Modernismul este curentul literar, manifestat, în perioada interbelică, ale cărui

trăsături sunt teoretizate şi promovate.

Tudor Arghezi este un poet modernist, ca şi Lucian Blaga şi lon Barbu,
aparținând perioadei interbelice a literaturii, opera sa prezentând trăsături ale
ambelor curente jiterare, autorul se remarcă prin capacitatea sa de a fi original.
Poezia „Testament” publicat în anul 1927 in volumul arghezian „Cuvinte
potrivite” si are rol de program literar, realizat insa cu mijloace artistice. Este o arta
poetica.
Imaginarul poetic arghezian se fundamentează pe trăirile eului liric și
conturează imaginea amplă a actului creaţiei, prezentat ca o întoarcere a sinelui
către origini, în vederea propriei definiri.Procedeele modemiste prin care se remarcă
arta poetică sunt: exprimarea relaţiei dintre creator şi univers, ambiguitatea limbajului
reaiizată.
Titlul este o metaforă, în sens denotativ, cuvântul se referă la un act juridic
unilateral, prin care o persoană îşi exprimă dorinţele ce urmează a.-i fi împlinite după
moarte.
Din punct de vedere compoziţionai, poezia este structurată în cinci unități
inegale, care se axează pe metalora-simbol „carte”, pot fi identificate patru secvenţe
poetice. Lirismul subiectiv se manifestă cu predilecție prin formula monologului
adresat evidențundu-se mai multe ipostaze ale eului uric: „eu”, „noi”, „fiule”,
„străbuni”; toate acestea converg câtre ideea de sacralitate a actului artistic.
Prima secvență poetică oferă o definițe lincă a poeziei, eul orientând
adresarea directă câtre un fiu imaginar. Incipitul enunţă o formulă specific
testamentară, pnin care însă se exclude orice altă moştenire în afară de „carte”,
metafora-simbol, reprezentând bunul cel mai de preţ, anume creaţia: „Nu-ţi voi lăsa
drept bunuri, după moarte,/ Decât un nume adunat pe-o cante”. Creaţia, parte
integrantă a vieți, este rodul imaginaţiei unui deschizător de drumuri, a cărui evoluţie
este susţinută de înaintaşi și care se doreşte a fi un mentor pentru urmaşi.
Cea de-a doua strofă se axează pe metatora „hrisov”, un arhaism care, în
sens propriu, desemnează un act domnesc al Evului Mediu.
A doua secvenţă poetică definește rolul artistului, accentuând importanţa
muncii sale. Ideea centrala din cea de-a treia strofa este paralelismul si
suprapunerea cu lumea obiectuala.Astfel, „sapa”,unealta folosita pentru a lucra
pamantul, devine „condei”, unealta de scriu, iar „brazda” devine „calimara”,munca
poetului fiind diferita de cea a inaintasilor lui tarani numai prin materialul intrebuintat.
In strofa a patra apare ideea transfigurarii socialului in estetic, prin faptul ca
durerea, revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin metafora
„vioara”: „Durerea noastra surda si amara/O gramadii pe-o singura vioara/Pe care
ascultand-o a jucat/Stapanul ca un tap injunghiat”.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, „Domnita”,
„pierde” in favoarea mestesugului poetic: „Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera
in cartea mea”. Poezia este atat rezultatul inspiratiei, al harului divin(„slova faurita”)
cat si rezultatul mestesugului, al trudei poetice („slova faurita”): „Slova de foc si slova
faurita/Imperecheate in carte se marita”.
La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice care
dobandesc valente estetice, potrivit esteticii uratului. La nivel morfosintactic sugestia
trudei creatorului se realizeaza cu ajutorul dislocarii topice si sintactice. La nivel
stilistic se remarca innoirea metaforei, comparatia inedita („Imperecheate in carte se
marita/Ca fierul cald imbratisat in cleste”),epitetul rar („seara razvratita”) si oximoronul
(„Veninul strans l-am preschimbat in miere”).
Prozodia este inedita: poezia cuprinde strofe inegale ca numar de versuri, cu
metrica (9-11 silabe) si ritm variabile, incalcarea regulilor clasice fiind specifica
modernismului. Rima imperecheata tine de vechile conventii.
In concluzie, „Testament” de T. Arghezi este o arta poetica moderna care
prezinta conceptia inedita a autorului.