ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE Romanul este specia genului epic de cele mai

mari dimensiuni, cu o actiune complexa, dispusa pe mai multe planuri narative, cu

personaje numeroase, bine individualizate, antrenate in conflicte puternice.
Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu a
fost publicat in 1930 si ilustreaza un nou tip de roman si anume romanul modern
de analiza psihologica, un roman superior adresat mai ales intelectualilor cu un
nou tip de personaj intelectual, profund cultivat. Camil Petrescu, teoretician al
romanului prin studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust constientizeaza
necesitatea sicronizarii literaturii cu stiinta si cu filosofia deoarece el considera ca
actul de creatie este un act de cunoastere. Viziunea despre lume a scriitorului
atribuita personajului narator, Stefan Ghiorghidiu este viziunea unui reflexiv cu
preocupari filosofica si literare,accentul cazand pe factorul psihologic, epicul fiind
diminuat. Se genereaza astfel o formula narativa, nove in care atentia este
acordata mai putin semnificatiei evenimentului exterior si mai mult descrierii
trairilor interioare ca raspuns la evenimentele exterioare. Astfel, ia nastere proza
analitica de natura subiectiva. Aceasta proza reflecta esenta concreta a vietii:
iubirea, gelozia, orgoliul ranit, cunoasterea ca pe niste categorii morale absolute
(substantiale). Noul roman vizeaza astfel domenii ale vietii interioare adevarate
monografii ale unor idei, iar personajele devin niste exemplificari ale unor principii,
niste constiinte individuale, romanul devenind un adevarat dosar de existenta.
Romanul modern presupune autenticitatea, reprezentand ilustrarea realitatii prin
propria constiinta. Astfel Camil Petrescu este primul romancier care presupune ca
tehnica deosebita, discursul narativ realizat la persoana , naratorul fiind chiar
personajul implicat. Scopul acestei abordari este acela de a realiza un roman care
sa prezinte evenimentele de constiinat, experienta interioara: Scriu ceea ce vad
ceea ce aud...ceea ce gandesc eu...eu nu pot vorbi onest decat la persoana .
Principalele modalitati de abordare in romanul modern sunt: introspectia,
observatia, retrospectia, memoria involuntare, digresiunea. Tema romanului o
constituie conditia intelectualului superior, inadaptat intr-o societate mediocra.
Romanul este alcatuit din doua parti: cartea inatai-Ultima noapte de dragoste si
cartea a doua-Intaia noapte de razboi. Fiecare parte are un numar de capitole (6
respectiv 7) cu titluri sugestive. Cele doua parti alcatuiesc un tot organic prin
raportarea tuturor faptelor la aceeasi constiinta, aceea a personajului narator,
Stefan Ghiorghidiu. Titlul romanului reprezinta cele doua ipostaze existentiale si
experiente ale personajului: iubirea si razboiul. Cele doua aspecte se constituie se
in teme: tema iubirii si tema razboiului. Cuvantul noapte din titlu poate sugera pe
de o parteincertitudinea pesonajului, iar pe de alta parte misterul iubirii si al mortii.
Capitolele si V din cartea intai si toate capitolele din cartea a doua descrie
experienta razboiului, utilizand verbe la timpul prezent ceea ce indica un timp
contemporan naratiei. Capitolele , , V si V din cartea intai cuprin povestea
iubirii dintre Stefan Ghiorghidiu si Ela. Timpul verbal utilizat este mai ales timpul
imperfect, un timp al memoriei. De altfel, povestea aceasta de iubire este inclusa
in povestea mai mare a razboiului (poveste in rama). Capitolul incipit se numeste
La Piatra Craiului in munte si ne face cunoscut personajul narator Stefan
Ghiorghidiu, sublocotenent, concentrat in primavara anului 1916 fiind participant la
menajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei, iar finalul este deschis. Actiunea
romanului nu este liniara, ci prezinta o retrospectie reprezentand experienta iubirii
si alte momente din trecut intercalate in prezentul razboiului. De aici rezulta o
discontinuitate a timpului, dar si a prezentarii evenimentelior. Spatiul este si cel al
Bucurestiului de la incepultul secolului al XX-lea ca spatiu exterior in care
personajul traieste o drama a constiintei. O discuta contradictorie la popota
referitoare la anchetarea unui barbt care-si ucisese sotia adulterina ii ofera lu
Stefan Ghiorghidiu , prilejul sa-si exprime parerea in legatura cu iubirea:iubirea
este un proces de autosugestie...cei care se iubesc au drept de viata si de moarte
unul asupra celuilal. Se declanseaza astfel memoria involuntara si printr-o lunga
retrospectie , Stefan Ghiorghidiu povesteste experienta iubirii fata de Ela, sotia sa.
Capitolul al -lea, Diagonalele unui testament propun un al doilea incipit al
iubirii:eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de le universitate si
banuiam ca ma inseala. Aceasta cunfesiune reprezinta si intriga romanului. Stefan
Ghiorghidiu student sarac la filosofie, se casatoreste cu Ela, o fata orfana, crescuta
de o matusa. Cei doi tineri treiesc o viata linistita si fericita atat timp cat sunt
studenti saraci, dar mostenirea neasteptata lasat de unchiul sau cel bogat, Tache
Ghiorghidiu, lui Stefan transforma radical viata tanarului cuplu. Ela pare ca se
adapteaza repede noului stil de viata caracteristic lumii mondene in care patrund,
in vreme ce lui Stefan aceasta lume mondena nu ii ofera decat numai experiente
de cunoastere. Se implica in afaceri, dar este dezamagit si se revolta cand
descopera o lume meschina, fara scrupule, a milionarilor analfabeti (Lumanararu),
a politicienilor demagogi (Noe Ghiorghidiu) pentru care morala, cultura, onoarea
sunt natiuni goale de sens. Suferinta profunda a eroului incepe dupa ce in casa
Anisoarei apare un oarecare avocat G, iar Ghiorghidiu incepe sa fie torturat de
banuiala ca nevasta lui il inseala cu acest nou venit.daca la inceput era mandru de
sotia sa, ajunge sa fie dezamagit si chiar se razbuna cochetand cu alte femei,
recurgand la adulter. Este convins ca este inselat cand se intoarce pe nesteptate
de la Azuga si nu-si gaseste sotia acasa, dar gaseste un bilet de la Anisoara prin
care o invita pe Ela sa doarma la ea in acea seara. O muta la Campulung pentru a
fi mai aproape de el si este surprins cand Ela ii cere o suma de bani care sa fie
trecuta penumele iei in cazul in care Stefan ar fi murit pe front. In aceeasi zi, il
vede pe G in Campulung si se hotaraste sa ii omoare pe amandoi dar planul este
zadarnic de declansarea razboiului Simbolic ultima noapte de dragoste traita
alaturi de sotia sa este la Campulung, este urmata de intaia noapte de razboi,
astfel, personajul narator reveni la timpul obiectiv al razboiului. Este prezentata
realitatea razboiului si atrocitatile pe care acesta le propune. Nu sunt descrise
batalii eroice, curajul, acte de eroism ci dimpotriva naratorul prezinta lasitatea,
frica si eminenta mortii.
Punctul culminant il constituie capitolul Ne-a
acoperit pamantul lui Dumnezeu in care este ilustrata psihologic groazei si a
panici in fata mortii. Scenele descrise din aceata parte a romanului fac un
spectacol apocaliptic mai ales pt ca este descris auditiv, senzorial, pers sg se
transforma in pers pl si uneori naratorul apeleaza si la pers a -a pt a da o valoare
generica a experientei:inclestezi din dinti si astepti sa fii lovit. Comentariile

naratorului dau autenticitate faptelor descrise la fel ca si imaginile terifiante ca cea

a soldatului care alearga fara cap. Cu aceasta noua cunoastere a lumii se intoarce
la Bucuresti ranit si citeste cu indiferenta biletula anonim in care i se dezvaluie ca
Ela il inseala. Constata ca nu mai doreste nici divortul. Ii comunica in scris ca ii lasa
absolut totul, adica tot trecutul. Finalul este deschis lasand loc unei posibile alte
experiente pe care sa o traiasca personajul narator, costand ca o experienta
definitiva cum este cea a razboiului reprezentand confruntarea cu moartea este
infinit mai importanta decat experienta esuata a iubirii. Relatia dintre doua
personaje. Ela este personajul feminin prezentat doar din perspectiva personajului
narator. Astfel, este o expresie a mediocritatii si a superficialitatii. Maniera de
constructie a personajului este una clasica. Este descrisa in mod direct de
personajul narator inca de la inceputul capitolului al doilea:Diagonalele unui
testament atunci cand reprezinta pt Stefan Ghiorghidiu prototipul iubirii
absolute:cu ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar cu neastamparul
trupului tanar... cu o inteligenta izvorata tot atat de mult din inima cat si de sub
frunte, era de altfel un spectacol minunat. Portretul este atat fizic cat si moral
deoarece Stefan Ghiorghidiu este indragostit si o vede prin ochii indragostitului.
Cei doi tineri devin un cuplu iar dragostea lui Stefan Ghiorghidiu pt Ela se naste
mai intai din orgoliu, dar si din compasiune.
Dupa primirea mostenirii
personajul narator devine martorul transformarii nefericite a sotiei sale,
descoperind unele trasaturi pe care nu i le banuia. Atat timp cat au fost saraci cei
doi traiau intr-un univers propriu iar Ela era situata deasupra celorlalte femei. Din
acest motiv ea nici nu este numita decat mai tarziu in capitolul :asta-i rochia
albastra. Personajul nu o numeste altfel decat nevasta mea; atunci cand
dezamagirea este foarte mare devine Ela, adica o femeie oarecare care s-a adaptat
perfect intr-o societate mediocra, meschina, superficiala. Cei doi se departeaza din
ce in ce mai mult deoarece atentia Elei nu mai este captata doar de sotul ei ca
atunci cand asculta captiva cursul de matematici superioare.ea devine interesata
de un strain, un vag avocat si bun dansator, domnul G. Gelos, Ghiorghidiu se afla
intr-o permanenta cautare de certitudini, fiind foarte atent la detalii si descoperind
numeroasa fisuri intr-o relatie pe care o credea perfecta, astfel gesturile frivole din
timpul excursiei de la Odobesti si apropierea dansatorului G sunt potrivite cu
luciditate, dar si orgoliul ranit de Stefan Ghiorghidiu care are puterea de a-si
analiza propria-si suferinta. Reuseste sa treaca peste dezamagirile sale si peste
aceasta suferinta dar trecand printr-o alta experienta mult mai puternica, cea a
razboiului care a propus confruntarea cu moartea. De aceea cand se intoarce la
Bucuresti, ranit Stefan vede in Ela doar o straina si este indiferent fata de biletul
anonim care ii anunta infidelitatea sotiei. La hotarerea finala de a o parasi,lasanu-i
absolui tot, adica tot trecutul. Astfel este descrisa drama unui cuplu prin ochii
unui singur personaj narator care greseste de la inceput deoarece suprapune
imaginea unei femei perfecte care are atat calitati cat si defecte. In finalul
romanulu Stefan noul personaj feminin, pe Ela, pe care o vede insa vulgara, grasa,
nefilozoafa. Este evident o descriere subiectiva a aceleiasi femei in ipostaze
diferite. Caracterizarea personajului Romanul este o specie a genului epic, de cele
mai mari dimensiuni, cu o actiune complexa, dispusa pe mai multe planuri
narative,cu personaje numeroase, bine individualizate, antrenate in conflicte
puternice. Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a fost
publicat in anul 1930 si reprezinta un nou tip de roman si anume romanul modern
de analiza psihologica, un roman superior, adresat mai ales intelectualilor, cu un
anumit tip de personaj inteligent, bine cultivat. Camil Petrescu teoretician al
romanului prin studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust constientizeaza
necesitatea sincronizarii literaturii cu filosofia si cu stiinta deoarece el considera ca
actul de creatie este un act de cunoastere. Viziunea despre lume a scriitorului
atribuita personajului narator Stefan Ghiorghidiu, este viziunea unui reflexiv cu
precaderi filosofice si literare, accentul cazand pe factorul psihologic, epicul fiind
diminuat. Se genereaza astfel o noua formula narativain care atentia este
acordata mai putin evenimentelor exterioare si mai mult descrierii trairilor
interioare ca raspuns la evenimentele exterioare. Astfel ia nastere proza analitica,
de natura subiectiva. Aceasta proza reflecta esenta concreta a vietii: iubirea,
gelozia, orgoliul ranit, cunoasterea ca pe niste categorii morale absolute.
Noul roman vizeaza astfel domenii ale vietii interioare adevarate monografiiale
unor idei, iar personajele devin exemplificari ale unor principii, niste contiinte
individuale, romanul devenind un adevarat dosar de existenta. Romanul modern
presupune autenticitatea care propune ca tehnica discursul narativ realizat la pers
, naratorul fiind chiar personajul principal. Scopul acestei abordari este acela de a
realiza un roman care sa prezinte evenimentele de constiinta, experienta
interioara:Scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud...ceea ce gandesc eu...eu nu pot
vorbi onest decat la pers . Principalele modalitati de abordare in romanul
modern sunt: introspectia, observatia, memoria involuntara,retrospectiva,
digresiunea. Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este
alcatuit din doua parti cu titluri sugestive:cartea este intitulata Ultima noapte de
dragoste, iar cartea a doua se numeste Intaia noapte de razboi. Fiecare din cele
doua parti au un nr egal de capitole(6 respectiv 7) cu titluri sugestive.
Tema
romanului este pusa in relatie cu titlul pt ca se refera la conditia intelectualului
superior, inadaptat intr-o societate mediocra. Personajele sunt caracterizate direct
si indirect. Prin romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Camil Petrescu propune in proza romanesca o noua tipologie umana si anume tipul
intelectualului lucid care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si
razboiul. Este scoasa in evedenta conditia omului modern care nu poate intelege
lumea si nu gaseste un punct de comunicare durabil cu aceasta. Personajul
principal este si narator autodiegetic si homodiegetic. Principala trasatura de
caracter o constituie orgoliul,un orgoliu excerbat care s-a nascut din constiinta
superioritatii sale. El marturiseste ca a iubit-o pe Ela deoarece se simtea mandru
ca este iubit de una din cele mai frumoase studente din universitate. La unchiul
sau Tache nu suporta jignirile aduse tatalui sau si de aceea are o replica taioasa. O
alta trasatura este luciditatea personajului. Este superior celorlalti din punct de
vedere moral prin aspiratia catre perfectiune(crede in iubirea absoluta). Este
introspectiv dar si lucid:atentia, luciditatea nu omoara voluptatea reala ci o
sporesc asa cum atentia sporeste durerea de dinti. Numai un spirit superior este

capabil de introspectie lucida asa cum o realizeaza Stefan Ghiorghidiu. De altfel el

este un inadaptat superior in lumea comuna fiind incapabil de compromisuri. De
exemplu,el nu poate accepta inselaciunea si nu-si poate consolida averea profitand
de suferinta altora(nu accepta sa dea afara muncitorii de la intreprinderea caruia ii
este patron, de aceea se si retrage din afacerile cu Nae Ghiorghidiu). Stefan
Ghiorghidiu se raporteaza la principii de la care nu abdica niciodata; este
intransigent atat cu sine cat si cu ceilalti. Este un om care lupta cu ordinea sociala,
cu afacerismul, cu politicianismul si cu mondenitatea avand curajul sa demaste
imperfectiunea lumii in care traieste. Este un intelectual care traieste drama
inflexibilitatii sale, fiind invins de propriul ideal. Crede ca Ela este perechea
perfecta, idealul de femeie si crede in idealul absolut al iubirii, dar tocmai aceasta
credinta se tranforma in dezamagire cand constata ca sotia sa nu este decat o
simpla femeie. Esecul personajului vine din aceea ca a incercat o conciliere a

idealului cu realul. Este un hipersensibil care aplica semnificaria unui gest, unei
priviri, unui cuvant pana la proportiile unei catastrofe. In acelasi timp este si
extrem de posesiv u sotia lui si este incapabil sa aceepte infrangerea. In opinia
mea personajul realizat de Camil Petrescu prin intransigenta si inflexibilitatea sa
este un inadaptat sortit singuratatii pt ca relatia dintre doi oameni(cuplu)
presupune a accepta un compromis indiferent cat de mic ar fi acesta.
Neacceptarea compromisului atrage dupa sine asumarea singuratatii. A considera
iubirea in absolut este o utopie deoarece dragostea absoluta nu caracterizeaza
umanitatea, ci divinitatea. Esecul lui Stefan Ghiorghidiu in dragoste este normal
avand in vedere ca el a suprapus imaginea femeii perfecte, ideale peste imaginea
unei femei imperfecte, reale:Ela. In concluzie, personajul Stefan Ghiorghidiu nu
si-ar gasi locul in niciun fel de societate, nu numai in romanul prezentat.