Ghiţă – personaj principal al nuvelei Moara cu noroc

Introducere
Scrie câteva informaţii despre nuvelă (apariţie, curentul în care se încadrează, tipul de nuvelă). Apoi despre
Ghiţă:
Destinul său ilustrează toate cele trei straturi tematice ale nuvelei (social, psihologic, moral)
Tipul personajului: personaj principal, complex, dilematic şi personaj rotund.
Modalităţi de construcţie: evoluţia lui este prezentată dintr-o perspectivă realist-psihologică. (se încadrează în
tiplologia realistă a arivistului), iar viziunea de ansamblu este clasică (ideea de destin provocat (hybrisul)).
I.Prima cerinţă a eseului
Prezentarea statutului social, psihologic şi moral al personajului:
Statutul moral: la începutul nuvelei (în lumea satului aşezat): cizmar harnic şi cinstit, cu o familie reuşită şi
armonioasă bazată pe iubire; e respectat de soacră şi de comunitate- om moral.
– după mutarea la Moara cu noroc: om dilematic care pendulează între dorinţa de a rămâne cinstit şi ispita
câştigului nemuncit.
– ultima ipostază: omul imoral, căzut din demnitatea fiinţei morale în zonele obscure ale instinctului/sinelui
(lăcomie, orgoliu şi sete oarbă de răzbunare).
Statut social: la începutul nuvelei, cizmar harnic, dar sărac. După mutarea la Moara cu noroc, dizlocat din
universul său familiar, devine cârciumar cinstit la început care prosperă, dar mai apoi alege să devină partenerul
răului.
Statutul psihologic: este redat mai ales prin conflictul interior al personajului. Ghiţă este omul nemulţumit de
ceea ce are, frustrat de sărăcia sa şi de imposibilitatea de a schimba ceva fără a produce schimbări majore în
cursul vieţii sale. Pe parcursul nuvelei, pofta pentru avere îi acoperă vocea conştiinţei şi îl transformă într-o fire
dilematică, dominată de frică, angoasă, refulare, învinovăţire, amânare, dualitate, nehotărâre (de aceea face jocul
dublu şi cu Lică, şi cu Pintea).
Ghiţă reprezintă omul cu slăbiciuni, care poate fi dominat de omul puternic care-i descoperă punctele vulnerabile.
II. Ilustrarea cu două scene a unei trăsături de caracter: cupiditatea (lăcomia de bani)
Scene cu care să ilustrezi trăsătura
a. Capitolul al V-lea – prima confruntare cu Lică. Insistă pe:
-modul categoric şi impunător cu care Lică îi cere cheile de la sertarul cu bani
-reacţia lui Ghiţă în momentul în care i se cere asta: „rămase câtva timp încremenit și cu ochii țintiți la dânsul”,
„ar fi avut poftă să sară la el și să-l sfâșie în bucăți. Îi era parcă-i seacă sângele din vine când vedea pe Lică la
banii ce-și adunase para cu para, dar acum era legat și trebuia să se stăpânească.”
-tensiunea care se intensifică în momentul în care Lică îl ironizează („te-ai făcut blând ca un mieluşel”) că nu îi
mai opune rezistenţă: „Ghiță se cutremură. Toate ca toate, dar bătaia de joc îl scotea din minți. El făcu, oarecum
fără de voie, un pas spre Lică, îl apucă de amândouă brațele, îl ținu strâns înaintea sa și grăi cu glas înăbușit:
— Nu te mișca, dacă nu vrei să fie moarte de om! Simțind că Ghiță e mai tare, Lică privi îngrijat spre ușă și grăi
iute: Ce vrei cu mine?” (chiar dacă Ghiţă este mai puternic din punct de vedere fizic, el va fi dominat de Lică
pentru că îi descoperă slăbiciunile: lăcomia de bani şi familia şi va şti cum să acţioneze; pe deasupra, îi distruge
demnitatea batjocorindu-l).
b. În capitolul al VII-lea, prin intermediul monologului interior iscat de frământările personajului legate de
bănuiala că ar putea fi forţat de Lică să plece de la Moara cu noroc se evidenţiază tot lăcomia de bani care este
mai puternică decât vocea conştiinţei care îi spunea că trebuie să se oprească.
„El uitase încetul cu încetul învoiala făcută cu Lică, și numai din când în când își mai aducea aminte de banii pe
care îi pierduse atunci. Acum se gândea la toate, și la învoială, și la bani, și la porcii cu semn străin, pe care îi
primise de la Lică, și la urmările ce puteau să aibă acestea, și un glas tainic parcă-i șoptea mereu: «A venit vremea
să te răfuiești».
Nu trecuse nici jumătate de an de zile de când se afla la Moara cu noroc, și trebile îi mergeau din ce în ce mai
bine: avea porci la îngrășare, două vaci cu lapte, căruță pe răzoare, doi cai buni, avea bani în ladă, nu prea mulți,
dară destui pentru ca să poată trăi un an, doi dintr-înșii. Dar acum, când trebile mergeau mai bine, Lică voia să-i
vorbească arândașului, fără îndoială pentru ca să-și facă rând de vreun alt om la Moara cu noroc.
Dară Ghiță nu voia să plece; nu-l lăsa inima să părăsească locul la care în scurt timp putea să se facă om cu stare.
Și iar se gândea la învoiala pe care o făcuse în strâmtoarea sa, la banii săi, la primejdiile ce-l împresurau, la iarna
ce se apropia și la zilele bune pe care le avusese când nu avea nici porci la îngrășare, nici vaci cu lapte, nici căruță
pe răzoare, nici cai sprinteni, nici bani bine numărați în ladă. Și când se gândea la aceste, îi venea oarecum să se
bucure că Lică îl scoate fără de voie de la Moara cu noroc și-l scapă așa zicând de toate nevoile. Dar Ghiță era
om cu minte și simțea că are să-i pară toată viața rău dacă va pleca de la Moara cu noroc.
III. Elemente de compoziţie relevante pentru construcţia personajului
a. Modalităţi de caracterizare
Caracterizarea directă, făcută de narator
Spre deosebire de celelelte personaje, lui Ghiţă i se face un foarte sumar portret fizic. Naratorul îşi lasă personajul
să se prezinte prin ceea ce face, spune şi gândeşte. Tocmai pentru că nu este atât de important portretul fizic,
accentul cade pe portretul moral.
Astfel, Ghiţă este: înalt şi lat în umeri
Naratorul intervine pentru a comenta din când în când prefacerile prin care trece Ghiţă: se făcuse tot mai ursuz,
se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot încât îţi venea să
te sperii de el.
Mijloacele lingvistice folosite de narator pentru a sublinia schimbarea.
: îi era greu să se oprească asupra unui gând – subliniază nehotărârea, frământarea interioară
Naratorul intervine în text pentru a da dreptate bătrânei, spunând: Ghiţă trecuse în adevăr printr-un fel de
prefacere.
Caracterizarea directă făcută de alte personaje.
Cuvintele Anei subliniază schimbarea lui Ghiţă, dar şi a imaginii lui în ochii ei: Ghiţă nu e decât o muiere
îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba chiar mai rău.– astfel, Ghiţă îşi pierde statutul de soţ iubit, respectat şi apreciat.
Lică exprimă cel mai bine cusururile lui Ghiţă pe care le exploatează la maximum:– tu eşti om, om cu multă ură
în sufletul tău şi eşti om cu minte. Mă simt chiar mai vrednic când mă ştiu alăturea cu un om ca tine.
–te ştiu om destul de cu minte ca să simţi ce ar urma… şi te ştiu om care ţine la bani. îi cunoaşte foarte bine
slăbiciunea şi profită din plin de ea reuşind să şi-l subordoneze oferindu-i bani.
– să te ferească Dumnezeu de oameni care au slăbiciune pentru o femeie. Acţionează şi aici, ştiindu-l slab,
distrugând legătura sufletească dintre el şi soţia lui.
Caracterizarea indirectă: poate cel mai bine exprimă frământarea interioară gândurile obsedante ale
personajului aflat mereu între: îi era greu să se oprească asupra unui gând, fie el bun, fie rău. Gândurile
înnebunitoare scot în evidenţă teama continuă dusă aproape până la nebunie.pentru ce a mai rămas el la
cârciumă? Pentru ce le-a spus drumeţilor că are bani la sine? Ce avea de gând să facă? Pentru ce a vorbit,
pentru ce a vorbit?! Pentru ce? Pentru ce?
Ghiţă se autoînşală pentru că nu-şi recunoaşte patima pentru bani. Pentru el, adevăratul motiv al asocierii cu Lică
este dragostea pentru familie: din dragoste pentru dânsa şi către copii venise la Moara cu noroc.
b. Poţi să scrii despre: conflict, titlu, incipit şi final.

Încheiere
Scrie despre efectele devastatoare pe care le are patima pentru bani asupra omului.