Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
5
Gheorghidiu constată că sotia lui se înstrăinează, are alte preocupări și că Elei nu-i
mai este suficienta iubirea lor.
Nevasta lui Gheorghidiu cunoaște în casa Anișoarei pe Domnul G „un vag avocat,
dansator, foarte căutat de femei”6 și peste două săptămâni când merge cu prietenii în excursie
la Odobești încercă să îl cucerească: stă în mașina alături de el, se așează la masa lângă
acesta și mancă din farfuria lui.
Cocheta Ela se simte ignorată de domnului G „și își mușcă îndurerată, deseori, buza
de jos, moale și roșie”. Stefan urmărește comportamentul soției și constată că „ochii ei sunt
gata să plângă pentru altul”.
„ El se arată la început foarte entuziasmat de frumuseţea şi inteligenţa Elei, fericit de
admiraţia pe care ea o stârneşte tuturor, pentru că, după căsătorie, să descopere că soţia lui e o
prostuţă cochetă“7
Ela face pe nevinovata când Stefan îi spune că vrea sa divorțeze găsind tot felul de
scuze. Situația între soții Gheorghidiu devine foarte tensionată și nu-și vorbesc două
săptămâni.
La o altă petrecere Ela se simte jignită de Stefan care face curte unei femei și se
răzbună pe acesta stând în brațele domnului G. refuzând să plece acasă cu soțul. Stefan însă
pleacă acasă cu „o cocotă”. La întoarcerea acasă Elei nu îi vine să creadă când îi găsește pe
cei doi în pat și hotărăște să își părăsească soțul. Se întâlnesc după un timp la o cursă de cai,
se împacă după câteva zile și pleacă împreună pentru o lună la Constanța.
Conflictul izbucnește din nou atunci când Stefan se întoarce pe neașteptate de la
Azuga și nu-și găsește acasă soția. Ela ajunge acasă a doua zi la opt dimineața dar nu
reușește să-și motiveze absența deoarece Gheorghidiu este foarte nervos și o izgonește.
Femeia acceptă divorțul și susține că este nevinovată. După patru luni Ștefan răstoarnă din
greșeala un teanc de cărți și găsește un bilet, cu data de 15 februarie, scris de Anișoara, în
care o ruga pe Ela să vină la ea deoarece bărbatul ei plecase la țara și îi era urât să stea
singură. Biletul avea data zilei în care se întorsese el de la Azuga. Vrea să afle de la soțul
Anișoarei dacă în 15 februarie acesta fusese plecat la moșie dar nimeni nu mai ținea minte
data deoarece trecuse mult timp de atunci.
7
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura 1001 Gramar, Bucureşti, 1998, p. 357.
Ela se împacă din nou cu Stefan când este concentrat ca sublocotenent, la
Dâmbovicioara. Gheorghidiu toate aranjamentele ca femeia lui să stea vara la Câmpulung.
Aceasta îi scrie în fiecare zi. Într-una din scrisori îl cheamă să vină "negreșit" la Câmpulung
"sâmbătă sau cel mai târziu duminică". Îi spune că e îngrijorată de viitorul ei dacă el ar muri,
îi reamintește ca ea l-a iubit și când era sărac, și-i cere să treacă pe numele ei „o parte din
Hrele englezești de la Banca Generală”8. În Câmpulung îl vede pe domnul G, și crede că
„venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant” 9. Ia hotărârea să-i omoare pe amândoi. Planul
de răzbunare nu este îndeplinit deoarece Stefan este oprit de locotenent-colonelul
regimentului care îl obligă să revină la Dâmbovicioara.
Stefan Gheorghidiu se întoarce acasă rănit, unde este primit de grijulia Ela cu
amabilitate. Dar acum lângă ea se simte înstrăinat și-i propune să se despartă, deși „as fi
putut ucide pentru femeia asta [...] aș fi fost închis din cauza ei, pentru crimă” 10. Se gândește
la nevasta lui ca la o femeie banală, ca o reproducere a unui tablou original, „ceva uscat, fară
viața”11și că oricând ar fi putut "găsi alta la fel".
Ela primește de la Ștefan bani, casele de la Constanța, „absolut tot ce e în casă, de la
obiecte de preț la cărți... de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul”12.
Observăm că Gheorghidiu îi spune pe nume o singură dată, în rest o numește: "femeia
mea", "nevasta-mea", "fata asta" și "ea". In conștiința lui Ștefan Gheorghidiu, Ela se
transformă treptat dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare, prostuță și cochetă.
Observăm, aşadar, după prezentarea a două tipuri de femei: din romanul „Ion”- unde
se profilează Ana, ca ţăranca bogată, nefericită, victimă a unui sistem dur de ierarhizare a
valorilor- Ela, din „Ultima noapte…”-ce apare ilustrativă pentru femeia cu dorinţe refulate-
faptul că feminitatea în perioada interbelică se situează pe o axă a tranziţiei dinspre vechi,
10
11
12
arhaic, spre nou, monden. De aceea, ea apare de cele mai multe ori ca un destin marcat fie de
iubiri neîmplinite, fie de gustul averii şi a poziţiei sociale înalte; ea nu-şi găseşte locul într-o
lume în care bărbaţii par să domine mediul social, devenind astfel fiinţă în derivă.