CONDIȚIA FEMEII ÎN LITERATURA UNIVERSALĂ

Literatura , la fel ca alte arte , a reflectat totdeauna condiţia femeii.

Interesul scriitorilor pentru universul feminin a generat un personaj general
foarte interesant , preferat , în special , de proza romantică , dar şi de proza
realistă , bazată pe analiza psihologică . Literatura a devenit un spaţiu de
ilustrare a unor teme recurente privind condiţia femeii : familia , iubirea ,
căsătoria , căutarea propriei identităţi etc. Dacă personajul masculin
simbolizează , de regulă , forţa , pragmatismul , afirmarea socială , în schimb ,
personajul feminin e îndreptat mai mult spre ideea de ideal intangibil , de eşec .
Un element comun al eroinelor din proza secolului al XIX-lea şi al secolului
al XX-lea , este dorinţa de a-şi depăşi condiţia limitată , sufocată într-o „ţară a
bărbaţilor”. Aşa apar, în literatura universală , Emma Bovary , din romanul
„Doamna Bovary” , de Gustave Flaubert, Eugenie Grandet din romanul cu
același nume, prexcum si personajul eponim din romanul lui Lev Tolstoi. Femeia
apare frecvent ca o fiinţă nefericită , limitată atât de universul domestic cât şi
de un mariaj care nu înseamnă întotdeauna iubire ; implicată în cuplu este
nevoită să lupte cu mentalităţi , judecăţi , să înfrunte societatea , să-şi câştige
dreptul la fericire , adeseori ajungând într-o postură tragică .

"Doamna Bovary” are ca temă

eşecul tragic al aspiraţiei către o condiţie fictivă, ca dimensiune a
sufletului uman. Destinul Emmei, ca personaj, reprezintă drama femeii de la
mijlocul secolului al XIX-lea, despre care Flaubert însuşi mărturisea într-o
scrisoare: “Biata mea Bovary, fără îndoială că suferă şi plânge în douăzeci de
sate din Franţa la această oră”.
 “Anna Karenina” este o complexă analiză a vieţii de familie şi a iubirii
pasionale intrată în conflict cu valorile morale ale societăţii. Anna şi Karenin au
o căsătorie de convenienţă. Există o mare diferenţă de vârstă între cei doi, dar
şi în ceea ce priveşte idealul de viaţă, căci femeia aspiră spre sinceritate şi
devoţiune sentimentală. Când îşi dă seama că nu-şi poate iubi soţul (înalt
demnitar, rece şi rigid) se devotează fiului, iar în momentul întâlnirii cu iubirea-
pasiune, în persoana lui Vronski, i se dăruieşte deplin, fără a ţine cont de
consecinţe. Dragostea ei se intensifică odată cu amplificarea sentimentului de
vinovăţie faţă de soţul ei şi de fiul, pe care i-a părăsit, fiind totodată victima
unei iluzii. Aparţinând aceleiaşi lumi ca şi Karenin, Vronski nu se lasă dominat
de sentimente. Celibatar convins, bogat şi om de lume, o asemenea aventură
nu-l poate compromite, în timp ce Anna renunţă la tot.Emma Bovary, eroina lui
Flaubert, este o provincială care aspiră spre viaţa din înalta societate. Anna
Karenina, în schimb, aparţine înaltei societăţi, dar aspiră la un anume
primitivism senzual. Eroinele sunt soţii şi mame, dar nefericite în limitarea
universului lor domestic, unde căsătoria nu înseamnă şi iubire. Cele două femei
au curajul de a înfrunta societatea pentru a-şi afirma dreptul la fericire, chiar
dacă urmarea gestului lor va fi tragică.
 În comparație cu eroinele celor două
romane amintite anterior, Eugenie reprezintă tipul fetei cuminți, modeste, fiind
victima societății ale cărei limite îi mărginesc existența. Își petrece întreaga
tinerețe sub autoritatea tatălui, un om avar și lipsit de sentimente paterne,
ducând o viata plină de privatiuni.În ciuda tuturor suferințelor pe care trebuie
sa le îndure. Eugenie își păstrează sufletul pur, iubitor și generos. În final se
vede silită să accepte o căsătorie de conveniență,ea caută împlinirea în faptele
caritabile, neputând să alunge altfel tragismul existenței sale.