Testament ( arta poetica)

De Tudor Arghezi
Modernismul este curentul literar, manifestat, cu precadere, in perioada
interbelica, ale carui trasaturi sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si
promovate, in special prin intermediul cenaclului si al revistei ,,Sburatorul”.
Tudor Arghezi este un poet modernist, ca si Lucian Blaga si Ion Barbu,
apartinand perioadei interbelice a literaturii. Acesta se remarca prin
capacitatea sa de a fi original, reprezentand totodata spiritul veacului prin
integrarea specificului national in formula estetica europeana si desprinzand
tiparele liricii romanesti de fagasul creat de Eminescu, la care se raportau cei
mai multi dintre contemporanii sai.
,,Testament” a fost asezat in fruntea primului volum Arghezian ,,Cuvinte
Potrivite” din 1927 si are rol de manifest literar realizat cu mijloace poetice
moderne.
Este o arta poetica moderna, deoarece trateaza o tripla problematica,
transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului sau raportul dintre
inspiratie si tehnica poetica.
La nivelul limbajului, poezia isi evidentiaza caracterul modernist, in
special prin utilizarea cuvintelor considerate nepoetice, cum ar
fi ,,bube”, ,,mucegaiuri”, ,,noroi”, ,,negi”, cu valoare estetica, inaugurand, in
literatura romana, ,,estetica uratului”. Se remarca, de asemenea, imbinarea
dintre arhaisme si neologisme(,,hrisov”, ,,odrasla”, ,,obscura”), expresivitatea,
obtinuta prin recurenta metaforei, adusa frecvent la rang e simbol, imbinata cu
epitet, comparatie si oximoron.
Titlul este o metafora si are o dupla acceptiune, cu sens denotativ
termenul din titlu desemneaza un act juridic, intocmit de o persoana, prin care
isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte. Cu sens
conotativ, termenul din titlu sugereaza ideea ca singura mostenire pe care
artistul o poate lasa generatiilor viitoare este opera sa.
Tema o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, o creatie
lasata mostenire unui fiu spiritual.
Lirismul este subiectiv, si se manifesta cu predilectie prin formula
monologului adresat, evidentiindu-se mai multe ipostaze ale eului
liric:,,eu”, ,,noi”, ,,fiule”, ,,strabuni”; toate acestea converg catre ideea de
sacralitate a actului artistic.
Poezia se structureaza pe sase strofe, cu numar inegal de versuri, iar
discursul liric este imaginat ca un monolog adresat.
Prima secventa poetica ofera o definitie lirica a poeziei, eul orientand adresarea
directa catre un fiu spiritual, denumire generica pentru cititor, caruia ii lasa
drept mostenire averea sa spirituala. Incipitul enunta o formula specific
testamentara, prin care insa se exclude orice mostenire in afara de ,,carte”,
metafora-simbol, reprezentand bunul cel mai de pret, anume creatia: ,,Nu-ti voi
lasa drept bunuri, dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte.”
,,Seara razvratita” este o metafora ce sugereaza trecutul zbuciumat al
stramosilor care se leaga simbolic de prezent si de generatiile viitoare. In acest
sens, artistul devine un liant intre generatii. Prin enumeratia ,, Rapi si gropi
adanci” se defineste drumul dificil al cunoasterii. Formula de adresare si anume
vocativul ,,fiule” simbolizeaza imaginea unei intregi generatii pentru care
artistul devine un mentor spiritual. Versul ,,Cartea mea-i fiule o treapta” aduce
in prim plan ideea ca literatura devin epiatra de temelie a oricarei culturi.
In strofa a doua, creatia elaborata cu truda este numita,, hrisovul vostru
cel dintai” adica are valoarea unui document fundamental asemeni bibliei sau a
unei marturii istorice care atesta suferinta stramosilor.
A doua secventa poetica defineste rolul artistului, accentuand
importanta muncii sale. Insusi poetul recunoaste ca e singurul din neamul sau
stiutor de carte, iar ipostaza sa lirica elaboreaza o paralela intre munca bruta a
strabunilor si truda intelectuala, ambele fiind reprezentate obiectual: ,,sapa”
devine ,,condei”, iar ,,brazda”, ,,calimara”.
Ideea centrala a strofei a treia aduce in discutie transformarea literaturii
traditionale in poezie moderna. Astfel artistul devine un nascocitor ce
transforma limbajul simplu ,,din graiul lor cu inndemnuri pentru vite” in ,,
cuvinte potrivite”. Sintagma ,,cuvinte potrivite”, care ofera de altfel si titlul
volumului de debut, subliniaza truda creatorului de a alege si a pune alaturi
exprimari din registre stilistice diferite, aparent imposibil de asociat.
Strofa a patra debuteaza ca si o confesiune lirica, idee sustinuta de
verbele la prezent: ,,am luat”, ,,am pus-o”. Poetul face ca versurile sale sa
exprime idei sensibile, dar si sa stigmatizeze raul din jur. Prin intermediul
poeziei, trecutul se sacralizeaza, devine indreptar moral, iar opera literara
capata valoare justitiara. Poetul imortalizeaza in opra sa intrega suferinta a
strabunilor ,, Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de
piatra”
Finalul poeziei exprima o maniera de a crea specific argheziana, care
cunoaste doua coordonate, exprimate metaforic. ,,Slova de foc”, inspiratia
spontana de factura divina, si ,,slova faurita”, cuvintele mestesugite
cu ,,precizie farmaceutica”, se unesc in mod indestructibil, ,, ca fierul cald
imbratisat in cleste”, reveland un univers artistic unitar si aparte.
Prozodia poate fi plasata intre traditie si mnodernitate. Poezia este
alcatuita din strofe inegale, care se remarca printr-o tonalitate inedita,
conferita de variatiile ritmului; versurile sunt lungi, de 9-11 silabe, iar rima este
imperecheata.
Pezia ,, Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna ce
subliniaza fidel crezul artistic Arghezian, conform caruia poetul este un
nascocitor, iar poezia este rezultatul inspiratiei si a efortului creator al
artistului.