Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

5 romane : subiectiv, psihologic, al experientei, modern, interbelic In perioada interbelica, modernismul promovat deEugen Lovinescu prin cenaclul ZBURATORUL are ecouri in poezie, proza si dramaturgie. Camil Petrescu desi certat cu Lovinescu este unul dintre scriitorii modernisti care prin opera lui sustine sincronizarea literaturii romane cu modelul occidental. Am ales pt exemplificare romanul ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI. Trasaturile acestui roman (subiectiv, psihologic, al experientei, modern, interbelic) constau in : naratiunea la pers I cu narator-protagonist, persspectiva narativa odata cu firul narativ, tehnica narativa bazata pe fluxul memoriei involuntare, ambivalenta timpului si al spatiului, finalul deschis, construirea unui personaj cu ajutorul analizei psihologice si al introspectiei (analiza psihologica pe care personajul si-o aplica lui insusi). In primul rand romanul ULTIMA are un narator protagonist, pe Stefan Gheorghidiu care se afla ca sublocotenent de infanterie la Piatra Craiului. O discutie la popota despre infidelitatea conjugala intervine cu brutalitate in discutie enuntand conceptia lui despre dragoste: Cand doi oameni se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Interventia ii provoaca fluxul memoriei involuntare. Prima parte a romanului ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE este o confesiune a lui Gheorghidiu privind anii de casatorie. Se casatoreste din orgoliu simtindu-se mandru ca era iubit de cea mai frumoasa studenta de la litere. La inceput casatoria este reusita ; intre soti exista dragoste, intelegere. Pt barbatul student la filozofie nevasta reprezinta idealul, este sufletul sau pereche. Apoi apar primele neintelegeri din cauza unei mosteniri care ii propulseaza pe cei doi in lumea buna. Acum vede Gheorghidiu ca el si sotia lui au perceptii diferite asupra societaii in care traiesc. El este un intellectual inadaptat, Ela este o femeie de lume, superficiala, lacoma si mediocra . Cuplul se desparte de doua ori. Urmeaza impacari setimentale; barbatul sufera vazand ca nevasta lui este atasata de un dansator, vag avocet. Cu toate acestea spune ca nu a fost nicio clipa gelos. Se pare ca Gheorghidiu e un narrator necreditabil; povesteste ceea ce s-a intamplat la timpul trecut si selecteaza evenimentele care-l favorizeaza, anume exclude lucruri pe care in final le recunoaste cum ar fi faptul ca el si-a inselat nevasta. Fiind pe front si rememorand intamplarile poveste analizand, nu suferind, de aceea nu mai recunoaste ca fost gelos. Ultimul capitol din partea I prezinta ultima intalnire a sotilor inainte ca el sa plece pe front. Ela ii cere lu Gheorghidiu o suma mare de bani ca donatie in cazul in care el ar muri pe front. Rugamintea exprimata astfel suna ingrozitor dar barbatul face donatia fara nicio implicatie sentimentala constatand doar ca Ela incepuse sa imbatraneasca. Partea a2a a romanului reliefeza experienta lui Gheorghidiu ca ofiter in timpul razboiului. Aceasta este partea vietii sale in care se schimba, se maturizeaza, devine generos, constient ca langa el traiesc oameni a caror viata depinde de ordinele pe care el le da. Razboiul este perceput sensorial prin senzatii de frica de moarte, frig, sau foame. Apoi este perceput ca un joc cu moartea, Gheorghidiu isi imagineaza ca trage in soldati de plumb nu in oameni fiind constient ca niciodata n-ar putea ucide privind pe cineva in ochi. Se concretizeaza astfel porttretul anti eroului. Nimic din ce se petrece pe front nu face parte din sfera sentimentelor inalte cum ar fi patriotismul, deoarece pe campul de lupta nu exista eroi, doar morti sau supravietuitori. Gheorghidiu nu se afla pe front pt ca isi iubeste tara, el cauta acolo doar experienta. Ajunge sa se cunoasca mai bine, sa-si cunoasca trupul si limitele acestuia. In partea a2a el este un narator creditabil; scrie despre evenimente care se petrec si la care ia parte, incearca sa transpuna tot ceea ce simte. Finalul romanului este deschis, caci conflictul interior al lui Gheorghidiu, aflat in competitie cu el insusi nu se incheie aici. El vine acasa intr-o permisie, o revede pe sotia lui care ii pare o straina, o femeie trupesa, ridicola si imbatranita premature. O scrisoare anonima in care lui Gheorghidiu i se spune ca e inselat, constituie un pretext pt divort. Ii doneaza femeii o casa, obiectele de valoare, bani si semuta la hotel. In al2lea rand, in roman, tehnica narativa se bazeaza pe fluxul memoriei involuntare; Ghoerghidiu efectueaza o bucla in timp vorbind despre casatoria lui, apoi revine in planul prezent al experientei razboiului ce se afla in desfasurare. Incursiunea in trecut este provocata de discutia de la popota si plaseaza actiunea romanului pe coordonata temporala si spatiala ambivalenta. Exista un timp subiectiv care se dilata sau se comprima dupa nevoile sufletesti ale vorbitorului si exista timpul obiectiv in care este redactat jurnalul si care fixeaza ca inceput anul 1916. Din perspectiva spatiala exista un spatiu real, linia frontului si un spatiu rememorat, Bucurestiul, pierdut in amintiri.

In al3lea rand tehnica de constructie a personajului este realizata prin introspecti, prin tehnica oglinzilor interioare. Personajul se analizeaza ca si cum s-ar privi in oglinzi paralele pt a avea asupra sa cunoasterea totala. Protagonistul cauta sa aplice aceeasi tehnica sotiei sale, Ela, dar nu reuseste. Ela are un portret in palimpsest (din imagini suprapuse): Sub chipul unei madone crezute autentice descopera un alt chip strain si vulgar. In al4lea rand naratiunea la persoana I ilustreaza in text doua tipuri de narrator creditabil si necreditabil in functie de raportul care se stabileste intre acesta si intamplarea povestita. Evenimetele sunt redate prin acronie, adica nu se respecta ordinea cronologica, prin decontur mai ales imaginea apocaliptica a razboiului ca element care isi pune amprenta asupra constiintei protagonistului si o modeleaza. Naratorul este un intelectual inadaptat social, preocupat in egala masura de pasiuni devoratoare si de analize lucide asupra a tot ceea ce intalneste. Aceasta face ca naratiunea sa fie inegala ca valoarea informatiei, dar si ca creeze apropierea dintre lector si text deoarece naratorul se adreseaza direct cititorului fara intermediari folosind persoana I. In concluzie, romanul ofera o perspective asupra analizei psihologice folosite in literatura ca mod de patrundere in abisul interior al constiintei. Tema este cunoasterea realizata prin doua experiente: dragostea si razboiul care sunt oferite cititorului