Exercițiu practic 1 Capitolul 3.4.

Citiți cele două povești propuse (Stratul cu flori, Povara fluturelui) folosind ghidul prezentat
în suportul de curs. Notează cele constatate.
Ghidul povestirii terapeutice:
1.stabilirea scopului
2.resurse/abilități/proceduri necesare atingerii scopului
3.problema cu care se identifică copilul
Copilului îi prezentăm problema dar în ordinea inversă 3-2-1
-în primul rând, se exprimă acordul asupra faptului că există o problemă şi se defineşte exact
care este problema;
-în al doilea rând, vom stabili dacă sunt sau nu capabili să învingă împreună problema,
formând împreună o echipă, având acelaşi inamic comun;
-în al treilea rând, constă în stimularea folosirii de către copil de întreaga energie şi resursele
de care dispun
-în al patrulea rând, rezidă în implicarea tuturor în rezolvarea problemei, ţinând cont de
părerea, dorinţele şi nevoile copilului, contribuind astfel la maturizarea şi cresterea normală a
acestuia;
-în al cincelea rând, se va supune la vot părerile şi soluţiile discutate, pentru a selecta pe cea
care a întrunit cele mai multe voturi;
- în al şaselea rând, după ce s-a realizat un concurs într-o anume direcţie, se vor încuraja unul
pe altul şi vor devaloriza lucrurile care ar putea sabota încercarea ce şi-au propus-o”.
Finalul „colaborării” va conta la scorul dintre punctele care au dus la rezolvarea problemei.
Reevaluarea apare doar atunci când situaţia găsită de cei în cauză, n-au rezolvat pe deplin
problema respectivă.
Şi toate acestea, spre cel mai sensibil moment creat în cadrul realizării terapiei prin poveste şi
anume stabilirea încrederii copilului în adult, fapt important şi realizat printr-o comunicare
bună de ambele părţi.
Povestea terapeutică -lucru în echipă, respect şi responsabilitate; informaţie consistentă, reală
şi utilă. Atunci, copilul va şti să recepteze şi prin interme-diul poveştii, mesajul dintre propria
boală sau simptomele agravării stării sale de sănătate. De aceea, pentru a şti să preîntâmpinăm
stări nedorite în receptarea mesajului de către copil, e bine să stabilim în munca cu acesta,
patru mesaje esenţiale şi anume:
-nu există sentimente drepte sau greşite şi chiar cele despre care copilul se poate simţi
ruşinat/culpabilizat nu sunt comune şi nici rezonabile;
-este de ajutor să-şi exprime sentimentele;
-poate fi ajutat să lucreze cu sentimentele;
-nu există modalităţi corecte sau greşite de exprimare a sentimentelor, copii au nevoie să fie
protejati de propriile dureri/răni.
Dacă copilul întâmpină dificultăţi în exprimarea verbală a ceea ce simte, se poate inventa o
poveste în care el însuşi să fie unul dintre actorii acesteia, oferindu-i posibilitatea dezvăluirii
sentimentelor (anxietate, teama, îngrijorare, etc.).