. dr. Nicolae Chifăr, și Doctorand: Pr. Iulian-Mihail Vasile. „ULB Sibiu,
Rezumatul Tezei de doctorat Girolamo Savonarola (1422-1498)”, f.a.
„Dawn of the Reformation. Savonarola. With events of the reign of oppe ... - William Harris Rule -
Google Books”. Data accesării 10 iunie 2018.
Fedele, Gene. Eroi ai credinţei: o relatare inspiratoare şi ilustrată a 2000 de ani de creştinism.
Oradea: Casa Cărţii, 2004.
MacCulloch, Diarmaid. A History of Christianity: The First Three Thousand Years. London: Penguin
Books, 2010.
Murrell, Stanford E. A Glorious Institution: The Church in History. Pensacola, FL: Mount Zion
Publications, 1998.
Petru Popovici. Lumini Peste Veacuri. Editura ”Vestea Buna”, f.a.

ARTICOLE SI LINKURI
„https://www.desiringgod.org/articles/the-florentine-forerunner”, f.a.
„http://www.baptist-tm.ro/girolamo-savonarola/”, f.a.

12