“ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,INTAIA NOAPTE DE RAZBOI”

=de CAMIL PETRESCU=

-roman modern,psihologic-

1.Incadrare in epoca+elemente moderniste:

Camil Petrescu se afla printre intemeietorii romanului romanesc modern,apartinand
perioadei interbelice a literaturii.Activitatea sa literara este variata,operele
promovand innoirea literaturii romane.Scriitorul propune un tip modern,de
exprimare epica,de provenienta proustiana.Naratorul reda realitatea
insasi,preferandu-se perspectiva narativa subiectiva,autenticitatea,scrierea la
persoana intai,de catre un narator-personaj:”Din mine insumi,eu nu pot iesi.Eu nu pot
vorbi onest decat la persoana intai”.Scrierile sale urmeaza principiile moderniste
formulate de Eugen Lovinescu,anume,trecerea prozei de la prezentarea mediului
rural catre cel urban,realizarea romanului de analiza psihologica,axandu-se pe
dezvoltarea constiintei complexe a intelectualului.De asemenea,se remarca
urmatoarele:ilustrarea conflictului interior,utilizarea elementelor de analiza
psihologica,folosirea persoanei intai,prin care este redata
confesiunea,autenticitatea,lipsa cronologiei,apelarea la memoria involuntara,la
introspectie.

2.Aparitie+tema+incadrarea in romanul modern:

Romanul,”Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu este
publicat in 1930,prezentand ca tematica,drama intelectualului lucid,in raport cu
doua experiente capitale,iubirea si razboiul.Romanul este o specie a genului epic,in
proza,de mare intindere,cu personaje numeroase si actiune complexa,desfasurata
pe mai multe planuri narrative,dezvoltand conflicte puternice.Opera
camilpetresciana este un roman modern,de tip subiectiv,realizandu-se confesiunea
personajului principal,Stefan Ghiorghidiu,care indeplineste si rolul de narrator,al
experientelor traite.Se dezvolta doua coordonate temporale,anume,prezentul
frontului si timpul subiectiv al rememorarii,povestii de iubire traite alaturi de
Ela.Firul epic al romanului se abate de la ordinea cronologica a faptelor,intamplarile de
pe front,fiind intrerupte de amintirea iubirii.Autoanaliza la care recurge Stefan
Ghiorghidiu,se remarca prin luciditate in raport cu cele doua experinte esentiale.

3.Structura+repere:
Scrierea are doua parti,sugerate si de titlu,sintetizand o aventura in planul cunoasterii
absolute,prin intermediul a doua experiente unice ale constiintei.

Prima parte apartine fictiunii,iar cea de-a doua porneste de la date reale,din biografia
autorului,care fusese ofiter al armatei romane in Primul Razboi Mondial.Reperele
temporale si spatiale proiecteaza actiunea in imaginar,pe doua coordonate:in planul
exterior si in cel interior,al constiintei protagonistului.Timpul subiectiv al
rememorarii,povestii de dragoste este inserat in prezentul actiunii de pe front,care
este fixate la inceputul secolului 20.Spatiul real-obiectiv este delimitat,prin indici
specifici(Campulung,Valea Prahovei,Dambovicioara,Bucuresti)se impleteste cu cel
subiectiv,al framantarilor sufletesti.

4.Subiectul:
Incipitul romanului il surprinde pe Ghiorghidiu,ca (sub)locotenent,luptand pe front,in
Primul Razboi Mondial,”in primavera anului 1916”.Un fapt divers,aparut in presa
declanseaza o discutie intre superiorii stransi la popota.Un barbat din asa-zisa
societate buna si-a ucis sotia infidela si este absolvit de vina,de catre
judecatori.Opiniile exprimate sunt variate,ilustrand multitudinea perspectivelor
subiective asupra aceluiasi subiect.Protagonistul se implica,afirmand “ca acei care se
iubesc au drept de viata si de moarte,unul asupra celuilalt”.Prin intermediul
memoriei,protagonistul exteriorizeaza involuntar framantarile sufletesti,readucand in
present fapte care apartin trecutului,refacand povestea traita alaturi de sotia sa,Ela.

Confesiunea debuteaza sub semnul incertitudinii:”Eram insurat de doi ani si jumatate

cu o colega de la Universitatea si banuiam ca ma insala”.Inceputul relatiei dintre ei sta
sub semnul fericirii originare,cei doi completandu-se precum membrii cuplului
adamic.Cei doi primesc o mostenire de la unchiul eroului,Tache,cee ace determina
un dezechilibru in relatia lor.Ela devine interesata de lumea mondena,renuntand la
vechii prieteni,facand observatii,chiar si asupra vestimentatiei,pentru Stefan totul
capatand proportii catastrofice:”viata mi-a devenit in curand,o tortuta
continua”.Excursia la Odobesti,facuta la invitatia verisoarei Anisoara constituie un
prilej oentru personajul principal de a adauga un nou motiv de neliniste cu privire la
Ela.Devine gelos,desi nu recunoaste observand apropierea sotiei fata de un avocat
obscure,”un dansator”,domnul G.Urmeaza o perioada tensionata in viata de cuplu,cu
multe incertitudini si suferinta.Intors intr-o noapte,pe neasteptate acasa,observa
absenta sotiei,care revine abia dimineata.Se desparte de aceasta,fara explicatii
suplimentare,desi ulterior gaseste dovada ca sotia sa petrecuse noaptea la Anisoara.La
un moment dat,este hotarat sa-si omoare sotia si presupusul amant,insa este silit de
imprejurari sa se intoarca la regiment.

A doua parte a romanului debuteaza sub semnul ororilor frontului,jurnalul de

campanie exprima viziunea individului asupra dramei generate de lupta intre forte
inegale.Ghiorghidiu se inrolase din doua motive principale:dorinta de a scapa de obsesia
neimplinirii in iubire si nevoia de a cumula o noua experienta pentru formarea
personalitatii:”N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitive de la care sa
lipsesc”.Pentru intelectual,razboiul este un carnagiu,iar scenele sunt descries in mod
obiectiv.Acesta este ranit si spitalizat,revenind la vatra,total schimbat,capabil sa
renunte la trecut.Chiar daca Ela se dovedeste a fi foarte grijulie,acesta o percepe ca
pe o straina:”sunt oboist,mi-e indifferent,chiar daca e nevinovata”.Decide sa se
desparta,intrucat ea nu mai reprezinta idealul,lasand in urma tot,fiind pregatit sa
inceapa o viata noua.
5.Caracterizarea personajului:
Stefan Ghiorghidiu este personajul principal al romanului,indeplinind si rolul de
narrator,care consemneaza subiectiv,la persoana intai,experienta proprie,in raport
cu iubirea si razboiul.

Intruchipeaza tipul intelectualului lucid,aflat in cautarea absolutului,care se

autoanalizeaza.Absolvent al Facultaii de filosofie,nu poate concepe,decat in
varianta sa ideala,ca pe o cale de cunoastere a absolutului,prin unirea spirituala a
doua suflete-pereche.Acesta traieste drama neimplinirii erotice,deoarece povestea
sa de iubire se afla sub semnul incertitudinii.

De asemenea,dovedeste un caracter puternic,nelasandu-se influentat de lumea

materiala,chiar daca ceilalti il considerau un inadaptat.Este o fire
pasionala,reflexiva si analizeaza fiecare gest sau vorba a sotiei.Nu este preocupat de
tinuta sa vestimentara,fiind doar intelectualul modest,hipersensibil,un fin
observator,un spirit polemic.Gestul sau nobil de a-i lasa Elei bunurile,tradeaza dorinta
de a se elibera de trecut.

In relatie cu Ela,Stefan dovedeste o transformare

comportamentala,sufleteasca,de la iubirea absoluta la drama dezamagirii totale.

Portretul personajului masculine este realizat in special,prin caracterizare

indirecta,prin ilustrarea subiectiva a faptelor,a vorbelor,a atitudinilor sale.Pe parcursul
firului epic,se autocaracterizeaza,fiind un intelectual insetat de absolut:”Nu m-as fi
putut realiza decat intr-o dragoste absoluta”.

In plus,principalele modalitati de analiza psihologica,precum:monologul

interior,introspectia,autoanaliza,memoria voluntara si involuntara,contureaza o imagine
complete a intelectualului,care apartine unei lumi mediocre.

6.Incheiere:
Opera literara,”Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu
este un roman modern,subiectiv,psihologic,care abordeaza drama intelectualului
lucid,in raport cu cele doua experinte capitale,prin care eroul spera sa isi gaseasca
identitatea.