Cristian Boariu Cu Dumnezeu in Fiecare Zi Septembrie

Coperta 1
Colecția „Devoționale”
”
„Da, inima noastră își găsește
bucuria în El, căci avem încredere
în Numele Lui cel sfânt.”
Psalmul 33:21
Cu Dumnezeu în fiecare zi
CRISTIAN BOARIU
Cu Dumnezeu
in fiecare zi
© 2022 Pastor Cristian Boariu
Această carte este un produs al Cristi Boariu Ministries, o
misiune destinată strict evanghelizării prin mesaje text, audio
și video. Se autosusține din donațiile celor care se abonează la
materialele noastre, de aceea vom fi recunoscători dacă veți
spune și altora despre resursele care v-au consolidat spiritual
prin intermediul site-ului: www.cristiboariu.com
Comenzi online: www.magazin.cristiboariu.com
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BOARIU, CRISTIAN
Cu Dumnezeu în fiecare zi : eseuri creștine : luna
septembrie / Cristian Boariu. - Bucureşti : Total Publishing, 2022
ISBN 978-606-9643-20-4
Redactor: Monica Nae

Coperta: Denis Felvinczi
Sursa foto: www.freepik.com
DTP: Adrian Gligorașcu

Corector: Pavel Dănilă
Editura Total Publishing
www.totalpublishing.ro
ISBN 978-606-9643-20-4
1 Septembrie
UN MOMENT
DE ASTRONOMIE
„Poți să înnozi tu legăturile Găinușei
sau să dezlegi frânghiile Orionului?”
Iov 38:31
Viteza luminii este de 300.000 de km/s.

Dacă am putea călători cu această viteză,
într-o secundă am înconjura pământul de 7 ori.
În două secunde am ajunge pe lună. În 4 minute
am fi pe Marte, iar în 5 ore am ajunge pe cea
mai îndepărtată planetă din sistemul solar, și
anume pe Pluto.
În 4 ani, cu viteza luminii, am putea ajunge
la cea mai apropiată stea, Proxima Centauri.
Mergând dincolo de galaxia noastră, distanța
până la cel mai apropiat vecin galactic (galaxia
Andromeda) este de aproximativ două mili-
oane de ani lumină. E bine de știut însă că există
miliarde de galaxii…
Nu-i așa că doar gândindu-ne la o frân-
tură din aceste lucruri, rămânem uimiți? Astfel,
putem spune ca și psalmistul:
CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 5

„Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic:
Ce este omul, ca să Te gândești la el?
Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
Psalmul 8:3,4
În a patra zi a Creației, Dumnezeu a creat o

sută de miliarde de galaxii care au sute de mili-
arde de stele. Gândiți-vă că, privind cu ochiul
liber pe cer senin, putem vedea câteva mii de
stele (maximum 10.000 în condiții ideale). Iar
Calea Lactee, din care face parte Sistemul Solar,
are câteva sute de miliarde de stele.
Cu câtă convingere spunea psalmistul:
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.”
Psalmul 19:1
Un Dumnezeu atât de măreț Se gândește

mai mult la mine și la tine decât la stele. E ini-
maginabilă complexitatea creației și a tainei
mântuirii și preocuparea lui Dumnezeu pentru
om.
Nu sunt decât un simplu copil,

dar Tatăl meu ține în Mână Universul.
6 | CRISTIAN BOARIU
2 Septembrie
VÂSLELE
SCOȚIANULUI
„După cum trupul fără duh este mort,

tot așa și credința fără fapte este moartă.”
Iacov 2:26
Se spune că un bun cârmaci scoțian avea o

barcă și cu aceasta transporta pasageri. Pe una
din vâsle a scris în lemn cuvântul credință, iar pe
cealaltă, cuvântul fapte. Morala pe care dorea să
o transmită tuturor pasagerilor nu era alta decât
că folosind doar una din cele două vâsle, barca
s-ar fi învârtit în cerc. Nefolosind niciuna, barca
ar fi rămas pe loc. Folosindu-le pe amândouă,
drumul spre destinație era sigur, iar progresul
era vizibil.
La fel este cu viața noastră. Oamenii spun:
„cred”. Dar, în dreptul celor mai mulți, lipsa
faptelor credinței îi face să se învârtă în cerc.
Au impresia că progresează, că trăiesc o viață
frumoasă. Că e suficient să te declari creș-
tin la recensământ, pe foaie. Cei mai mulți au

această mentalitate, și anume că e suficient un
crez la nivelul conștiinței și că poți face orice
fel de fapte. Biblia însă contrazice acest mod de
gândire:
„Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta,

slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă,
că sunt mai multe decât cele dintâi.”
Apocalipsa 2:19
Dumnezeu, când Se uită la credința din

inimă, Se uită și la faptele de afară. Când ana-
lizează gândurile noastre, analizează și pașii
noștri. Dumnezeu nu e mulțumit că știm crezul
pe de rost duminica. El dorește să Îl putem
„recita” și prin fapte „vrednice de pocăință” în
tot timpul săptămânii.
Richard Wurmbrand spunea un mare
adevăr: „Dacă credința nu este urmată de fapte,
ori credința nu-i adevărată, ori nu crezi tu în
ea.”
Mă rog astăzi ca tu, cititorule, să ai o cre-
dință puternică. O credință autentică. O cre-
dință bazată pe adevărurile Scripturale. Dar, în
același timp, mă rog ca faptele tale să fie dovada
credinței tale.
Credința este invizibilă. Faptele ei însă sunt
deosebit de vizibile.
8 | CRISTIAN BOARIU
j
În dreptul celor mai mulți oameni,

lipsa faptelor credinței îi face să se învârtă
în cerc. Au impresia că progresează
și că trăiesc o viață frumoasă.

3 Septembrie
„N-AM PE NIMENI
CARE SĂ MĂ IERTE!”
„Apoi a zis femeii: «Iertate îți sunt păcatele!»”

Luca 7:48
Marghanita Laski a fost o cunoscută scri-

itoare care a admis public că este ateistă, iar
astfel și-a trăit viața departe de Dumnezeu. Nu
cu mult timp înainte să moară, în 1988, a spus la
o televiziune: „Ceea ce invidiez la voi, creștinii,
este iertarea. Eu nu am pe nimeni care să mă
ierte…”
Povara păcatelor noastre încarcă foarte
mult conștiința. Deoarece suntem creați din
mai multe compartimente (fizic, sentimental,
familial, spiritual etc.), această greutate spiritu-
ală nu poate fi rezolvată cu nicio soluție a celor-
lalte domenii din viață. Am observat oameni,
pe care-i apasă păcatul și vina trăirii fără
Dumnezeu, care au încercat prin material, edu-
cațional sau sentimental să își rezolve această
problemă, dar bineînțeles că nu au reușit.
10 | CRISTIAN BOARIU
Singurul care poate oferi iertare celui păcă-
tos este Isus Hristos, în urma pocăinței noastre
sincere:
„Dacă ne mărturisim păcatele,

El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele
și să ne curățească de orice nelegiuire.”
1 Ioan 1:9
Apoi, ca o datorie față de iertarea oferită,

cel iertat va fi, la rândul lui, gata să ierte pe cei
care-i greșesc:
„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină

să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul.
Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3:13
Tu ai păcatele iertate? Nu lăsa pe patul

morții rezolvarea acestei probleme. Vino acum
la Dumnezeu cu lacrimi, smerenie și pocăință,
iar El te va ierta. Apoi, du-te și fă și tu la fel cu
cei de lângă tine.
j
Am observat oameni, pe care-i apasă
păcatul și vina trăirii fără Dumnezeu,
care au încercat prin material, educațional
sau sentimental să își rezolve această problemă,
dar bineînțeles că nu au reușit.
4 Septembrie
„RĂMÂN CU
DUMNEZEUL MAMEI
MELE!”
Robert Ingersoll a fost cunoscut nu doar ca

avocat și scriitor, ci și ca un mare orator agnos-
tic. După una din prelegerile sale, la întoarcere
spre casă, doi studenți vorbeau unul cu altul:
— Cred că a demontat bazele creștinismu-
lui destul de bine, nu? a zis unul din studenți.
— Nu, chiar deloc. Ingersoll nu mi-a
putut explica viața mamei mele. Și până când
el va putea explica trăirea și umblarea ei cu
Dumnezeu, eu rămân cu Dumnezeul mamei
mele! a răspuns celălalt.
Oratoriile sunt multe. Părerile și ideile
abundă de la fel și fel de oameni care doresc să
demonteze creștinismul. Ateismul prinde o tot
mai mare amploare, iar lepădarea de credință
este într-o continuă creștere. Etalarea înțelep-
ciunii umane a atins un prag înalt fără să știe că
dincolo de acel prag e nebunie curată:
„S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit.”
Romani 1:22
Ceea ce nu va putea demonta niciodată

ateismul este umblarea omului simplu și cre-
dincios cu Dumnezeu. Sunt mărturii pe care
istoria le are ale multor oameni care s-au încre-
zut în Dumnezeu și care au fost gata să moară
pe rug pentru El. De aceea Biblia, când ne vor-
bește de modele, ne cere să ne uităm cu băgare
de seamă nu la oamenii în care a murit credința,
ci la oamenii care au murit în credință:
„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;
uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13:7
Îmi spunea un tânăr provenit dintr-o fami-

lie cu 17 copii, vizibil marcat de exemplul și
sacrificiul mamei sale pe parcursul a 47 de ani
de căsătorie: „Frate Cristi, dacă mama mea nu
ajunge în Cer, nu știu cine va mai ajunge acolo…”
Mărturiile din jur ne influențează. Trăirea
cu Dumnezeu a unui om pe care l-am cunos-
cut personal nu se poate să nu ne pună pe gân-
duri. Filozofii vin și pleacă. Agnosticii vor con-
tinua tot cu întrebările lor la care nu sunt nici

ei siguri de că au răspunsuri. Ceea ce contează
însă cu adevărat nu este oratoria, ci trăirea. Nu
reclama, ci produsul. Nu vorba, ci fapta…
Istoria are mulți creștini care au fost gata să
moară pentru credința lor.
Nu cunosc însă niciun ateu dispus să ardă
pe rug pentru ideile sale…
Ceea ce nu va putea demonta ateismul

niciodată este umblarea omului simplu
și credincios cu Dumnezeu.
5 Septembrie
„N-AM ȘTIUT CUM

SĂ TRĂIESC!”
„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc,

dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.
Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc
în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit
și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.”
Galateni 2:20
Într-un spital din SUA, suferind de cancer și

legat la un tub de oxigen, un evreu ortodox își
trăia ultimele clipe. Respira cu greu, iar lângă
el nu era vreo rudă sau vreun prieten care să-l
consoleze în suferința grea prin care trecea.
Când Ming He, o studentă în anul IV la medi-
cină, a intrat în salonul evreului, acesta s-a uitat
la ea și i-a spus: „Acum, în pragul morții, îmi
dau seama că nu am știut cum să trăiesc!”. Ming
He a mărturisit mai târziu că efectiv nu a știut
ce să-i răspundă evreului.
Viața fără Dumnezeu e trăită fără scop. E
doar pentru plăceri și distracție. Pentru aici și

acum. Cum spunea o reclamă: „Trăiește clipa!”.
Atunci când ai impresia că totul se termină la
mormânt, nu vei avea alt scop decât să trăiești la
maximum fiecare clipă. Vei folosi orice pârghie
a păcatului ca să îți satisfaci plăcerile personale
și egoul. Vei face absolut tot ce îți dorești, indi-
ferent dacă e moral sau nu, pentru că ai impre-
sia că nu trebuie să dai socoteală după moarte
nimănui, deși Eclesiastul spune altceva:
„Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima

veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima
ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate
acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.”
Eclesiastul 11:9
Viața cu Dumnezeu e diferită de viața pe

care o trăiesc păgânii.
„Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în

Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii,
în deșertăciunea gândurilor lor, având
mintea întunecată, fiind străini de viața lui
Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află
în urma împietririi inimii lor.”
Efeseni 4:17,18
Viața care nu îți dă regrete pe patul de

moarte e cea trăită după principiile Scripturii
și în ascultare de Dumnezeu. E o viață trăită cu
scopul de a fi de folos celor din jurul tău și de a
răspândi mireasma lui Hristos în inimile celor
pe care îi întâlnești.
Tu ai învățat cum să trăiești?
Atunci când ai impresia că totul

se termină la mormânt, nu vei avea alt scop
decât să trăiești la maximum fiecare clipă.

6 Septembrie
„FII PUTERNIC, RIDLEY!”
„De aceea , pe oricine Mă va mărturisi înaintea

oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui
Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda
de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu
înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.”
Matei 10:32,33
Hugh Latimer a trăit în secolul XVI. La scurt

timp după ce a fost ordinat preot catolic, a înce-
put să îmbrățișeze ideile reformei și să arate
biblic ereziile bisericii în care slujea.
A început să predice public despre nevoia
de traducere a Bibliei în limba engleză deși,
cu puțin timp în urmă, traducerea Noului
Testament făcută de W. Tyndale a fost interzisă.
Odată a fost invitat să predice în fata Regelui
Angliei, Henry VIII. Latimer mărturisea: „Am
auzit două voci. Una îmi spunea: «predică în
așa fel încât să-i placi Regelui Angliei». Iar cea-
laltă îmi spunea: «predică în așa fel încât să placi
Regelui Regilor».”
A ales să predice doar ceea ce Regele Regilor
i-a dat să spună. A căzut în dizgrația lui Henry și
nu după mulți ani a fost condamnat la moarte
prin ardere pe rug.
Când a aflat sentința morții, a spus: „Îi mul-
țumesc lui Dumnezeu din toată inima că El
mi-a prelungit viața până la acest final, pentru
ca să-L slăvesc pe Dumnezeu prin acest fel de
moarte.”
În ziua execuției, a mers spre rug împreună
cu un alt bun prieten cu care împărtășea ace-
leași convingeri. Se spune că ultimele cuvinte
pe care i le-a spus lui Ridley au fost: „Fii puter-
nic, Ridley! Trebuie să aprindem azi o lumină în
Anglia care, cred eu, nu se va stinge niciodată!”
Ce oameni a avut Dumnezeu! Ce preț
au plătit acești eroi pentru ca Biblia să fie
propovăduită!
Ei nu s-au rușinat de nimeni, ci au putut
predica în fața Regelui. Tu poți predica în fața
vecinilor și a colegilor tăi fără să te rușinezi de
Dumnezeu?
Eroii credinței nu și-au iubit viața lor,

ci au iubit viețile altora.

7 Septembrie
CE FACI
ÎN ANII DE LINIȘTE?
„Au stat trei ani liniștiți, fără să fie război

între Siria și Israel.”
1 Împărați 22:1
În viața noastră avem momente de pace și

liniște, dar avem și momente de suferință. Avem
ani în care suntem sănătoși, dar avem și ani în
care suferim. Avem perioade când, din punct
de vedere financiar, totul e bine, dar trecem și
prin momente în care este nevoie să depindem
de resurse extrem de puține. Avem zile când
suntem apreciați, dar avem și zile când suntem
ponegriți pe nedrept.
V-ați gândit că anii de liniște sunt ani în
care putem să ne pregătim pentru perioadele
de zbucium?
Există acest risc imens ca atunci când toate
ne merg bine să lenevim, să uităm că ne așteaptă
nori negri la orizont și să sărbătorim victoria
înainte ca războiul să fie gata.
Există această tendință ca în anii de belșug
să cheltuim totul, iar când vin anii de restriște,
să intrăm în panică.
Provocarea pe care o am azi pentru tine,
cititorule este ca, în domeniul în care îți merge
bine, să începi să te pregătești pentru ziua în
care nu îți va mai merge la fel.
Dacă îți merge bine financiar, pregătește-te
pentru momentele în care vei fi la limită. Cu
siguranță vor veni și astfel de clipe. Acest lucru
l-a cerut Iosif egiptenilor și s-a dovedit a fi o sal-
vare miraculoasă pentru mai târziu.
Dacă îți merge bine din punct de vedere al
sănătății, investește acest timp ajutându-i pe cei
bolnavi. Când se va inversa roata, te vei bucura
de vizitele celor sănătoși.
Dacă îți merge bine din punct de vedere al
timpului liber, investește acele ore cu folos. Vor
veni ani când vei fi deosebit de ocupat și te vei
bucura știind că, atunci când ai avut timp liber,
nu l-ai irosit.
Anii de liniște sunt ani de oportunități.
Daniel s-a pregătit pentru groapa cu lei
ani de zile înainte, când nu era amenințat de
nimeni și de nimic.
Tinerii din cuptorul de foc s-au pregătit
pentru Valea Dura, închinându-se zilnic Celui
care merită toată închinarea.
David s-a pregătit la oi pentru lupta cu
Goliat.

Să prețuim vremurile de liniște.
Sunt atât de scurte…
Există acest risc imens ca atunci

când toate ne merg bine să lenevim,
să uităm că ne așteaptă nori negri la orizont
și să sărbătorim victoria înainte
ca războiul să fie gata.
8 Septembrie
„CU MÂINILE GOALE…”
Ea a zis: „Mi-a dat aceste șase măsuri

de orz, zicând: «Să nu te întorci cu mâinile
goale la soacră-ta.»”
Rut 3:17
Părinții mei și ai soției, ori de câte ori îi vizi-

tăm, au această dorință, ca oricare alți părinți
care se sacrifică pentru copii: „să nu plecați cu
mâinile goale”. Un borcan de zacuscă. O lădiță
de roșii. Ceva oferit cu dragoste, din inimă, de
părinți care toată viața au dăruit. Care s-au sacri-
ficat pentru copii. Care au renunțat la multe în
ceea ce-i privea pe dânșii ca să poată oferi din
puținul lor generației următoare.
Fugeau mereu să mai aducă ceva până por-
neam mașina. Un gem de caise, că „de acesta,
așa bun, nu aveți”. Un borcan de compot din
cămară. Iar cu borcanul acela au adus sufletul
lor. Însă nu am înțeles acest lucru până când nu
am ajuns și noi părinți…
Ce ne cere Biblia să facem în schimbul jert-
fei părinților noștri?

„Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii,
aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi
față de cei din casa lor și să răsplătească
ostenelile părinților, căci lucrul acesta
este plăcut înaintea lui Dumnezeu.”
1 Timotei 5:4
Să răsplătim. Să cinstim. Să punem recu-

noștința la treabă.
Ridurile mamei și palmele bătătorite ale
tatălui merită din plin aprecierea ta. Ei nu
așteaptă cadouri mari. Dar un gest de la copil la
părinte e întotdeauna binevenit.
Florile nu se duc la mormânt, ci în timpul
vieții. Coroanele din ziua înmormântării au
miros de „prea târziu”. Cuvintele de mulțumire
și gesturile de apreciere se fac atâta timp cât
părinții ne trăiesc.
Brad Meltzer spunea: „Oricât de departe am
ajunge, părinții noștri sunt întotdeauna în noi”.
Dacă nu ne-ar fi dat viață, unde eram azi?
Dacă nu ne-ar fi crescut, unde am fi ajuns? S-au
uitat mereu la noi și tot ce și-au dorit a fost să
fim ce nu au putut fi ei. Să ajungem mai sus în
viață. Să câștigăm un ban cu mai puțină trudă.
Să avem o mapă în mână, că sapa au avut-o ei
destul…
Să nu-i vizitezi niciodată cu mâinile goale.
Mâinile goale au în spate o inimă săracă.
O inimă fără afecțiune, fără recunoștință, fără
aprecieri. Și indiferent de câți bani ai, ce pozi-
ție deții sau ce mașină conduci, când inima ți-e
goală nu te vei bucura de nimic…
Să nu te întorci niciodată spre ei cu mâinile
goale…
Umple-le o plasă cu bunătăți.
Și inima de cuvinte de apreciere.
Iar când nu poți să-i vizitezi față în față, for-
mează-le numărul.
Câtă vreme la celălalt capăt răspunde mama
sau tata, ești bogat…
Florile nu se duc la mormânt, ci în timpul vieții.

Coroanele din ziua înmormântării au miros
de „prea târziu”. Cuvintele de mulțumire
și gesturile de apreciere se fac atâta timp
cât părinții ne trăiesc.

9 Septembrie
POLOBOCUL
EVANGHELIEI
„Dreptarul învățăturilor sănătoase

pe care le-ai auzit de la mine ține-l cu credința
și dragostea care este în Hristos Isus.”
2 Timotei 1:13
Când zidarul pune cărămidă peste cără-

midă, din când în când e nevoit să verifice cu un
poloboc dacă acel rând de cărămidă este perfect
drept pe orizontală. Când meșterul pune gresie
sau faianță, este nevoit, tot la fel, să folosească
un poloboc pentru a fi sigur de calitatea muncii
pe care o face.
Ochiul înșală, polobocul nu. Zidul poate
părea tencuit drept, dar numai dreptarul va
dovedi acest lucru…
Viața noastră nu va fi niciodată frumoasă
fără dreptarul învățăturilor sănătoase. „S-ar
părea că e așa”, „se prea poate să ai dreptate”,
„mie mi se pare că nu merge așa” sunt variante
care nu te ajută să ajungi la țintă. Ceea ce oferă
siguranță într-o lume a părerilor personale este
Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce rămâne ca un
liniar care trasează linii perfecte este Biblia.
Poate ai lăsat o urmă de pași în spatele tău și
nu ești sigur de ea. Pune „polobocul” și vezi ce
trebuie corectat.
Poate ai lăsat câteva cuvinte în inimile
altora și te întrebi dacă toate acele cuvinte au
fost bune. Pune „polobocul”, iar următoarele
conversații vor fi mai aproape de ceea ce vrea
Dumnezeu să vorbești.
Folosește „liniarul Evangheliei”. Folosește
dreptarul pe care alții l-au folosit și au ajuns cu
bine la final.
Nu lua decizii fără Scriptură. Nu fă vreun pas
fără să deschizi Cartea Sfântă care oferă călău-
zirea necesară atunci când există momente de
nesiguranță. Cu cât polobocul e mai aproape de
meșter, cu atât mai bine va ieși lucrarea:
„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura

ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot
ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate
lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.”
Iosua 1:8
Acum zidim în viața noastră. Acum gătim

sufletul pentru întâlnirea cu Creatorul său.
Acum avem nevoie în familie de principii

puternice. Acum, când încă lucrăm, să folosim
cu încredere polobocul…
Când casa e gata, nu mai e nevoie de el.
Viața noastră nu va fi niciodată frumoasă

fără dreptarul învățăturilor sănătoase.
Ceea ce oferă siguranță într-o lume a părerilor
personale este Cuvântul lui Dumnezeu.
10 Septembrie
CE ROST AU STRIGĂTELE
ACESTEA?
„Domnul a zis lui Moise: «Ce rost au

strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel
să pornească înainte.»”
Exodul 14:15
Priveliștea era într-adevăr înspăimântă-

toare. Egiptenii în spate, Marea Roșie în față.
Praful ridicat de carele egiptenilor se făcea tot
mai mare, iar groaza i-a cuprins pe israeliți.
Vociferările au început. Strigătele evreilor erau
tot mai puternice. Panica și groaza care se insta-
laseră nu puteau fi domolite de nimic.
„Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat

ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui
Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat
către Domnul după ajutor.”
Exodul 14:10

Au început să strige la Moise și să-i ceară
socoteală pentru ieșirea din Egipt. Au început
regretele. Acuzațiile nefondate. Comentariile.
Oamenii care mai deunăzi erau în culmea feri-
cirii, acum erau gata să uite tot binele pe care
Dumnezeu li l-a făcut și toate minunile din ulti-
mele săptămâni.
Ce le-a spus Dumnezeu lor și ce ne spune
și nouă? Să o lase mai moale cu vorba și să por-
nească înainte. Să nu mai fie îngroziți de ceea
ce e în spate, ci să fie gata să pășească în față
prin credință. Statul pe loc și comentariile nu
au dus pe nimeni în Canaan. Acuzațiile către
lideri și părerile de rău că au părăsit Egiptul nu
aveau niciun folos.
Atunci când pornești la Cuvântul Domnului,
Îngerul Său trece între tine și problema care e
în spatele tău și care încearcă să te ajungă din
urmă:
„Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea

taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers
înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea
lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor.”
Exodul 14:19
Atunci când pășești înainte și Îl crezi pe

Dumnezeu pe cuvânt, peste problema ta vine
întunericul, iar peste tine, lumina.
„El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui
Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe
cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două
tabere nu s-au apropiat una de alta.”
Exodul 14:20
Pentru tine Dumnezeu deschide drumuri

noi, iar pentru problema din spatele tău închide
Marea.
Pășește înainte prin credință.
Încă nu s-a inventat problemă care să poată
ucide credința în Dumnezeu din inima unui
copil.
Scuzele și tânguirile nu produc minuni.
Doar mersul înainte prin credință…
Las-o mai moale cu vorba și pornește înainte!

Nu mai fi îngrozit de ceea ce e în spate,
ci fii gata să pășești în față prin credință!

11 Septembrie
PREA TÂRZIU…
Imediat după ce primul avion a lovit tur-

nurile gemene în 11 Septembrie 2001, peste
1000 de telefoane au fost date de victime în
10 minute. Unele au vorbit direct cu cei dragi,
altele au lăsat mesaje disperate, câteva dintre
ele fiind:
— „Mami, te iubesc mult, îmi pare rău...”, a
spus o fată către mama ei.
— „Tată, te iubesc! Sună-l, te rog, pe Sean
(proaspătul soț) și spune-i unde sunt și că îl
iubesc!”
— „Suntem tineri aici la etajele de sus și NU
suntem pregătiți să murim! Oh, Doamne!”, a
strigat o victimă la 911.
Învăț de aici să nu aștept ultima zi din viață
ca să-mi cer iertare celui căruia i-am greșit. Nici
să le spun celor dragi de lângă mine că-i iubesc!
Învăț, de asemenea, că relațiile contează
mai mult decât averea. Că „a fi” e mai impor-
tant decât „a avea”.
Și, cel mai mult, învăț să mă pregătesc să
mor. Până la urmă, nu contează cât trăiesc,
ci cum trăiesc. Pentru un credincios, moar-
tea e doar ușa spre adevărata viață: o viață fără
durere, fără blesteme, fără lacrimi.
Nu așteptați ultima zi oricum!
Învață să nu aștepți ultima zi

din viață ca să-ți ceri iertare celui
căruia i-ai greșit. Nici să le spui celor dragi
de lângă tine că-i iubești!

12 Septembrie
TU AI FĂCUT CE AI
PUTUT?
„Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul

mai dinainte pentru îngropare.”
Marcu 14:8
Tocmai ați citit una din cele mai deosebite

aprecieri făcute de Isus în timpul vieții Sale
pământești către o anumită persoană.
Femeia respectivă venise cu un vas de ala-
bastru care se fabrica doar în China, într-o anu-
mită regiune, și care era foarte scump. În el
avea un parfum deosebit. Acel vas cu parfum
putea fi desigilat o singură dată. Iar ea a ales ca
acest vas cu parfum de mare preț să fie turnat
pe capul lui Isus.
Au început vociferările. Judecățile altora.
Știți de ce? Că dacă nu faci nimic ești judecat.
Iar dacă faci, tot ești batjocorit de alții care nu
fac. Invidia și ura celor care stau pe margine a
devenit atât de mare, încât Isus a fost nevoit să
intervină.
„Dar Isus le-a zis: «Lăsați-o în pace.
De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru
frumos față de Mine.»”
Marcu 14:6
Isus întotdeauna va lua partea celor care se

sacrifică. Celor care fac tot ce pot cu ceea ce au.
Celor care Îi dau Lui tot ce au mai de preț…
Câtă ușurare a simțit femeia în acele
momente. Să treacă Isus de partea ta și să îți ia
apărarea; ce putea fi mai frumos decât atât?
Tu ai făcut ceva frumos pentru Isus? Ai făcut
ceva pentru care El să te poată aprecia?
Ai reușit să depășești batjocurile celor din
jur și să-I dai Lui ce ai mai de preț din viața ta?
Poate nu ai un vas de alabastru, dar ai „vasul
trupului” tău. Poate nu ai un parfum scump, dar
ai dorința sinceră a inimii de a-L sluji cu lacrimi
și ardoare toată viața.
Să nu cădem în plasa celor care arată cu
degetul. Care doresc să facă fapte bune cu ce
au alții, nu cu ce au ei. Care împing în față la
sacrificii pe alții ca apoi să se bată cu pumnul în
piept că ei au făcut.
Eu m-am decis să fac ceea ce pot cu ceea
ce am. Cu timpul meu. Cu sănătatea mea. Cu
familia mea. Ce lucruri ar putea fi mai de preț
decât acestea?

Am decis ca vasul meu, dacă tot trebuie
spart, să nu fie spart în tribunele lumii, ci la
picioarele Lui.
Dacă tot ne consumăm resursele, să o facem
pentru Isus, nu pentru plăcerile păcatului.
Iar la final, Isus va face pentru noi ceea ce
a făcut pentru femeia aceea: ne va da cel mai
frumos like primit vreodată. E singurul like din
Univers care anulează batjocurile celorlalți și
aduce cu sine o răsplată veșnică…
Isus întotdeauna va lua partea celor care se

sacrifică. Celor care fac tot ce pot cu ceea ce au.
Celor care Îi dau Lui tot ce au mai de preț…
13 Septembrie
CANCERUL NEVĂZUT
AL OASELOR
„O inimă liniștită este viața trupului,

dar pizma este putrezirea oaselor.”
Proverbele 14:30
Cain l-a invidiat pe Abel. Frații lui Iosif

l-au invidiat pe Iosif. Maria a rostit vorbe grele
împotriva lui Moise din cauza invidiei. Saul nu
a putut suporta să audă că David devenise mai
iubit de popor decât el.
Irod a fost cuprins de mânie când a auzit
că magii caută un Împărat născut de curând.
Preoții și cărturarii L-au dat pe Isus în mâinile
lui Pilat tot din cauza invidiei…
Invidia îl provoacă pe cel care o acceptă
la vorbe necontrolate și gesturi tulburătoare.
Invidia oprește creșterea în orice domeniu.
Invidia pe care o ai pentru succesul altuia îți va
tăia de fapt șansa ta spre succes.
Oamenii care au progresat în orice dome-
niu au fost invidioși? Ei erau prea ocupați cu

treaba lor ca să-i invidieze pe alții. Dacă și-ar fi
irosit viața lovind în alții cu invidie nu și-ar mai
fi folosit abilitățile proprii pentru a-și împlini
chemarea lor.
Fii bucuros de progresele cinstite și meri-
tate ale altora. Evitând invidia, vei putea să pri-
vești clar spre metodele și abilitățile acelor per-
soane și să primești înțelepciune învățând din
dedicarea lor.
Petru a scris mai puțin decât Pavel și totuși
Dumnezeu l-a folosit la nivelul chemării sale.
Vă imaginați cum ar fi arătat Petru ca un apos-
tol invidios pe Pavel? Ce dezbinări și certuri
de partide ar fi provocat în Biserica primară
dacă în loc de cuvinte de apreciere ar fi folosit
cuvinte invidioase!
„Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului

nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul
nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și
în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile
acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe
care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca
și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”
2 Petru 3:15-16
Doar apreciind lucrarea frumoasă făcută de

aproapele tău vei crește și vei deveni mai util în
lucrarea pe care și tu o ai de făcut.
Omul lui Dumnezeu nu caută să urce lovind
cu invidie în alții, ci învățând de la alții. Ce
folos că aș cuceri vârful Everest dacă în drumul
meu i-aș împinge cu multă invidie în prăpăstii
adânci pe cei care urcă și ei cu mult efort? Mai
am eu vreo cinste dacă ajung așa în vârf?
Fugiți de invidie!
E un păcat groaznic și vine din inimile frus-
trate, neîmplinite de viața lor, dar pline de amă-
răciune din cauza succesului altora…
Ea pare dulce, dar în schimb nu e altceva
decât o otravă bine cosmetizată…
Fii bucuros de progresele cinstite și meritate ale

altora. Evitând invidia, vei putea să privești clar
spre metodele și abilitățile acelor persoane și să
primești înțelepciune învățând din dedicarea lor.

14 Septembrie
CUM SĂ RĂSPUNDEM
LA JIGNIRI?
„Când era batjocorit, nu răspundea

cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința,
ci Se supunea dreptului Judecător.”
1 Petru 2:23
De-a lungul vieții vom întâlni persoane care

ne vor jigni. La locul de muncă, în piață, în bise-
rică sau în alt cadru, viața ne va aduce față în
față cu persoane care, prin lipsă de respect și
atitudine ostilă, vor încerca să ne batjocorească
și să ne umilească într-un fel sau altul.
Prima tentație atunci când ți se întâmplă
astfel de situații este să răspunzi. Să crezi că acea
persoană are ceva cu tine și să îi dai o replică pe
același ton și cu un limbaj asemănător cu al ei.
Aș vrea să înțelegi astăzi că batjocoritorii nu
au ceva cu tine personal, ci au ceva cu ei. Au acu-
mulat frustrare, invidie, neîmpliniri în diverse
domenii din viața lor, iar pe tine te-au găsit ca
persoană potrivită asupra căreia să se descarce.
Dacă le răspunzi, nu vei face altceva decât să
deschizi poarta pentru întreaga muniție pe care
ei o au la îndemână și pe care o vor revărsa din
„tomberonul” inimii lor asupra ta. Îți vor strica
nu doar ziua, ci și sănătatea emoțională (și nu de
puține ori chiar și cea fizică atunci când conflic-
tul se întinde pe termen lung), iar astfel te vor
angrena într-o bătălie pe care nu o vei câștiga
niciodată.
Nu am găsit în Biblie vreun moment în care
Isus ar fi răspuns batjocoritorilor cu același ton
sau cu aceleași vorbe. El nu Și-a pierdut vremea
încercând să Se apere în fața celor care-L jig-
neau, ci a înțeles clar că problema era a lor, nu
a Lui. Iar tocmai acesta e motivul pentru care
batjocoritorul nu poate fi schimbat: el nu recu-
noaște că are nevoie personal de schimbare. Iar
acolo unde pacientul nu recunoaște că e bolnav,
ce ar putea face doctorul?
Privește-i cu milă pe batjocoritori. Cu com-
pătimire. Cu durere în inimă rugându-te să
vină ziua în care ei să își înțeleagă purtarea și să
fie conștienți că a lovi în altcineva atunci când
este afundat în noroi până în gât nu este deloc
soluția spre salvare.
Ai grijă la atitudinea ta. La reacțiile tale. La
provocări.
„Tăcerea este răspunsul celor înțelepți dat
celor nebuni”, spunea cineva.

Următorul batjocoritor te așteaptă curând…
Răspunde-i tăcând.
Batjocoritorii nu au ceva cu tine personal,

ci au ceva cu ei. Au acumulat frustrare, invidie,
neîmpliniri în diverse domenii din viața lor,
iar pe tine te-au găsit ca persoană potrivită
asupra căreia să se descarce.
15 Septembrie
SCAUNE PERICULOASE
Biblia vorbește de câteva scaune pe care nu

ar trebui să ne așezăm. Ele par tentante și parcă
te cheamă să te odihnești pentru o vreme pe
ele, dar sunt deosebit de periculoase. Cei care
au stat pe ele au avut însă un mare preț de plătit
mai târziu.
Un prim scaun pe care nu ar trebui să ne
așezăm este scaunul batjocoritorilor.
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,

nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază
pe scaunul celor batjocoritori.”
Psalmul 1:1
Drumul spre acest scaun pornește de la

acceptarea unei invitații de a merge la întâlni-
rea celor răi. Apoi, văzând priveliștea și echipa
păcătoșilor, ești tentat să te oprești. Să dai like la
anturajul oamenilor care iubesc nelegiuirea. Iar
în cele din urmă să devii prieten cu ei. „De-al
casei”, cum se spune. Familiar. Iar această fami-
liaritate te face să te așezi pe scaunul lor și să fii
„de-al lor”.

Scaunul batjocoritorilor este scaunul celor
care insultă. Care jignesc pe alții. Care ofen-
sează. Care umilesc și râd de cei din jur. Acest
scaun pare stabil și oferă un aer de superiori-
tate celui care se suie pe el, dar vine ziua în care
Dumnezeu Se va judeca cu oamenii care au
iubit aceste scaune.
Tu să nu fii printre ei!
Un alt scaun pe care ar trebui să-l ocolim
este scaunul mândriei:
„După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a ridicat

la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul.
L-a ridicat în cinste și a pus scaunul lui mai presus
de scaunele tuturor căpeteniilor care erau lângă el.”
Estera 3:1
Toată viața și-a dorit Haman scaunul acesta

la fel cum foarte mulți și-l doresc astăzi... Când
a ajuns acolo, pe el, a început să se uite de sus
în jos la alții. Să își dorească cinstea oameni-
lor. Aprecierea lor cu orice preț. De acolo, de
pe acest scaun, s-a umplut de mânie când a
văzut că Mardoheu nu i se închină. Tot de acolo
a pregătit uciderea iudeilor. Însă Dumnezeu a
vegheat și de pe acest scaun l-a dat jos pedep-
sindu-l aspru pentru mândria lui.
Nu în ultimul rând, aș mai aminti încă un
scaun periculos, și anume scaunul lui Eli:
„Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, și Eli
a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; și-a
rupt ceafa și a murit, căci era om bătrân și greu.
El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.”
1 Samuel 4:18
Istoria lui Eli e una tulburătoare. E una în

care tata acoperă păcatul copiilor care slujeau
la Templu. Șezutul pe scaunul toleranței nu a
fost doar un an, ci zeci de ani. A fost avertizat de
proroci să își îndrepte purtarea și să ia măsurile
necesare asupra celor care au lăsat să intre păca-
tul în Templu, dar degeaba.
Compromisul a fost și atunci, dar din păcate

este și azi. Oameni care cântă frumos, dar tră-
iesc murdar. Oameni care fac o slujbă, dar lăco-
mia îi stăpânește din plin. Oameni care sunt cu
numele lui Dumnezeu pe buze și cu Mamona
in inimă.
Sfințenia duce biserica în lume. Păcatul

duce lumea în biserică. De aceea, e extrem de
important ca, în funcție de autoritatea pe care
Dumnezeu ne-a dat-o, să-i iubim pe toți oame-
nii, dar să nu tolerăm păcatul. În mod special
acest scaun e un avertisment pentru toți liderii
care sunt chemați de Dumnezeu să nu îngăduie
celor care trăiesc în păcat să facă vreo slujbă în
Biserica lui Hristos.

Atenție mare la aceste scaune! Biblia ne vor-
bește prin exemplele altora ca să ne păzească de
căderilor lor.
Mai bine stau jos, la picioarele lui Isus, ca și
Maria, decât pe scaunele periculoase și îmbie-
toare ale Diavolului:
„Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos,

la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui.”
Luca 10:39
Cine stă la picioarele Domnului nu cade

niciodată…
Compromisul a fost și atunci, dar din păcate

este și azi. Oameni care cântă frumos,
dar trăiesc murdar. Oameni care fac o slujbă,
dar lăcomia îi stăpânește din plin.
16 Septembrie
SCAUNE BINECUVÂNTATE
Biblia vorbește despre câteva scaune bine-

cuvântate. Oamenii care stau pe ele sunt o bine-
cuvântare pentru cei din jurul lor. Altruismul
acestor persoane nu este dat deloc de ședere, ci
de implicare. Iar implicarea în viața comunită-
ții spre a fi o binecuvântare pentru cei de lângă
noi aduce cu sine răsplătiri veșnice.
Atunci când David i-a predat ștafeta fiului
său, Solomon, i-a încredințat și planul pentru
Templul pe care trebuia să-l zidească. Unul din
lucrurile aflate în proiect era scaunul îndurării.
„David a dat fiului său, Solomon, chipul prispei și

clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor
dinăuntru și al odăii pentru scaunul îndurării.”
1 Cronici 28:11
A înțeles David ce trebuie să înțelegem și

noi azi: că e nevoie să judecăm cu milă orice
caz de lângă noi. Dreptatea își are locul ei, dar
numai mila poate birui judecata.
Ai un astfel de scaun printre lucrurile tale
de preț? Te așezi din când în când pe el, rostind

un cuvânt de ridicare pentru cel de lângă tine?
Cine stă pe acest scaun va acționa cu empatie și
îndurare pentru cel căzut. Samariteanul milos-
tiv avea o colecție întreagă de astfel de scaune
ale milei…
Un alt scaun pe care l-am remarcat în Biblie,
metaforic, bineînțeles, este scaunul primirii
de oaspeți. Femeia din Sunem ședea pe el, iar
această ședere i-a adus în inimă o dorință spe-
cială pentru omul lui Dumnezeu, Elisei:
„Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem

în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un
sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.”
2 Împărați 4:10
Atunci când primești oaspeți, e nevoie să

cheltuiești. Ca ei să aibă o ședere plăcută, o masă
binecuvântată și o odihnă deosebită e nevoie de
cineva care să fie gata de sacrificiu.
Să fim primitori de oaspeți! Scaunul acesta
e tot mai rar pentru că cere multe eforturi. Cere
o dragoste fierbinte pentru că doar această dra-
goste trece de la like-uri la fapte.
„Mai presus de toate, să aveți o dragoste

fierbinte unii pentru alții, căci dragostea
acoperă o sumedenie de păcate. Fiți primitori
de oaspeți între voi, fără cârtire.”
1 Petru 4:8,9
Ultimul scaun de care amintesc este
scaunul de naștere. Faraon a vorbit despre el în
sens negativ:
„Și le-a zis: «Când veți împlini slujba de moașe

pe lângă femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul
de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți,
iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.»”
Exodul 1:16
Dar noi știm că fiecare din mamele noas-

tre a stat pe el. Acest scaun cere cele mai mari
jertfe. Recent am slujit în Spania. Acolo mi s-a
spus despre o familie care crește 9 câini. M-am
gândit la părinții mei. Dacă își doreau o viață
ușoară n-ar fi crescut 9 copii. Dar, pentru că au
avut frică de Dumnezeu, au ales copiii în locul
câinilor, iar noi azi, la rândul nostru, ne putem
bucura de viață și de familii binecuvântate.
Dumnezeu să binecuvânteze toate mamele
care s-au jertfit enorm pentru copiii lor. Scaunul
de naștere este puțin răsplătit aici, de către stat,
dar, dincolo, în veșnicie, Dumnezeu va com-
pensa cu coroana neprihănirii tot efortul depus.
j
Să fim primitori de oaspeți! Scaunul acesta
e tot mai rar pentru că cere multe eforturi.
Cere o dragoste fierbinte pentru că doar această
dragoste trece de la like-uri la fapte.
17 Septembrie
CÂINII ȘI COPIII
Știri pe internet: „Mânz scăpat din fântână”.

„Cățeluș cu părul creț cât pe ce să fie călcat de
o mașină”. „Rățuște care reușesc să treacă strada
pe un trafic foarte intens, dar care scapă cu
viață.”
Pe când știri despre copii avortați? Despre
copii abandonați care au nevoie de ajutor?
Despre copii cu dizabilități? Despre copii care
fac performanțe la olimpiade?
Sau, nu cumva, deja animalele sunt mai
importante decât oamenii? „Dacă ai 5 copii,
șansele să găsești chirie sunt minime”, îmi spu-
neau cei din Diaspora. „Dar dacă ai 5 pisici sau
6 căței ești bine primit oriunde...”
În curând, ni se va sugera să lăcrimăm
pentru pisicile fără adăpost. Dar pentru cei
9.000 de copii părăsiți în fiecare an cine lăcri-
mează? „Sunt pline adăposturile de maidanezi”,
strigă ONG-urile. Bun, dar orfelinatele de cât
timp sunt pline? Cum de un animal se poate
adopta mai ușor decât un sărman copil? Dacă
o mașină, din neatenție, lovește un câine, toată
țara trebuie să afle această știre. Dar faptul că la
fiecare 5 minute se face un avort CU INTENȚIE
interesează pe cineva?
Ah da, sunt pe cale să fiu acuzat de hărțuire
verbală la adresa animalelor. Mă mir de răbda-
rea lui Dumnezeu asupra lumii noastre ce și-a
schimbat valorile în nonvalori.
Avem 5.000 de părinți care stau la rând să
înfieze unul din cei 40.000 de copii abando-
nați. Legea însă nu privește interesul copilu-
lui... Avem cel mai mare număr de orfani din
Europa. Și pe noi ne interesează dacă pisica
trece bine drumul?
Dacă vom continua așa, laptele praf pentru
copii va fi pe cale de dispariție, iar hrana pentru
animale va fi afișată la intrare în fiecare maga-
zin, la ofertă specială... Iar apoi vor apărea
tobogane pentru căței și leagăne pentru pisici.
Și selfie-uri cu Grivei. Iar copiii vor deveni o
raritate...
Am întâlnit copii care nu știu ce înseamnă
Colgate. Care s-au spălat cu hainele pe ei atunci
când au fost trimiși să facă duș pentru prima
dată în viață. Avem copii pentru care o îmbră-
țișare ar valora mai mult decât o vizită la turnul
Eiffel.
Avem copii care nu au ieșit în vreo tabără
sau excursie niciodată în viață. Care cred că la

ieșirea din satul lor e capătul lumii... Avem în ce
să investim, nu în lese și botnițe.
Trezește-te, România! Investiția în animale
ține câțiva ani. Investiția în copii e pentru veș-
nicie. Căminul desenat de Dumnezeu nu e în
cușca unui câine, ci în jurul unei mese unde
copiii spun „Tatăl Nostru”, iar părinții zâmbesc
fericiți ținându-și odraslele de mână.
Am întâlnit copii care nu știu ce înseamnă Colgate.

Care s-au spălat cu hainele pe ei atunci când au
fost trimiși să facă duș pentru prima dată în viață.
18 Septembrie
BUCUROS CU PUȚIN
„Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel

cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.”
Proverbe 15:15
Oamenii sunt diferiți. Atât de diferiți, încât

atunci când se uită la un pahar pe jumătate plin,
unii dintre ei văd partea goală a paharului, iar
alții partea plină.
Nemulțumirea se naște din pesimism. Din
faptul că toată ziua te plângi că nu poți face una
sau alta sau că nu ai ce are unul sau altul.
E extrem de dăunător pentru familie, colegi
și biserică să fii un om nemulțumit; un om care
mereu vede doar ce îi lipsește, ce nu i-a dat
șeful, ce nu i-a oferit viața îndeajuns.
Suntem chemați să fim optimiști și recu-
noscători. Să ne uităm la ce avem noi și alții nu
au, nicidecum la ceea ce alții au, iar noi nu.
Nu te poți bucura de o vază plină cu flori,
dacă nu ai învățat să te bucuri de o singură
floare.

E atât de multă pace în căminul în care cei
doi sunt oameni bucuroși. Bucuroși cu puțin,
dar și cu mult. Bucuroși în zile cu soare, dar și
în zile cu nor.
Mi s-a relatat recent cazul unei soții care
atunci când soțul i-a făcut un cadou de câteva
mii de euro, aceasta i-a reproșat că e prea ieftin
cadoul. Ce trist! Câtă durere! Ce tragedie tre-
buie să fie în familia unde unul din parteneri
trebuie mereu să crească prețul ca să îl mulțu-
mească pe celălalt.
Câtă fericire e în căminul în care te poți
bucura de lucrurile mărunte, de o nouă zi de
viață, de un măr pe masă, de o felie de pâine, de
un pahar cu apă.
Bucură-te chiar și cu puțin pentru că acesta
nu-ți va lipsi niciodată!
Ceea ce suntem e mai important decât ceea
ce avem...
Nu te poți bucura de o vază plină cu flori,

dacă nu ai învățat să te bucuri de o singură floare.
19 Septembrie
CE SPUN STUDIILE
DESPRE FERICIRE?
„Căci toată Legea se cuprinde

într-o singură poruncă: «Să iubești
pe aproapele tău ca pe tine însuți.»”
Galateni 5:14
În 1938, la Harvard s-a început un studiu de

zeci de ani pe 268 de studenți, pentru a studia
sănătatea lor fizică, mentală și în mod spe-
cial pentru a vedea care e secretul bucuriei în
această viață. Din studenții inițial cuprinși în
acest studiu, doar 19 mai sunt încă în viață.
Pentru ca studiul să fie și mai vast, au fost
incluși atât copiii, cât și nepoții acestor persoane
inițiale, în număr de peste 1.300. Unii au ajuns
avocați ori medici, alții au ajuns schizofrenici
ori alcoolici. Unii și-au păstrat familiile, iar alții,
de mai multe ori, au divorțat.

Ceea ce s-a descoperit a fost surprinzător,
și anume faptul că relațiile noastre și bucuria
acestor relații au o puternică influență asupra
fericirii noastre, dar și asupra sănătății noas-
tre. Mai mult decât banii sau faima, ceea ce dă
bucurie și sănătate minții și trupului nostru este
calitatea relațiilor noastre atât în familie, cât și
în comunitate (prietenii apropiați). Cei impli-
cați în conflicte, divorțuri, procese, certuri au
avut mult de suferit, pe când cei care au iubit,
au căutat pacea în relații și au acționat cu altru-
ism au avut de câștigat pe ambele părți (atât
fizic, cât și psihic).
Credeți că degeaba Biblia ne cere să ne iubim
unii pe alții și să căutăm pacea? Dumnezeu așa
ne-a creat, încât să nu putem fi împliniți când
ne răzbunăm, când răspundem răului cu rău,
când acționăm cu egoism. Fericirea adevărată,
spunea Traian Dorz, este doar în „jertfă și-n
iubire”.
Ai grijă la relațiile din jurul tău! Evită-le pe
cele toxice. Iubește și iartă. Lasă răzbunarea în
mâna lui Dumnezeu. Nu-ți târî viața prin pro-
cese interminabile. Mai bine suferă paguba, dar
să-ți păstrezi pacea. Fii un om de bine!
Caută lucrurile care zidesc, care apropie.
Caută punțile, nu gardurile. Fii o mână întinsă,
nu o mână care lovește. Fii un far pentru alții,
un drum spre lumină pentru cei de lângă tine.
Fă-ți partea, iar Dumnezeu Și-o va face pe a Lui.
„Și pacea lui Dumnezeu, care întrece

orice pricepere, vă va păzi inimile
și gândurile în Hristos Isus.”
Filipeni 4:7
Relațiile noastre și bucuria acestor relații

au o puternică influență asupra fericirii noastre,
dar și asupra sănătății noastre.

20 Septembrie
ȚINE-ȚI COPILUL
DE MÂNĂ!
„Scoală-te, ia copilul și ține-l de mână,

căci voi face din el un neam mare.”
Geneza 21:18
A venit cea mai grea zi din viața lui Agar.

Pâinea și burduful de apă primite de la Avraam
când fusese izgonită împreună cu Ismael, copi-
lul ei, s-au terminat. A aruncat copilul sub un
tufiș și s-a îndepărtat câțiva metri ca să nu vadă
deshidratarea și moartea odraslei sale dragi.
Lacrimile au început să-i curgă șiroaie. A
ajuns la limitele existenței. Plângea și ea, dar
plângea și copilul.
Deodată s-a întâmplat o minune. Un înger
din cer a strigat-o și i-a spus că Dumnezeu a
auzit glasul copilului, iar apoi i-a cerut să-și ia
odrasla de mână.
Agar a ascultat, a văzut un izvor cu apă, iar
lucrurile au revenit încet, încet, la normal.
Suntem chemați, ca și părinți, de același
glas ceresc să ne luăm copiii de mână. Cerul
își dorește să ne vadă pe noi, părinții, apropiați
de copii. Pustia acestei lumi, la fel ca și pustia
prin care trecea Agar, este plină de primejdii.
Izvoarele sunt rare, iar tufișurile lumii îi invită
pe copiii noștri să se dezlipească de noi.
Când distanța dintre părinți și copii crește,
distanța dintre copii și anturajul de la școală se
micșorează. Când părinții se înstrăinează de
copii, străinii devin prietenii copiilor. Când
petrecem puțin timp cu ei, tehnologia va umple
timpul rămas și ni-i va lua.
Suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu
să ne luăm copiii de mână. Să îi luăm de mână
și să-i ducem la locul de închinare. Să-i luăm de
mână și să-i chemăm la altarul zilnic de rugă-
ciune de acasă. Să îi luăm de mână și să citim
Biblia cu ei. Să-i luăm de mână și să le povestim
întoarcerea noastră la Dumnezeu și experien-
țele minunate ale umblării noastre cu El.
Să ne luăm copiii de mână!
Nu e suficient să le dăm doar haine. Caiete
și cărți. Mâncare și confort. Ei au nevoie de noi
cel mai mult.
Facem atât de multe pentru ei, dar facem
atât de puține lucruri cu ei…
Să ne luăm copiii de mână!
Să-i ținem aproape!

Iar pe copiii pe care noi, ca și părinți, îi
ținem aproape, Se angajează Dumnezeu să fie
și El aproape de ei.
„Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut,

a locuit în pustie și a ajuns vânător cu arcul.”
Geneza 21:20
Când distanța dintre părinți și copii crește,

distanța dintre copii și anturajul de la școală se
micșorează. Când părinții se înstrăinează de copii,
străinii devin prietenii copiilor. Când petrecem
puțin timp cu ei, tehnologia va umple timpul
rămas și ni-i va lua.
21 Septembrie
SHALOM
„Nădăjduiesc să te văd în curând și atunci

vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine.
Prietenii îți trimit sănătate. Spune sănătate
prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.”
3 Ioan 1:14
21 Septembrie este ziua internațională a

păcii. Este o sărbătoare care ne pune pe gânduri,
deoarece, comparativ cu primul an de după
revoluție când una din șase familii divorțau, în
România anului 2022 una din două familii de
români divorțează.
Oare cum sărbătoresc aceste familii ziua de
astăzi? Traumele neînțelegerilor din familie îi
urmăresc pe oameni toată viața…
Totodată, este o sărbătoare care ne pune pe
gânduri, deoarece Putin a chemat azi la încor-
porare 300.000 de ruși. Istoria lumii nu e plină
de pace, ci de războaie cu pauze de pace. Nu
degeaba a spus Isus:

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.
Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure
inima, nici să nu se înspăimânte.”
Ioan 14:27
Oare cum sărbătoresc părinții celor morți în

războiul din Ucraina această zi? Când îți moare
copilul pe front ce te-ar mai putea liniști?
De ce mai este ciudată Ziua Internațională
a Păcii? Pentru că Isaac Sirul spunea: „Dacă
ești în ceartă cu frații, ești în pace cu demonii”.
Avocații și judecătorii de-abia au timp să res-
pire. Dosarele de pe rol sunt de cele mai multe
ori legate de… lipsa păcii.
E nevoie de mai mult decât un salut.
Polonezii spun „Pokuj”. Românii spun „Pace”.
Evreii spun „Shalom”. Arabii spun „Salaam”.
Omul fără Dumnezeu nu are pace:
„«Cei răi n-au pace», zice Domnul.”

Isaia 48:22
Și nu poți oferi ceea ce nu ai! Nu există pace

fără eliminarea păcatului, la fel cum nu poate
exista un miros plăcut fără eliminarea mizeriei.
Ai un partener cu o inimă curată? Vei avea
pace în familie. Ai o adunare care caută să placă
Domnului? Vei avea pace acolo. Ai o națiune
care își dorește depărtarea de păcat? Vei avea
pace în interiorul ei.
Problema omului este că vrea plăcerile
păcatului la pachet cu pacea lui Dumnezeu… Nu
se poate! Nu poți locui lângă mizeria containe-
relor și să te bucuri de mirosul trandafirilor!
Toată mass-media promovează violență,
știri negative, iar astfel ajungem să ne mirăm
că nu avem pace. Când ați văzut ultima dată un
articol despre cineva care a împăcat doi frați
certați de 20 de ani? Sau două familii care nu se
puteau vizita una pe alta? Sau doi vecini care nu
se salutau? Când?
Dumnezeu ne dorește pacea, dar oare ne-o
dorim și noi?
„«Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire

la voi», zice Domnul, «gânduri de pace și nu de
nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.»”
Ieremia 29:11
Îmi amintesc că am citit povestea unui cuplu

care se certa și se amenința cu divorțul. Băiatul
lor de patru ani era cu ochii înlăcrimați privind
conflictul. La un moment dat, a luat mâna tată-
lui său, apoi mâna mamei sale și a continuat să
tragă până când a strâns cele două mâini împre-
ună. A devenit un făcător de pace.
Copilul acesta a înțeles ceea ce trebuie să
înțelegem și noi: că avem nevoie de împăciui-
tori. Ei sunt aceia care au un statut special:

„Ferice de cei împăciuitori,
căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!”
Matei 5:9
Unul dintre tinerii care a început să frec-

venteze biserica noastră de câteva săptămâni
mi-a spus: „Simt o pace deosebită ori de câte
ori vin aici și această pace mă însoțește și când
ies de aici…”
Doar în prezența lui Dumnezeu este pace.
Iar El nu ne-o promite doar o dată pe an, ci în
fiecare zi.
Shalom Aleichem!
Nu poți locui lângă mizeria containerelor

și să te bucuri de mirosul trandafirilor!
22 Septembrie
SLĂBICIUNI
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă
milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate
lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”
Evrei 4:15
Fiecare dintre noi avem anumite slăbiciuni.

Anumite domenii în care suntem mai vulnera-
bili când vine vorba de ispitele Diavolului.
Cain a fost vulnerabil la invidie. Esau, la
mâncare. Samson, la ochi. Iuda, la arginți. Dima,
la glasul lumii.
Diavolul știe slăbiciunile noastre și acolo ne
atacă. De aceea e extrem de important ca și noi
să ni le cunoaștem. Iar după ce le-am descope-
rit, să venim cu ele înaintea lui Dumnezeu până
ce nu vine Diavolul cu ele înaintea noastră.
Ilie a avut și el slăbiciuni. Dar a venit în
rugăciune înaintea lui Dumnezeu și a primit
biruință:
„Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca

și noi și s-a rugat cu stăruință să nu plouă și
n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni.”
Iacov 5:17
Diavolul știe „foamea” ta. Știe „setea” ta. Știe
dorințele tale. Dacă acestea nu au fost împli-
nite de prezența lui Dumnezeu și de Cuvântul
Său, el va veni cu ofertele lui. Ești însetat după
atenția lumii? Ți-o va oferi. Dar nu gratis. Ți-e
foame după succes fără Dumnezeu? După bani
câștigați necinstit? După slavă deșartă? Ți le va
oferi. Dar îți va lua la schimb sufletul.
„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea,

dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?”
Luca 9:25
Nu-ți ascunde slăbiciunile. Soldatul care

se bazează pe punctele tari și nu pune preț pe
locurile descoperite va fi lovit exact acolo unde
nu se așteaptă.
Am cunoscut persoane care ani de zile au
mers cu pieptul scos în față și cu mândria de
mână. Au spus că ei sunt tari și desăvârșiți. Au
pozat în eroi și nu au vărsat lacrimi la vreo
rugăciune. Au crezut că a plânge, a te smeri și a
recunoaște că ești doar țărână e ceva învechit…
Iar în final, din nefericire, au fost loviți puternic
de Diavol. Acolo unde au lovit în alții, au fost ei
înfrânți.
Să nu te crezi puternic. Să nu te crezi erou
cât timp încă nu e gata războiul. Să nu te lauzi
cu medalii cât timp încă nu ai nici măcar scutul
credinței și platoșa neprihănirii. Să nu te vezi
pe podium câtă vreme încă nu ai reușit să te
înfrângi pe tine…
Să rămânem în veghere. În smerenie și în
rugăciune. Diavolul e cu ochii pe noi tot timpul:
„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul

vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care
răcnește și caută pe cine să înghită.”
1 Petru 5:8
Vino înaintea lui Dumnezeu cu slăbiciunile

tale! El dă har celor smeriți. Ridică pe cei care
își recunosc păcatele. El întinde mâna celor care
spun că sunt slabi.
Dumnezeu nu te va arăta cu degetul, nu va
râde de tine și nu te va respinge. Dimpotrivă,
îți va da putere, biruință și ajutor ca să veghezi
mai atent în domeniile în care ești cel mai
vulnerabil.
j
Diavolul știe „foamea” ta. Știe „setea” ta.
Știe dorințele tale. Dacă acestea nu au fost
împlinite de prezența lui Dumnezeu și de Cuvântul
Său, el va veni cu ofertele lui.

23 Septembrie
TINEREȚE FĂRĂ
BĂTRÂNEȚE
Dorința omului din cele mai străvechi tim-
puri este de a găsi o posibilitate cât de mică de a
amâna bătrânețea și de a ocoli moartea.
Nu a reușit însă niciun muritor acest lucru,
indiferent de cât de mult a încercat.
Totuși Biblia ne prezintă o cale, una singură,
prin care moartea fizică poate fi înfruntată cu
demnitate, pace și siguranță în inimă. Pentru
a explica acest aspect trebuie întâi să vorbim
despre naștere.
În Biblie se vorbește despre două nașteri:
cea fizică (a trupului) și cea a duhului (nașterea
din nou):
„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat,

adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din
nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.»”
Ioan 3:3
Prima moarte, cea a trupului, nu poate fi

ocolită de nimeni.
Dar cine se naște din nou prin nașterea
duhului poate ocoli moartea a doua:
„Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși,

ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli
și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde
cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Apocalipsa 21:8
A te naște din nou nu înseamnă altceva

decât a avea o întâlnire personală cu apa
(Cuvântul lui Dumnezeu) și cu Duhul Sfânt:
„Isus i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îți spun

că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh,
nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.»”
Ioan 3:5
În urma acestei experiențe personale, duhul

din om, ajutat de Biblie și de Duhul Sfânt, va
transforma sufletul acelei persoane (mintea,
rațiunea și voința) și îl va face asemenea lui Isus
Hristos.
Nașterea din nou este un eveniment, iar
transformarea vechii persoane nu este altceva
decât procesul sfințirii.
Vestea bună? Cine are nașterea duhului nu
mai moare (spiritual vorbind) și nu mai trece pe
la judecata de apoi!

„Adevărat, adevărat vă spun că, cine ascultă
cuvintele Mele și crede în Cel ce m-a trimis
are viața veșnică și nu vine la judecată,
ci a trecut din moarte la viață.”
Ioan 5:24
Nu îți dorești o tinerețe fără bătrânețe? Fără

teamă de moartea fizică? Un duh veșnic tânăr?
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar

dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul
nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.”
2 Corinteni 4:16
Moartea fizică nu va fi o problemă dacă

duhul din noi a înviat și a pus stăpânire pe
trupul și sufletul nostru transformându-le după
voia lui Dumnezeu!
Dorința omului din cele mai străvechi timpuri

este de a găsi o posibilitate cât de mică de a amâna
bătrânețea și de a ocoli moartea. Nu a reușit însă
niciun muritor acest lucru, indiferent de cât de
mult a încercat.
24 Septembrie
ASUMĂ-ȚI
RESPONSABILITATEA!
Când e vorba de succes, atât de ușor am dori

să ni-l însușim chiar dacă am avut doar o mică
parte din contribuție la acea victorie. Când e
vorba însă de un eșec, de un faliment, de un
păcat, ne este extrem de greu să ne asumăm res-
ponsabilitatea, iar astfel căutăm scuze și oameni
pe care să-i învinuim pentru eșecul nostru.
Pe cine dăm de obicei vina când ne merge
rău?
Uneori dăm vina pe partenerul de viață.
Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam cum de
nu a ascultat, el a arătat cu degetul către Eva:
„Omul a răspuns: «Femeia pe care

mi-ai dat-o ca să fie lângă mine,
ea mi-a dat din pom și am mâncat.»”
Geneza 3:12
Multe eșecuri din familie nu se rezolvă

pentru că cei doi își pasează unul altuia respon-
sabilitatea. Niciodată aceste probleme nu se vor

rezolva câtă vreme se aud expresii de genul: „Tu
ești de vină!”, „Din cauza părinților tăi suntem
aici!”, „Tu ai vrut să ne băgăm în bancă!”...
Aceste expresii trebuie înlocuite cu expre-
sii care dovedesc responsabilitate și asumare:
„Dragă, e vina mea!”, „Îmi cer iertare pentru că
am luat această decizie...” ș.a.m.d.
Alteori dăm vina pe Dumnezeu pentru
eșecurile noastre. Tot Adam spunea: „Femeia
pe care mi-ai dat-o”. Oh, câți oameni se uită
în oglindă când le merge bine și în sus când
le merge rău, blestemând și înjurând pe
Dumnezeu!
Am mai observat că alteori dăm vina pe
frații sau surorile de corp. Jertfa lui Cain nu
a fost primită de Dumnezeu, în timp ce a lui
Abel a fost acceptată. Biblia subliniază însă că
Dumnezeu mai întâi Se uită la persoana care
aduce jertfa și doar apoi la jertfă:
„...Domnul a privit cu plăcere

spre Abel și spre jertfa lui.”
Geneza 4:4
Înțeleg de aici că alegerea lui Cain de a privi

cu mânie și răutate spre Abel a fost una de nea-
sumare. Iar atunci când nu-ți asumi faptul că ai
probleme grave de comportament și Îl întris-
tezi pe Dumnezeu, vei lovi în Abel în loc să te
schimbi tu.
De asemenea, există tendința de a da vina pe
comunitate sau biserică pentru eșecurile noas-
tre. Când Saul a fost întrebat de Samuel:
„Samuel a zis: «Ce înseamnă behăitul

acesta de oi care ajunge la urechile mele
și mugetul acesta de boi pe care-l aud?»”
1 Samuel 15:14
Saul a vorbit la persoana a treia plural ară-

tând cu degetul spre popor:
„Saul a răspuns: «Le-au adus de la amaleciți,

pentru că poporul a cruțat oile cele mai bune
și boii cei mai buni, ca să-i jertfească
Domnului Dumnezeului tău, iar pe celelalte,
le-am nimicit cu desăvârșire.»”
1 Samuel 15:15
Biblia însă spune clar că Saul a fost cel care

a inițiat neascultarea și că poporul a făcut doar
ce a coordonat el, ca împărat:
„Dar Saul și poporul au cruțat pe Agag și

oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase,
mieii grași și tot ce era mai bun; n-a vrut
să le nimicească cu desăvârșire și au nimicit
numai tot ce era prost și nebăgat în seamă.”
1 Samuel 15:9

Foarte mulți oameni dau vina pe slujitorii
lui Dumnezeu pentru păcatele și eșecurile lor,
la fel cum a făcut Ahab cu Ilie:
„Abia l-a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis:

«Tu ești acela care nenorocești pe Israel?»”
1 Împărați 18:17
Ilie era prorocul care trăia în ascultare

deplină de Dumnezeu. Ahab a fost unul din
cei mai răi împărați, iar în loc să se schimbe,
a căutat mereu să îl omoare pe Ilie. Exemplele
pot continua la infinit, dar concluzia e simplă:
câtă vreme cineva e în mocirlă, nu îl va ajuta cu
absolut nimic să dea vina pe cel care merge pe
trotuar și se ferește de orice groapă.
Dacă ești robul jocurilor de noroc, al imo-
ralității, al minciunii sau al oricărui alt păcat
care îți va distruge viața de aici și veșnicia, asu-
mă-ți lucrul acesta! Dumnezeu iartă păcatele,
nu scuzele!
David ne oferă un exemplu extraordinar:
„Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!

După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile
mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea
mea și curățește-mă de păcatul meu!
Căci îmi cunosc bine fărădelegile și păcatul meu
stă necurmat înaintea mea.”
Psalmul 51:1-3
Niciun elev nu va progresa câtă vreme dă
vina pe profesor că ia nota 4. Niciun băiat nu
va avea o căsătorie binecuvântată câtă vreme dă
vina pe Dumnezeu pentru imoralitatea în care
se scaldă.
Niciun familist nu își va vedea familia ca
un loc de cer câtă vreme dă vina pe partener
pentru iadul din casă.
Fii ca David! Asumă-ți căderea! Asumă-ți
falimentul! Recunoaște-ți greșeala!
Asumarea responsabilității este primul pas
spre restaurare.
Multe eșecuri din familie

nu se rezolvă pentru că cei doi își pasează
unul altuia responsabilitatea.

25 Septembrie
SACRIFICIU, DISCIPLINĂ
ȘI PREGĂTIRE
CONTINUĂ
„Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna

vei fi sus și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta
de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care
ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.”
Deuteronomul 28:13
E foarte important să ai un țel spre care te

îndrepți. Atât din punct de vedere spiritual, cât
și din punct de vedere familial, material sau
social.
Nu e suficient însă doar țelul. E nevoie de
încă TREI lucruri pentru a ajunge la el: sacrifi-
ciu, disciplină și pregătire.
Dacă doresc să ajung olimpic la matema-
tică, trebuie să îmi sacrific timpul de joacă în
detrimentul exercițiilor. De asemenea, trebuie
să fac din această acțiune o disciplină zilnică.
Aceste două lucruri, împreună cu o pregătire
temeinică, adică o dorință de învățare continuă,
mă vor ajuta să îmi îndeplinesc visul.
La fel este în toate celelalte domenii. Vrei
mediocritate? Atunci nu trebuie să faci nimic. E
suficient să „bați mingea” pe maidan când alții
se pregătesc pentru olimpiadă.
Vrei excelență? Atunci țintește sus. Dacă ai
un scop, atunci vei cunoaște pașii care trebuie
făcuți pentru a ajunge acolo.
E foarte important să ai un țel spre care te

îndrepți. Atât din punct de vedere spiritual, cât și
din punct de vedere familial, material sau social.

26 Septembrie
MAREA ROȘIE
„Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul

a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre
răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea;
el a uscat marea și apele s-au despărțit în două.”
Exodul 14:21
Dumnezeu nu a șters de pe fața pământu-

lui Marea Roșie pentru poporul Israel, ci a des-
părțit-o printr-un vânt puternic ca poporul să
treacă prin ea.
Ce putem învăța de aici?
Că uneori Dumnezeu nu anulează pro-
blema prin care treci, dar îți face drum prin ea.
Pentru cei 3 tineri din Babilon, Dumnezeu
nu a stins focul, dar a fost cu ei în foc.
Pentru Daniel, Dumnezeu nu a omorât leii,
dar a trimis Îngerul Său care le-a închis gura.
Văduvei din Sarepta, Dumnezeu nu i-a
trimis un tir de făină sau de ulei, dar a făcut ca
ultima porție să nu mai fie niciodată ultima…
Pe Iosif, Dumnezeu nu l-a scăpat din închi-
soare, dar a fost cu el acolo.
Încrede-te în Dumnezeu și acceptă drumul
trasat de El! De cele mai multe ori, soluția Sa nu
este eliminarea problemelor, ci, mai degrabă,
prezența Lui în problemele noastre.
Încercările prin care treci îți arată limitele
existenței umane. Și limitele acestea te trimit
pe genunchi. Iar de acolo, de pe genunchi, poți
vorbi cu toată deschiderea cu Cel care are solu-
ții la fiecare problemă.
Chiar dacă nu lucrează cum îți dorești tu, să
nu uiți că El… lucrează!
Uneori Dumnezeu nu anulează problema

prin care treci, dar îți face drum prin ea.

27 Septembrie
PREA MULT TIMP

PE TEHNOLOGIE?
„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate

sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite,
dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”
1 Corinteni 6:12
Un sondaj realizat recent în Germania, la

care au răspuns 43.500 de copii, arată că elevii
germani de clasa a 9-a petrec în jur de 7,5 h/zi în
mediul digital. Mulți dintre ei dorm mai puțin
decât stau pe internet.
Tehnologia e un miracol pentru adulți, dar
e un pericol pentru copii. Creierul lor se află în
dezvoltare și orice activitate lasă urme adânci
acolo.
Conform studiilor, taximetriștii din Londra
se orientează mult mai bine decât un om
normal pentru că la ei, GPS-ul nu este folo-
sit. De ce? Fiindcă oamenii care își exersează
mintea intens sunt capabili să ridice greutăți
mentale mai mari.
Economiștii Joshua Angrist și Victor Lary au
arătat că după introducerea calculatoarelor în
școlile israeliene, s-a produs o scădere a randa-
mentului la matematică la elevii de clasa a 4-a și
au apărut efecte negative la alte materii la elevii
din clasele superioare.
Marcus Aurelius spunea că, pe termen lung,
sufletul tău capătă culorile gândurilor tale. Iar
gândurile noastre sunt puternic influențate de
informația care vine, în mod special, prin ceea
ce privim.
Când lobul frontal nu funcționează bine
(când ești obosit), nici autocontrolul nu funcți-
onează cum trebuie. Din acest motiv, cei care
petrec prea mult timp pe tehnologie au pro-
bleme atât cu oboseala, cât și cu autocontrolul.
Generația care a pus telefonul și internetul pe
primul loc în viață e generația care vrea totul
instant și implicit îi vine greu să aștepte după
rezultate în timp.
De asemenea, socializarea virtuală a luat
locul celei reale. Cei care vorbesc mult prin
mesaje text, audio sau video au dificultăți
majore în a purta o discuție în lumea reală cu o
persoană, pe un subiect anume.
Consumul continuu de informație vizuală
afectează grav creativitatea noastră. Dependența
noastră de tehnologie de acum are efecte nega-
tive pe termen lung.

Dumnezeu să ne ajute să fim oameni echi-
librați și în acest domeniu. Să folosim noi teh-
nologia ca nu cumva să ne folosească ea pe noi.
Să avem puterea să închidem telefonul când
dorim noi, nu când ne „dictează” el.
Tehnologia e un miracol pentru adulți,

dar e un pericol pentru copii. Creierul lor
se află în dezvoltare și orice activitate
lasă urme adânci acolo.
28 Septembrie
SUPUNEREA, SECRETUL
BIRUINȚEI
„Apoi, S-a coborât împreună cu ei,

a venit la Nazaret și le era supus.”
Luca 2:51
Am rămas uimit azi, când la timpul de devo-

țional zilnic, am citit versetul de mai sus. Isus,
Fiul lui Dumnezeu, a fost supus părinților Lui
biologici? Creatorul Universului nu răspundea
înapoi și nu trântea ușa cu supărare când era
pus să facă ceva? Fiul lui Dumnezeu S-a putut
smeri atât de adânc încât să asculte?
Ce exemplu magnific! Ce stare înaltă e
această smerenie a lui Isus! Ce modestie și
ascultare deosebită!
Isus putea să-Și impresioneze părinții spu-
nându-le numele stelelor. Putea să îi șocheze
spunându-le pe de rost toată istoria poporu-
lui Israel. Putea să le dovedească părinților că
știe mai multe ca ei și că nu are niciun motiv să
asculte, iar astfel poate să facă ce vrea.

Însă a preferat să Se supună ordinii pe care
Dumnezeu Tatăl a instaurat-o. A ales să dea cu
mătura în atelier dacă aceasta I-a cerut Iosif. A
ales să aducă vadra de apă ori de câte ori Maria
Îi poruncea acest lucru. A ales să doarmă la ora
la care părinții Lui fizici I-au cerut.
Isus a înțeles că înțelepciunea adevărată
nu evită ascultarea, ci se desăvârșește prin ea.
Cunoștințele noastre ar trebui să ne facă mai
ascultători, nu mai mândri. Avuția noastră
nu exclude supunerea noastră. Isus avea tot
Universul și totuși, a învățat să asculte:
„Măcar că era Fiu, a învățat să asculte

prin lucrurile pe care le-a suferit.”
Evrei 5:8
Dietrich Bonhoeffer spunea: „Un singur act

de ascultare face mai mult decât mii de predici.”
Dacă ești copil, următoarea dată când părin-
ții îți cer să faci ceva și nu îți convine, când îți
vine să le întorci vorba sau să le comentezi,
amintește-ți de Isus!
Dacă ești soție și îți vine să nu îți respecți
soțul și să nu te supui cerințelor lui, aminteș-
te-ți de supunerea lui Isus!
Dacă ești soț și nu te supui lui Hristos și nu-ți
iubești soția cum a iubit Isus Biserica, aminteș-
te-ți de Isus!
Dacă ești membru într-o adunare oarecare
și îți vine greu să te supui pastorului, aminteș-
te-ți de Isus!
Binecuvântarea noastră vine în urma rămâ-
nerii sub autoritate. Bineînțeles, nu o autori-
tate a păcatului, ci a sfințeniei. Nu o supunere
oarbă, ci o supunere în dragoste și în limitele
Scripturii.
Dacă Isus S-a supus și a ascultat, suntem
chemați să facem și noi la fel.
Adaug ce spunea cineva: „Prețul ascultă-
rii s-ar putea să pară mare, dar el este nimic în
comparație cu prețul neascultării.”
Isus a înțeles că înțelepciunea adevărată

nu evită ascultarea, ci se desăvârșește prin ea.
Cunoștințele noastre ar trebui să ne facă mai
ascultători, nu mai mândri. Avuția noastră
nu exclude supunerea noastră.

29 Septembrie
„CE AU VĂZUT
ÎN CASA TA?”
„Isaia a mai zis: «Ce au văzut în casa ta?»
Ezechia a răspuns: «Au văzut tot ce este
în casa mea; n-a fost nimic în vistieriile mele
pe care să nu li-l fi arătat.»”
2 Împărați 20:15‬
Vindecarea miraculoasă făcută de

Dumnezeu în viața lui Ezechia a ajuns până
la urechile lui Berodac Baladan, împăratul
Babilonului. Acesta, uimit, a trimis soli cu un
dar lui Ezechia și, cel mai probabil, cu dorința
de a vedea la fața locului ce s-a întâmplat și de a
auzi de minunea vindecării chiar din gura fos-
tului bolnav.
Când solii au sosit, subiectul minunii s-a
epuizat repede. De la prorocii, vindecări și
minuni, Ezechia s-a orientat către cele mate-
riale. Argintul și aurul, mirodeniile și casa cu
arme, moșiile și holdele au fost arătate cu deo-
sebită satisfacție de Ezechia solilor veniți din
Babilon.
Solii pleacă, iar profetul Isaia revine cu o
întrebare usturătoare: „Ce au văzut în casa ta? ”
Mă macină această întrebare… Mă pune pe
gânduri. Profetul nu a pus această întrebare
doar să fie pusă. Ea venea direct din partea lui
Dumnezeu și avea ascunsă în ea durerea uită-
rii. Durerea omului vindecat care se întoarce la
cele materiale. Durerea omului care vorbește
despre ce a făcut Domnul, 5 minute, dar poate
vorbi ore întregi despre realizările lui.
Ce văd musafirii în casa ta?
Ce aud vecinii la tine în curte?
Care sunt lucrurile pe care le arați? Cicatricea
de la accidentul din care Dumnezeu te-a salvat
ca din minune sau parchetul triplu stratificat?
Copilul pe care Dumnezeu ți l-a întors din dro-
guri sau mașina cu 300 de cai putere?
Despre ce povestești cu cel mai mult patos?
Despre examenul pe care l-ai trecut birui-
tor pentru că Dumnezeu ți-a dat înțelepciune
sau despre poziția ta socială? Despre minunile
Domnului sau despre finanțe? Despre experi-
ențele umblării cu Dumnezeu sau despre rea-
lizările tale?
Ce văd copiii noștri în casele noastre?
După Ezechia a venit Manase. Dintr-o casă
unde au fost vindecări, unde au umblat proroci,
unde a fost Cuvântul Domnului, a răsărit un
băiat născut la 3 ani distanță după vindecare.

Manase e copilul materialist. Copilul ido-
latru. Copilul care zidește din nou idolii dărâ-
mați de tata. Copilul care umblă la ghicitori și
vrăjitori (2 Împărați 21:6). Copilul crescut de
alții pentru că tata, în cei 15 ani de viață primiți
cadou de la Dumnezeu, a fost prins cu busi-
nessul. Cu făcut iazuri și canale de apă.
A crezut Ezechia ceea ce cred mulți părinți
astăzi: că odraslele noastre au nevoie de mate-
rial, nu de spiritual. De tablete și de telefoane
de ultim model, nu de Biblie. Credem că ne vor
respecta mai mult dacă la 18 ani le dăm cadou
o mașină. „Să aibă ei că noi n-am avut…” e scuza
cu care mai lipsim o lună din casă pentru a mai
aduce niște bani. E scuza cu care ne spălăm pe
mâini de responsabilitățile pe care Dumnezeu
ni le-a trasat nouă, părinților…
Preocuparea excesivă cu cele materiale și
dorința de a afișa ce avem este o cursă care ne
paște pe toți. E cursa care-I provoacă durere lui
Dumnezeu. E cursa în care ne cad copiii dacă
nu ne pocăim.
Ce au văzut în casa ta cei care te-au vizitat
până acum?
Când a fost bolnav, Isaia i-a spus lui Ezechia
să își pună casa în rânduială. Să pună Biblia des-
chisă pe masă. Rugăciunea de seară cu familia
să nu lipsească și nici cântarea în Templu cu
copiii de mână. Disciplina și ascultarea să fie la
loc de cinste. Respectul și frica de Dumnezeu
să fie transmisă de către părinți cu mult efort
copiilor.
Ezechia a fost vindecat. Iar o dată cu vin-
decarea au plecat și lacrimile de la rugăciune.
Cerința lui Dumnezeu a fost și ea uitată repede.
Goana după material șterge atât de ușor din
memoria noastră ceea ce Dumnezeu cere de la
noi…
Când Isaia a terminat întrebarea, i-a spus
și verdictul: „Urmează robia pentru copiii tăi…
Urmează pierderea celor materiale, Ezechia!”
„Nicio problemă!”, a spus Ezechia. „Dacă
se întâmplă după moartea mea și nu acum, e
bine…”
Ezechia s-a vindecat trupește, dar spiritual
s-a îmbolnăvit tare mult… A avut case frumoase,
dar a pierdut căminul. A câștigat bani mulți, dar
și-a pierdut copiii. A avut colecție de arme, dar
a fost învins de săgeata mândriei care i-a intrat
în inimă... Ce văd cei din jur în casa ta?
„Să aibă ei că noi n-am avut…” e scuza

cu care mai lipsim o lună din casă pentru a mai
aduce niște bani. E scuza cu care ne spălăm
pe mâini de responsabilitățile pe care Dumnezeu
ni le-a trasat nouă, părinților…

30 Septembrie
ÎN AMINTIREA LUI
FILIMON NEAG
„Scumpă este înaintea Domnului moartea

celor iubiți de El.”
Psalmul 116:15
L-am cunoscut în 2013, la puțin timp după

ce m-am mutat la Deva. Sunt 25 de km de la
locul în care locuiesc cu familia până la el acasă.
L-am vizitat nu o dată și m-a primit cu multă
dragoste. Iar la plecare, întotdeauna a dorit să
ne dea ceva. „Să nu plecați cu mâna goală de la
mine”, spunea el….
În dimineața zilei de 26 Septembrie 2022,
la 69 de ani, Filimon nu s-a mai trezit. Inima
sa a cedat, iar chemarea Stăpânului s-a făcut
auzită în dreptul lui.
La înmormântarea dânsului am vorbit
despre viața unei albine. Filimon s-a ocupat ani
de zile cu albinele, iar între el și aceste ființe
necuvântătoare am găsit 3 asemănări din care
putem învăța fiecare.
În primul rând, o albină „călătorește” mult.
Face 800 de kilometri într-o viață. Într-o sin-
gură călătorie, aceasta vizitează 50-100 de flori.
Filimon a umblat mult. Cu trenul, pe jos, cu
mașina, cu ce a putut. A vizitat multe flori (bise-
rici). A lucrat mult pentru el, pentru familie,
dar a lucrat mult și pentru Dumnezeu. Filimon
a știut ce spunea psalmistul și anume, că pașii
noștri sunt în evidența Stăpânului pe care-L
slujim:
„Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;

pune-mi lacrimile în burduful Tău!
Nu sunt ele scrise în cartea Ta?”
Psalmul 56:8
În al doilea rând, o albină „cară” mult. Are

un buzunar stomacal cu care face 60 de umpleri
și goliri pentru 1g de nectar.
Fratele Filimon a cărat mult. A dus poe
ziile primite de la Domnul în multe biserici, iar
de acolo, în stupul familiei sale, a dus nectarul
părtășiei.
În al treilea rând, o albină lasă ceva dulce
în urma ei. Fratele Filimon m-a sunat acum
câțiva ani să mă întrebe care sunt pașii necesari
pentru tipărirea unei cărți. „Vreau să rămână în
urma mea ceva”, a spus fratele Filimon cu multă
satisfacție.

A tipărit 3 volume de poezii. Pe lângă aces-
tea, mai are altele scrise prin caiete. Nu a avut
multă carte, dar prin Duhul Sfânt a reușit să
exprime adevăruri mari în versuri simple. A
făcut școală multă la picioarele lui Isus, trăind o
pocăință scumpă…
Știați că mierea e singurul aliment care are
în el toate elementele necesare vieții și care nu
expiră niciodată? Are enzime, vitamine, mine-
rale și apă. Nu degeaba psalmistul compară
Cuvântul lui Dumnezeu cu mierea…
Fratele Filimon a avut darul de a scrie poezii.
Și-a împletit darul cu Evanghelia, iar în acest fel
a atins multe inimi. Nu e suficient să ai un dar,
ci trebuie să știi ce să faci cu el. Mulți știu să
compună sau să cânte, dar, neîmpletind acest
dar cu chemarea spirituală, nu le rămâne alt-
ceva decât să-l folosească pentru lume și pentru
lucrurile ei pieritoare…
Știați că o colonie de albine produce de trei
ori mai multă miere decât are nevoie? Așa sunt
chemați și oamenii lui Dumnezeu să facă. Nu
doar pentru mine. Nu doar pentru casa mea. Ci
și pentru alții. Să fie și spiritual, și material ca să
putem ajuta pe cei care au nevoie de noi…
Cauzele pentru care mor albinele pot fi
multe, însă moartea lor naturală se datorează
oboselii. S-au epuizat, dar au făcut-o pentru
o cauză bună… S-au epuizat nu ca să strângă
gunoaie, ci ca să producă miere…
Inima diaconului Filimon, la fel ca inimile
multor slujitori de-a lungul istoriei, a cedat. În
inima lor ei poartă familia, biserica și lucrarea
Evangheliei lui Dumnezeu… Din mierea fizică
produsă de albinele fratelui Filimon au mâncat
văduvele, săracii și orfanii. Din mierea lui spiri-
tuală aranjată frumos în versuri am mâncat toți
cei care l-am ascultat recitând…
Când inimile altora cedează de la procesele
din tribunale, de la băutură sau droguri, mai
sunt inimi care cedează deoarece s-au consu-
mat pentru o cauză bună…
Mi-aduc aminte de momentele în care slu-
jeam împreună și îl auzeam în biserică pufnind
în plâns. Un plâns de dor după Dumnezeu.
Lacrimi la rugăciune și lacrimi de dor după
întâlnirea cu El. Așa-i că s-au rărit astfel de
plânsuri în adunări?
I-am spus azi soției mele că îmi pare tare
rău că nu l-am chemat mai des la Deva. Nu știu
cum să explic, dar, abia după ce pleacă un om de
valoare dintre noi, apar regretele. Remușcările.
Dorința să fi petrecut mai mult timp împreună
și în Casa lui Dumnezeu…
Mierea e scumpă… Iar cei care o produc
sunt tot mai rari. Valabil și fizic, dar mai ales
spiritual…
Fii și tu o albină harnică! Transportă lucruri
folositoare și lasă în urma ta ceva dulce!

În amintirea celui care a fost soț, tată, bunic,
slujitor și poet: Filimon Neag.
Cauzele pentru care mor albinele pot fi multe,

însă moartea lor naturală se datorează oboselii.
S-au epuizat, dar au făcut-o pentru o cauză bună…
S-au epuizat nu ca să strângă gunoaie, ci ca să
producă miere…
Cuprins
1 Septembrie - Un moment de astronomie ..................... 5

2 Septembrie - Vâslele scoțianului...................................... 7
3 Septembrie - „N-am pe nimeni care să mă ierte!”... .10
4 Septembrie - „Rămân cu Dumnezeul
mamei mele!” ...................................................................... 12
5 Septembrie - „N-am știut cum să trăiesc!” ................. 15
6 Septembrie - „Fii puternic, Ridley!” ............................. 18
7 Septembrie - Ce faci în anii de liniște? ....................... 20
8 Septembrie - „Cu mâinile goale…” ................................23
9 Septembrie - Polobocul Evangheliei .......................... 26
10 Septembrie - Ce rost au strigătele acestea? ............. 29
11 Septembrie - Prea târziu .................................................32
12 Septembrie - Tu ai făcut ce ai putut? ..........................34
13 Septembrie - Cancerul nevăzut al oaselor ................ 37
14 Septembrie - Cum să răspundem la jigniri? ............ 40
15 Septembrie - Scaune periculoase ................................43
16 Septembrie - Scaune binecuvântate ........................... 47
17 Septembrie - Câinii și copiii ......................................... 50
18 Septembrie - Bucuros cu puțin ....................................53
19 Septembrie - Ce spun studiile despre fericire? .......55
20 Septembrie - Ține-ți copilul de mână! .....................58
21 Septembrie - Shalom ...................................................... 61
22 Septembrie - Slăbiciuni .................................................65
23 Septembrie - Tinerețe fără bătrânețe ....................... 68
24 Septembrie - Asumă-ți responsabilitatea! .................71
25 Septembrie - Sacrificiu, disciplină și pregătire
continuă ..............................................................................76
26 Septembrie - Marea Roșie ............................................ 78
27 Septembrie - Prea mult timp pe tehnologie?.......... 80
28 Septembrie - Supunerea, secretul biruinței ............83
29 Septembrie - „Ce au văzut în casa ta?” ...................... 86
30 Septembrie - În amintirea lui Filimon Neag ......... 90
Coperta 4

Cristian Boariu Cu Dumnezeu in Fiecare Zi Septembrie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristian Boariu Cu Dumnezeu in Fiecare Zi Septembrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coperta 1

Comenzi online: www.magazin.cristiboariu.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Redactor: Monica Nae

DTP: Adrian Gligorașcu

Viteza luminii este de 300.000 de km/s.

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 5

În a patra zi a Creației, Dumnezeu a creat o

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

Un Dumnezeu atât de măreț Se gândește

Nu sunt decât un simplu copil,

„După cum trupul fără duh este mort,

Se spune că un bun cârmaci scoțian avea o

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 7

„Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta,

Dumnezeu, când Se uită la credința din

În dreptul celor mai mulți oameni,

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 9

„Apoi a zis femeii: «Iertate îți sunt păcatele!»”

Marghanita Laski a fost o cunoscută scri-

„Dacă ne mărturisim păcatele,

Apoi, ca o datorie față de iertarea oferită,

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină

Tu ai păcatele iertate? Nu lăsa pe patul

Robert Ingersoll a fost cunoscut nu doar ca

Ceea ce nu va putea demonta niciodată

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri

Îmi spunea un tânăr provenit dintr-o fami-

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 13

Ceea ce nu va putea demonta ateismul

„N-AM ȘTIUT CUM

„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc,

Într-un spital din SUA, suferind de cancer și

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 15

„Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima

Viața cu Dumnezeu e diferită de viața pe

„Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în

Viața care nu îți dă regrete pe patul de

Atunci când ai impresia că totul

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 17

„FII PUTERNIC, RIDLEY!”

„De aceea , pe oricine Mă va mărturisi înaintea

Hugh Latimer a trăit în secolul XVI. La scurt

Eroii credinței nu și-au iubit viața lor,

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 19

„Au stat trei ani liniștiți, fără să fie război

În viața noastră avem momente de pace și

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 21

Există acest risc imens ca atunci

„CU MÂINILE GOALE…”

Ea a zis: „Mi-a dat aceste șase măsuri

Părinții mei și ai soției, ori de câte ori îi vizi-

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 23

Să răsplătim. Să cinstim. Să punem recu-

Florile nu se duc la mormânt, ci în timpul vieții.

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 25

„Dreptarul învățăturilor sănătoase

Când zidarul pune cărămidă peste cără-

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura

Acum zidim în viața noastră. Acum gătim

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 27

Viața noastră nu va fi niciodată frumoasă

„Domnul a zis lui Moise: «Ce rost au

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 5

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 7

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 9

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 13

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 15

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 17

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 19

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 21

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 23

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 25

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 27

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 29

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 31

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 33

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 35

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 37

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 39

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 41

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 43

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 45

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 47

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 51

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 53

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 55

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 57

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 59

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 61