Ultima noapte de dragoste,

intaia noapte de razboi

De Camil Petrescu
-caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu-

Camil Petrescu (1894-1957) a fost poet, romancier,dramaturg ,debutul in literatura

si-l face in 1923 cu volumul “Versuri .Ideea .Ciclul mortii”.
“Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de rezboi” este un roman modern de
analiza psihologica redat la persoana I din perspectiva subiectiva a naratorului
personaj . Publicand romanul, Camil Petrescu deschide drumul romanului citadin si
autentic ,o directie pe care o vor urma nu doar colegii de generatie ci si alti scriitori
posbelici. Camil Petrescu dezaproba omniscienta romanului traditional a anratorului
care stie totul despre personajele sale si propune un nou tip de roman modern
considerand ca nu putem stii cu exactitate ce se petrece in gandurile semenilor
nostrii . El teoretizeaza romanul modern de tip proustian in “Noua structura si opera
lui Marcel Proust” : “Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I. Din mine insumi nu
pot iesi”.
Aparut in 1930 este un roman subiectiv prin autenticitatea faptelor,relatarea la
persoana I, prin timpul prezent si subiectiv ,memori afectiva ,involuntara ,
anticalofilism.
Romanul este structurat pe doua peri cu titluri semnificative surprinzand doua
ipostaze esentialedin viata personajului principal : “Cartea Intaia” exprima aspiratia
catre iubire a personajului principal Stefan Gheorghidiu si “Cartea a Doua”care
ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd .
Daca prima parte este o fictiune ,partea a doua este o experienta reala
,trista,scriitorul fiind ofiter al armatei romane in timpul Primului Razboi Mondial
( jurnalul de razboi al scriitorului fiind imprumutat eroului sau).
Substantivul “noapte” repetat in tit reperzinta incertitudinea necunoscutului firii
umane . El subliniaza cele doua etape esentiale ,doua experiente traite de Stefan
Gheorghidiu : iubirea pentru Ela si drama individului in conditiile razboiului.
O prima tema este cea a iubirii ca aspiratie, niciodata implinita , asociata cu cea a
geloziei . Povestea este “spusa” cititorului doar doar din perspectiva lui Stefan
Gheorghidiu ,naatorul fiind intradiegetic iar focalizarea interna. Adoua tema este cea
a razboiului ,naratorul prezentand ironic pregatirea armatei romane pentru razboi .
Se prezinta o armata dezorganizata cu ostasi dezorinetati .Gheorghidiu luptand pe
frontul din Ardeal pentru eliberarea romanilor de sub dominatia austro-ungara.
Camil Petrescu surprinde prin Stefan Gheorghidiu tipul intelectualului lucid al
inadaptabilului care traieste doua experiente definitorii: dragostea si razboiul .
In primul capitol ,naratorul prezinta cu ironie modul in care armata romana isi
pregatea fortificatiile Vaii Prahovei intre Busteni si Predeal si framantarea sa launtrica
“ noptile mi le petreceam in lungi insomnii”.Discutia de la popota despre articolul din
ziar subliniaza in mod indirect aroganta,sfidarea lui Gheorghidiu care isi dezvaluie de
fapt suferinta pe care si-o poarta ca pe o medalie. Este momentul in care eroul isi
expune conceptia despre iubire .
Stefan analizeaza cu luciditate peste timp relatia cu Ela : “eram insurat de doi ani
si jumatate […] si banuiam ca ma inseala “. Este dominat de incertitudine si incearca
sa inteleaga evolutia acestei relatii . Momentul in care isi dezvaluie vanitatea de a fi
iubit de o femeie frumoasa ii dezvaluie stima de sine crescuta si orgoliul .
Invitat in casa lui Nae Gheorghidiu dupa ce Stefan renunta la o parte din
mostenire benevol in favoarea unchiului ,mamei si surorilor ,deputatul ii ia deoparte
pe el si pe cumnatul sau oferindu-se sa se ocupe de afacerile familiei . Observand
ezitarea lui Stefan,acesta ii reproseaza ca nu are spirit practic comparandu-l ironic cu
tatul sau .Intelectual ,profesor universitar ,Stefan Gheorghidiu traieste in sfera ideilor
si nu se poate descurca in paienjenisul afacerilor . Inadaptat ,lupta cu ordinea sociala
,cu afacerismul - aspect comentat ironic de Nae Gheorghidiu -Stefan nu adopta
politica in viata si in afaceri ca deputatul .
Dorind sa-l determine sa accepte naivitatea ,Ela il incurajeaza sa lupte pana la
capat cu rudele sale . Analizeaza cu luciditate atitudinea femeii iubite si nu o doreste
implicata in afaceri ci feminina . Ela in schimb il considera naiv : “Pentru ca esti prea
bun” .
Excursia de la Odobesti ,cand Stefan Gheorghidiu observa schimbarea de
comportament a sotiei ,interesata sa ocupe un loc langa G, sa danseze cu el si iritata
cand acela dispare cu o alta femeie . Avea o necesitate de a avea persoana iubita
alaturi si dorinta de a o avea pe Ela, trup si suflet, numai pentru el .Era nesigur pe
propria casnicie ,gelos ,avea deeptii in dragoste ,nu isi pune propria persoana pe
primul loc si nu este capabil sa se prefaca in fata altor persoane ( isi arata mereu
adevarata fata ).
Din autocaracterizare “Nu,n-am fost nici o secunde gelos,desi am suferit atata din
cauza iubirii” reiese gelozia pe orice fata ,atitudine ,gest al Elei .
Plecat la Azuga , se reintoarce acasa si nu o gaseste pe Ela . Cand aceasta
soseste a doua zi dimineata , Stefan Gheorghidiu nu asculta , nu cere explicatii si ii
propune Elei sa se desparte . Dupa o scrisoare de la verisoara sa Anisoara prin care
se explica gestul facut de Ela . Din aceasta scena , Stefan da dovada de vanitate .
Cartea a doua reprezinta jurnalul de razboi al scritorului imprumutat personajului
narator .
Pesonajul surprinde drama razboiului , modul in care armata romana era
organizata ,luptele intense pentru infrangerea inamicului .Personajul considera
participarea la razboi ca pe un act de cunoastere .
Pe campul de lupta Gheorghidiu isi da seama cu luciditate ca viata lui si a
ostasilor sai este sub semnul hazardului si simte panica ,frica ,lasitate,groaza
.Decisiv in acest sens este capitolul “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” cand
unul dintre soldati ii relateaza sublocotenentului Gheorghidiu momentul dramatic in
care colegul lor A. Mariei alerga in urma lui Stefan cu capul retezat de un obuz .
In final,este generos si se desparte de Ela pentru ca experienta decisiva a
frontului l-a marcat mai mult decat relatia cu Ela . Ii scrie ca ii lasa tot ce este in casa
“adica tot trecutul”.
Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului inadaptat ,intrasigent ,aflat in
cautarea absolutului .