,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi ‘’

Autor:Camil Petrescu

 Personaje: Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă

tipul intelectualului inadaptat confruntat cu societatea burgheză a
Bucureștilor secolului XX. Este student la filosofie în momentul în care o
întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei apare târziu în
roman. Personajul este descris în raport cu soția sa, făcând o analiză
asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă.
Gheorghidiu este detașat de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte
nevoia de a participa la viața socială. După moartea unchiului Tache,
moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este indiferent și supărat
pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire a
moștenirii. El este interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentând o
curiozitate pentru celelalte personaje.
 Ela - soția lui Ștefan.
 Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din
Partidul Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o
mentalitate practică.
 Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
 Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
 Vasilescu Lumânăraru- este un afacerist care are legături cu Nae. Este
întâlnit de Ștefan atunci când cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era
stimat pentru calitățile sale, Lumânăraru, care purta mereu ochelari și
care își punea secretarul să-i citească tot, îi destăinuie secretul său: el
purta ochelarii pentru că era analfabet.

Ultima noapte de dragoste

Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută
procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt
întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate
înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole ale romanului îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac
la filosofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial, acesta se simte
măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă odată cu moartea unchiului său
foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o mare parte din avere, spre ciuda celuilalt
unchi al său și a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze.
Protagonistul observă acțiunile lor cu calm și o lipsă de interes care o frapează, inițial,
pe soția lui, care îl apără înfocată. El dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și, la
sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei.
Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă familia să îi
dea averea să cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan
cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase Vasilescu Lumânăraru, un aparent fabricant
de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de
faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și acesta rămâne acasă
ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici Lumânăraru nu se pricepea.
Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, ce află de un depozit de fier la Galați. Prin
conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă
mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage.
Înapoi la viața de facultate, Ștefan Gheorghidiu câștigă admirația colegilor săi cu Critica
rațiunii practice. Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu soția lui renunță la
vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată de lucruri pe care protagonistul le
consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În timpul unei excursii, personajul masculin
este cuprins de certitudinea că Ela îl preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. El
descifrează fiecare gest al acesteia ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai
cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
O confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar ea reușește inițial să-l convingă. Zilele
de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și acțiunea culminează cu o
petrecere dată de prietenii lor de la facultate. Ca să o pedepsească, protagonistul
începe să facă avansuri unei alte doamne, dar o respinge atunci când ajung singuri. Ela
îi face jocul și acesta cedează și se hotărăște să plece devreme. Spre surprinderea lui,
Ela refuză sa plece, acceptând, în ochii lui, acuzațiile pe care i le aducea anterior.
Ștefan Gheorghidiu continuă să aștepte și să spere, dar în cele din urmă pleacă, culege
o femeie de pe stradă și o duce acasă. Astfel îi găsește Ela, două ore mai târziu și
pleacă, rănită și indignată.
După o despărțire nu prea lungă, cei doi ajung la o scurtă perioadă de împăcare, pe
parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui, avortează
copilul. Într-o zi, Ștefan se întoarce de la Azuga și găsește casa goală. O caută disperat
pe la cunoscuți și, în cele din urmă, renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea
acesteia a doua zi, se desparte de ea.
În zilele care urmează protagonistul încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind
obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce și devine palid la fiecare referire la ea.
Spre dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui suferința și o ridiculizează. Într-un
moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o scrisoare din partea Anișoarei, în care
aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care soțul
acesteia lipsise, fiind plecat cu treburi. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise,
acesta este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung. Acolo
petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-i treacă o parte din
avere pe numele ei. Convins de motivațiile mercantile ale acesteia, acesta o părăsește
și, ieșit din casa în care se afla Ela, îl vede pe domnul G. plimbându-se pe stradă,
moment în care hotărăște să-i omoare pe cei doi, dar, întâlnindu-se cu colonelul lui,
renunță la acest plan și părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul
Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie
cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.

Întâia noapte de război

În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara
intră în război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde, din cauza incompetenței comandanților și a lipsei
de coordonare, chiar Gheorghidiu este confundat, din neatenție, cu un militar inamic și
luat prizonier de propriii camarazi. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în
zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela.
Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit bogat. La
sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la
Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii de țigani care furaseră din sat. O tânără de
15 ani îi atrage atenția și o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un țăran pârăște
două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele. De fapt, după cum se va
afla din presă, cele două fete erau adevărate eroine, care au călăuzit trupele române să
treacă Oltul fără pierderi. După trecerea Oltului, Gheorghidiu și batalionul lui se opresc
în Cohalm, unde sunt atacați de unguri.
Fiind rănit, Ștefan Gheorghidiu este trimis la București, unde toată familia îl copleșește
cu ceea ce el consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea
testamentului, acum vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă, la soție, acesta
observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul
banilor și posesiunilor sale.