Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de Camil

Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid,

însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se
salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce
trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.

Cuprins
1 Rezumat
1.1 Ultima noapte de dragoste
1.2 Întâia noapte de război
2 Structura
3 Personaje
4 Ecranizări
5 Note
Rezumat
Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Ultima noapte de dragoste
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută
procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt
întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și
superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.

Următoarele capitole ale romanului îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student

sărac la filosofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial,
acesta se simte măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă odată cu moartea
unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o mare parte din avere,
spre ciuda celuilalt unchi al său și a restului familiei, care-l dau în judecată și
încep să-l calomnieze. Protagonistul observă acțiunile lor cu calm și cu lipsă de
interes, lucru care o frapează inițial pe soția lui, ce îl apără înfocată. El
dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și la sfârșitul unui parastas jenant
renunță la partea de avere cerută de restul familiei.

Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă familia să

îi dea averea pentru a cumpăra o fabrică metalurgică. La îndemnurile soției sale,
Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase Vasilescu Lumânăraru, un aparent
fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede
în pericol de faliment iar, când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și
acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici
Lumânăraru nu se pricepea la conducerea fabricii.

Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, ce află de un depozit de fier la Galați.
Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere
o sumă mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage.

Înapoi la viața de facultate, Ștefan Gheorghidiu câștigă admirația colegilor săi cu

Critica rațiunii practice. Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu
soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată de
lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În
timpul unei excursii, personajul masculin este cuprins de certitudinea că Ela îl
preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. El descifrează fiecare gest al
acesteia ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul
celor trei zile la Odobești.

O confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar ea reușește inițial să-l

convingă. Zilele de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și acțiunea
culminează cu o petrecere dată de prietenii lor de la facultate. Ca să o
pedepsească, protagonistul începe să facă avansuri unei alte doamne, dar o respinge
atunci când ajung singuri. Ela îi face jocul și acesta cedează și se hotărăște să
plece devreme. Spre surprinderea lui, Ela refuză sa plece, acceptând, în ochii lui,
acuzațiile pe care i le aducea anterior. Ștefan Gheorghidiu continuă să aștepte și
să spere, dar în cele din urmă pleacă, culege o femeie de pe stradă și o duce
acasă. Astfel îi găsește Ela, două ore mai târziu și pleacă, rănită și indignată.

După o despărțire nu prea lungă, cei doi ajung la o scurtă perioadă de împăcare, pe
parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și în ciuda protestelor lui,
avortează copilul. Într-o zi, Ștefan se întoarce de la Azuga și găsește casa goală.
O caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă,
unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.

În zilele care urmează, protagonistul încearcă fără succes să și-o scoată din cap,
găsind obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce și devine palid la fiecare
referire la ea. Spre dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui
suferința și o ridiculizează. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă
peste o scrisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i
țină de urât pe perioada celor două zile în care soțul acesteia lipsise, fiind
plecat cu treburi. Când Iorgu, soțul Anișoarei, confirmă cele scrise, acesta este
năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung. Acolo, Ștefan
petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-i treacă o
parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile mercantile ale acesteia, el o
părăsește iar, ieșit din casa în care se afla Ela, îl vede pe domnul G. plimbându-
se pe stradă, moment în care hotărăște să-i omoare pe cei doi, dar, întâlnindu-se
cu colonelul lui, renunță la acest plan și părăsește orașul împreună cu acesta. Pe
drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș și că
altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare
asemănătoare cu cea găsită de el.

Întâia noapte de război

În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când
țara intră în război.

Batalionul lui luptă la Măgura, unde din cauza incompetenței comandanților și a

lipsei de coordonare, chiar Gheorghidiu este confundat, din neatenție, cu un
militar inamic și luat prizonier de proprii camarazi. Pe măsură ce Ștefan se
implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se
simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai
după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi
lasă suma de bani cerută la Câmpulung Muscel.

În zilele următoare prinde un grup de copii de romi care furaseră din sat. O tânără
de 16 ani îi atrage atenția și o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un
țăran pârăște două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele. De
fapt, după cum se va afla din presă, cele două fete erau adevărate eroine, care au
călăuzit trupele române să treacă Oltul fără pierderi. După trecerea Oltului,
Gheorghidiu și batalionul lui se opresc în Cohalm, unde sunt atacați de unguri.

Fiind rănit, Ștefan Gheorghidiu este trimis la București, unde toată familia îl
copleșește cu ceea ce el consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă
la citirea testamentului, acum vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă,
la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situația și se desparte
de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.

Structura
Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două
ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către
sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează
imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o
ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire
până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul
fiind ofițer al armatei române în timpul primului război mondial. Romanul este
scris la persoana I, personajul-narator identificându-se în partea a doua cu
autorul. Modalitatea narativă se remarcă, așadar, prin prezența mărcilor formale
ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, până la
substituirea lui de către personaj. Perspectiva temporală este discontinuă, bazată
pe alternanța temporală a evenimentelor, pe dislocări sub formă de flash-back și
feed-back. Perspectiva spațială reflectă un spațiu real, frontul, București,
Odobești, Câmpulung, dar mai ales un spațiu imaginar închis, al frământărilor,
chinurilor și zbuciumului din conștiința personajului.

Personaje
Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului
inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este
student la filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni
soție. Numele ei apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu soția
sa, făcând o analiză asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă.
Gheorghidiu este detașat de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a
participa la viața socială. După moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa
cearta pentru avere, el este indiferent și supărat pe comportamentul Elei,
implicată mult prea activ în acea împărțire a moștenirii. El este interesat de
idei, de lucruri abstracte, reprezentând o curiozitate pentru celelalte personaje.
Ela - soția lui Ștefan.
Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul
Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
Vasilescu Lumânăraru- este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de
Ștefan atunci când cei trei dețin