“TESTAMENT”

DE TUDOR ARGHEZI

1.DEFINIREA MODERNISMULUI+INCADRARE IN
EPOCA:
Modernismul este curentul literar manifestat,cu
predilectie in perioada interbelica,ale carui trasaturi
sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si promovate prin
intermediul cenaclului si al revistei “Sburatorul”.
In ceea ce priveste poezia sunt formulate urmatoarele
particularitati:realizarea unui lirism
subiectiv,ambiguitatea limbajului,prin utilizarea
metaforei,inovatia formala,prin renuntarea la prozodia
traditionala.
Tudor Arghezi apartine perioadei interbelice a
literaturii,fiind un poet modernist,alaturi de Lucian
Blaga si Ion Barbu.Opera sa prezinta trasaturi atat ale
traditionalismului,cat si ale modernismului,marele sau
merit,fiind acela de a revolutiona limbajul poetic,prin
“estetica uratului”.
2.TEMA+PROCEDEE MODERNISTE:
Poetul debuteaza in 1927,cu volumul “Cuvinte
potrivite”,opera sa tratand o tematica diversa:arta
poetica,poezia cu deschidere filosofica ,poezia
sociala,poezia erotica si cea ludica.
Poezia “Testament”,deschide volumul de debut
arghezian,ilustrand conceptia despre lume,viata si
misiunea artistica a poetului ,fiind astfel,o arta
poetica.Textul se bazeaza pe trairile eului liric si
contureaza imaginea ampla a actului creatiei,infasurat
ca o intoarcere a sinelui catre origini.
Procedeele moderniste prin care se remarca arta
poetica sunt:exprimarea relatiei dintre creator si
univers,ambiguitatea limbajului realizata prin
frecventa metaforei,utilizarea “esteticii
uratului”,sincronizarea cu modele din literatura
universala si limbajul inedit obtinut ptin utilizarea
termenilor proveniti din register stilistice diferite.
(exemplu:”mucegai”,”bube”,”noroi”)

3.TITLUL:
Titlul este o metafora,desemnand lasarea averii
spirituale,a creatiei,generatiilor viitoare.In sens
denotative,cuvantul reflecta un act juridic ,prin care o
persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi
indeplinite dupa moarte,in legatura cu incredintarea
bunurilor materiale.
4.STRUCTURA:
Din punct de vedere compositional,poezia este
structurata in cinci unitati strofice inegale,care se
axeaza pe metafora-simbol ,”carte”,motivul central al
textului,identificandu-se patru secvente poetice.
Lirismul subiectiv se manifesta in special,prin formula
monologului adresat,observandu-se mai multe ipostaze
ale eului liric :”eu”,”noi”,”fiule”,”strabuni”.Prima
secventa poetica,prezinta adresarea directa catre un
fir imaginar denumire generica pentru cititor ,caruia ii
lasa mostenire averea spirituala:”Nu-ti voi lasa drept
bunuri,dupa moarte,/Decat un nume adunat pe-o
carte”.Aceasta aduna experienta generatiilor
anterioare,a stramosilor cu un destin
zbuciumat,sustinut de enumeratia :”Prin rapi si gropi
adanci”.Umanitatea este surprinsa in plina
evolutie ,avand nevoie de sacrificiu si truda:”Suite de
batranii mei pe branci”.Creatia reprezinta astfel,”o
treapta” indispensabila pe drumul cunoasterii.Cea de-a
doua strofa,se axeaza pe metafora “hrisov”,care in sens
conotativ,trimite la “creatie”,care se constituie ca o
carte sfanta,la fel ca Biblia.Metafora ,”Osemintelor
varsate in mine”,accentueaza profunda comuniune
dintre creator si generatiile anterioare,care:”Ea e
hrisovul vostru cel dintai,/Al robilor cu
saricilor,pline/De osemintele varsate-n mine”.
A doua secventa poetica,defineste rolul
artistului,accentuand importanta muncii sale.Chiar
poetul recunoaste ca este singurul din neamul
sau,stiutor de carte,ilustrand o paralela intre munca
bruta a strabunilor si truda intelectuala,ambele fiind
reprezentate obiectual:”sapa” devine “condei’,iar
“brazda”,”calimara”.La fel cum inaintasii se aplica
asupra pamantului,artistul trudeste pentru a supune
forta cuvantului,iar opera sa se naste din prelucrarea
unui limbaj rudimentar,folosit de taranul roman:”Din
graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte
potrivite”.Sintagma,”cuvinte potrivite”,subliniaza truda
creatorului de a allege si a impleti exprimari din
registre stilistice diferite,apparent,imposibil de
asociat.Arta are un rol expresiv,deoarece
transfigureaza uratul din realitate,transforma
“zdrentele” in “muguri si coroane”.Opera literara are si
un rol social,de factura traditionalisra,acela de a
stigmatiza,ceea ce este rau.Ideea este ilustrata prin
metaforele “veninul” revolta si “ocara”.Astfel,se arata
destinul crud al generatilor supuse referintelor si
nedreptatii,reabilitate poetic.
Cea de-a treia secventa poetica exprima revolta
impotriva nedreptatii si a atitudinii opresive a societatii
contra individului.Eul liric se declara partas,la suferinta
neamului sau,dandu-I glas prin intermediul
artei:”Durerea noastra surda si amara/O gramadii pe-o
singura vioara”.Stapanul asupritor apare in postura de
tap injunghiat,nefiind constient ca totul este un
protest,chiar impotriva lui.Creatorul schimba formele
de manifestare a uratului ,”bube”,”mucegaiuri” si
“noroi”,in valorile estetice,in “frumuseti si preturi
noi”.Arghezi,intemeietor al “esteticii
uratului”,construieste arta menita sa vindece,al
societatii bazate pe ierarhia rob-stapan.
Ultima secventa lirica…si alte doua ipostaze ale
asupririi,”domnita” si domnul,care traiesc in lux si nu
sunt capabili sa inteleaga suferintele robilor,creatorul
are menirea de a lumina spiritele,printr-o carte a
revoltei,impotriva nedreptatii de orice fel.
Finalul poeziei ilustreaza inspiratia de facture
divina,”slova de foc” si efortul creator,”slova faurita”.