Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi

Camil Petrescu

Introducere:
Romanul „ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu apare în anul
1930 si este un roman interbelic , modern, subiectiv si de analiza psihologica datorita următoarelor
caracteristici:

- Tematica abordata (condiția intelectualului însetat după cunoașterea absoluta în raport cu

iubirea și războiul)
- Naratorul subiectiv si personaje cu perspectiva uniscienta
- Utilizarea unor tehnici moderne: acronia, autenticitatea, memoria involuntara etc

Romanul se întinde pe doua cărți împărțite în 6, respectiv 7 capitole: prima carte care
surprinde povestea de dragoste dintre Ela și Ștefan, iar cea de a doua surprinzând experienta din
război a lui Ghiorghidiu, numite „cartea unu”și „cartea doi”.

Tema :
Tema este realizata prin intermediul a doua experiente: iubirea și războiul. Tema iubirii fiind
reprezentata de povestea de dragoste dintre cei doi, iar cea a războiului este reprezentata de
experienta de pe front a lui Ghiorghidiu.

Titlul :
Titlul este element paratextual, alcătuit din structuri lexicale simetrice, care aduce în prim plan
cele doua teme ale romanului. Acesta anticipa oarecum povestea romanului făcând cititorii curioși,
dar fără a dezvălui mai mult decât temele principale.

Incipit:
Romanul debutează cu scena de la popotă în care personajul principal asista la o discuție despre o
crima a unei soții banuită de infidelitate, care a fost ucisa de soțul ei. Discuția ii trezește amintiri lui
Ghiorghidiu despre relația sa cu Ela, căsătoriți de doi ani jumate, care la rândul lui o bănuia de
infidelitate. Părerile erau împărțite, acesta nefiind de acord cu colegii sai, părăsește ofensat popta.

Cronotop:
Coordonatele spatio-temporale sunt prezentate încă din prima parte a romanului „în primăvara
anului 1916” în timpul unei popote pe Valea Prahovei.

Povestire :
Ștefan Gheorghidiu, student la filozofie, era însurat de doi ani și jumătate cu o fosta colega de
universitate, Ela, studenta la litere. Cei doi duceau o viata modesta împreună, iubirea fiind cel mai de
preț lucru pe care îl aveau.
 Totuși, acest lucru urma sa se schimbe radical în momentul în care unchiul sau, Tache, a murit și i-
a lăsat lui Ștefan cea mai mare parte din moștenire, numindu-l nepotul sau preferat, situație nu
tocmai convenabila pentru ceilalți moștenitori. Ela își schimbase comportamentul din persoana
idealista , intelectuala în persoana care se înclină spre o viata de lux.

Inca din începutul romanului, Ghiorghidiu o suspectează pe Ela de infidelitate în urma atenție
deosebite primite de aceasta de la avocatul Grigoriade.

Excursia de la Odobești reprezinta un moment cheie, deoarece i se confirma bănuielile lui Ștefan
cum ca Ela flirtează cu domnul G, mai ales în secventa în care aceasta insista sa aibă dormitorul de
lângă cel al lui Grigoriade. La un moment dat Gheorghidiu observând avansurile și dezgustat de ele
dorește sa plece mai devreme acasă, Ela refuzandu-l. Ștefan pleacă in cele din urma singur, culegând
și aducând acasă o femeie de moravuri ușoare. Doua ore mai târziu Ela ajunge acasă, prinzandu-i pe
cei doi în pat, aceasta nu schimba prea multe cuvinte și pleacă suparata pe ușa. După o despărțire nu
prea lunga cei doi ajung la o scurta perioada de împăcare.

Un alt moment cheie reprezinta întoarcerea lui Ștefan de la Azuga când acesta găsește casa goala,
o cauta disperat pe Ela, dar renunță la un moment dat și o așteaptă acasă, unde la venirea acesteia a
doua zi, se desparte de ea. Câteva zile mai târziu, Ghiorghidiu descoperă o scrisoare de la Anișoara în
care ii cere Elei sa ii tina de urat pe perioada plecării soțului ei, fapte confirmate de însăși soțul
Anisoarei. Realizând ca a greșit, capătă premisie sa meargă la Ela, unde îl găsește pe domnul G
plimbandu-se pe strada și decide sa ii omoare pe amândoi, planul eșuează când locotenentul își face
apariția și pleacă amândoi din oraș.

Este momentul în care Ghiorghidiu afla ca o alta femeie, cautand sa fie cu Grigoriade in absenta
soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.

În cartea a doua ne este prezentata întâia noapte de război mai exact finalul povestii, care ne
prezintă experienta totala de pe front care l-a schimbat radical pe Ștefan, fapt dovedit de primirea
unei scrisori anonime în care este confirmata infidelitatea soției. În acest punct Ștefan realizează ca
se căsătorise cu Ela mai mult dintr-o ambiție, mai exact datorita faptului ca se simțea iubit de una din
cele mai frumoase fete și ca în locul acesteia putea fi oricare alta femeie.

Concluzie:

În concluzie, opera “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman
interbelic, subiectiv, psihologic, modernist, având drept caracteristici unicitatea, naraţiunea la
persoana I şi autenticitatea trăirii, dezvoltând tema iubirii şi a experienţei războiului.