“ION”

de Liviu Rebreanu

1.INCADRARE IN EPOCA SI IN CURENTUL LITERAR:

Liviu Rebreanu este unul dintre intemeietorii romanului romanesc modern,care se manifesta artistic
in perioada interbelica.Mare parte a operei sale se incadreaza realismului,remarcandu-se
urmatoarele trasaturi:prezentarea veridica a realitatii,obiectivitatea,observatia tipurilor umane
caracteristice,reliefarea individului ca produs al societatii in care traieste,stilul impersonal,sobru.

2.INTRODUCEREA ROMANULUI.APARITIE SI GENEZA:

Prima varianta a romanului “Ion” de Liviu Rebreanu dateaza din 1913,fiind intitulata “zestrea”,iar
varianta finala este publicata in 1920.Romanul este unul realist-obiectiv,respectand principiul
sincronismului cu literature universala.Geneza textului se bazeaza pe o documentare atenta cu
privier la problematica taranimii,atat in literature romana,cat si in cea universala,la care se adauga
si trei fapte de viata:un taran tanar I se plange autorului de lipsa pamantului,o fata este alungata
de tata si de iubit,observarea gestului impresionant al unui taran de a saruta pamantul.

3.INCADRAREA IN TIPOLOGIE+TEMA:
Opera literara “Ion” este un roman obiectiv,realist,social,traditional,care inglobeaza elemente de
modernitate.Romanul este o specie a genului epic,in proza,de mare intindere,cu personaje numeroase
si actiune complexa,desfasurata pe mai multe planuri narrative,dezvoltand conflicte puternice.Tema
o constituie problematica taranului roman,reprezentativ pentru societatea ardeleana de la inceputul
secolului al 20-lea,dominate de suprematia bunurilor materiale.

4.ELEMENTE DE STRUCTURA:
Textul epic se bazeaza pe tehnica literara a simetriei,incipitul si finalul ilustrand descrierea
drumului,care introduce cititorul in lumea fictiunii,apoi proiectandu-l in realitate.Romanul are doua
parti,care sunt intitulate sugestiv,”Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”,facandu-se astfel referire la
cele doua tendinte manifestate de protagonist.Fiecare dintre parti este alcatuita din sase
capitole,la sfarsit adaugandu-se un capitol-concluzie.

5.SUBIECTUL:
Constructia subiectului are la baza tehnica narativa a planurilor paralele,care contureaza,in
principal,destinul taranului roman,intruchipat de Ion si existenta intelectualitatii
rurale,reprezentate de preotul satului,Ioan Belciug si de familia invatatorului Zaharia Herdelea.

Incipitul se axeaza pe descrierea drumului,remarcandu-se tehnica anticipatiei,prin folosirea

toponimelor(“rau-prevestitoare”,”Rapele dracului”,”Cismeaua mortului”),doar si prin conflictului de la
hira,dintre Ion si George.Astfel,cititorul este familiarizat cu spatiul actiunii,satul cu ulitele si
casele lui.Rebreanu concentreaza intreaga colectivitate rurala,intr-o singura locatie,anume,curtea
casei vaduvei lui Maxim Oprea,unde se desfasoara hora duminicala.Prin intermediul tehnicii
narrative cinematografice,naratorul descrie minutios drumul,locuintele,ca apoi sa se concentreze
asupra horei,pentru observarea conflictelor sociale.Taranii sunt grupati dupa statutul
social,conferit de averea pe care o detin fiecare,cunoscandu-si foarte bine locul.Conflictul principal
al romanului se contureaza aici,Ion,confundand saracia cu lipsa demnitatii,hotarand sa treaca peste
glasul inimii.Este indragostit de cea mai frumoasa fata din sat,dar si cea mai saraca,pe
nume,Florica,insa decide sa se casatoreasca cu Ana,o fata urata,dar bogata,fata lui Vasile
Baciu,promisa lui George Bulbuc.

Intriga si totodata,conflictul exterior,intre Ion si Vasile Baciu,o constituie confruntarea dintre cei
doi,de dupa hora,cel din urma,adresandu-i tanarului cuvinte jignitoare si dezaprobarea fata de o
eventuala legata intre el si Ana.Orgolios din fire,Ion accepta cu greu injuriile,intarindu-I dorinta
sa-I ia toate pamanturile lui Baciu.Ducandu-se la carciuma este antrenat un conflict nou,intre
George si Ion,in aparenta pentru plata lautarilor,in esenta pentru mana Anei.Ulterior,la sugestia lui
Titu Herdelea,protagonistul gaseste o solutie,lasand-o pe Ana insarcinata,conturandu-se astfel
principalul conflict dezvoltat pe doua coordonate:exterioara,dintre Ion si viitorul socru si
interioara,dintre glasul pamantului sic el al iubirii.Singura solutie de a iesi din impasul saraciei si de
a castiga un loc privilegiat in cadrul colectivitatii este dobandirea pamantului prin casatorii.Desi o
iubeste pe Florica, o paraseste pentru Ana,deoarece “avea locuri si case si vise multe”.Nunta celor
doi reprezinta momentul in care cele doua planuri se intalnesc dinnou in plan psihologic.In sufletul
flacaului se naste o indoiala izvorata dintr-un sentiment de slabiciune temporara cand isi da seama
ca trebuie sa o ia si pe fata urata de langa el,in timp ce Florica este mai frumoasa ca oricand.

Punctul culminant este ilustrat de scena sarutarii pamantului,anticipand finalul sau tragic.Astfel,se
arata obsesia acestuia fata de teren,gestul depasind sfera realismului,patima care l-a condus catre
dezumanizare.Ana este tratata ca un obiect,in final se sinucide pentru a-si curma suferinta.Pentru
Ion,singurul mijloc de a pastra averea este Petrisor,copilul lor,insa si acesta moare,fiind ingrijit
precar de parintii sai,in timp ce era inchis din cauza lacomiei sale.Constata tarziu ca posesia
pamanturilor nu poate substitui iubirea adevarata:”ce folos de pamanturi,daca cine ti-e drag pe lume
nu-I al tau”.Razbunandu-se pe Ion,George se casatoreste cu Florica.Ion se imprieteneste din
ipocrizie cu George,pentru a se apropia de sotia acestuia.Cei doi se intalnesc ulterior,pe ascuns,iar
George,orbit de gelozie,il rapune cu cateva lovituri de sapa,fapt care constituie si deznodamantul
romanului.

In paralel cu destinul zbuciumat al taranului este prezentata si viata intelectualitatii

rurale,intruchipata de preotul,Ioan Belciug si de familia invatatorului Zaharia Herdelea.Intelectualii
de la sate,privesc casatoria tot ca pe o afacere,in care locul dominant il are zestrea.

6.PERSONAJE:
Ion Pop al Glanetasului este personajul principal al romanului,care intruchipeaza tipul
arivistului,surprins in involutie,deoarece calitatile degenereaza in defecte.Este obsedat de dorinta
de a avea pamanturi,apeland la orice mijloc pentru a-si indeplini telul.La inceputul
romanului,naratorul ii construieste in mod direct portretul moral axat pe calitatile
sale:harnicia,perseverenta,iubirea de pamant,care “l-a stapanit de mic copil”.Fiind un personaj
realist,acesta se consituie ca un exponent al mediului social din care face parte,acentuandu-se
impulsivitatea si dorinta de razbunare impotriva”bocotanului”,Vasile Baciu.Lacomia de avere il
determina pe acesta sa renunte la iubire ,in favoarea Anei,un simplu instrument in atingerea
idealurilor sale.Astfel,perseverenta protagonistului tradeaza o vointa puternica,pusa in slujba unui
scop unic,fiind nevoit sa se foloseasca de cea care joaca rolul victimei.Violenta fata de propria sotie
se transforma pe parcurs intr-o totala indiferenta,fiind un obiect de garantie pentru averea sa.

In mod indirect,prin faptele sale,din limabj reies istetimea,naivitatea,ipocrizia,rautatea

acestuia,care in fata celorlalti este fie “un talhar si un sarantoc”-Vasile Baciu-,fie“iute si harnic”-
T.H..In relatie cu celelalte personaje,Ion isi dovedeste egoismul,punand mai presus de sentimentele
celor din jur,propriile sale scopuri si fericirea personala.Ion o iubeste pe Florica,mergamd pana la
obsesie,hotararea de a se insura cu altcineva,fiind doar din punct de vedere material.Astfel,ca
gandul la iubirea vietii sale ii va aduce moartea,o pedeapsa binemeritata pentru tot raul produs
tuturor celor din jurul sau.

7.INCHEIERE:
Opera literara “Ion” scrisa de Liviu Rebreanu este un roman realist obiectiv,care abordeaza
problematoca taranului roman,tptul pornind de la fapte concrete de viata,dar si de la o documentare
atenta.