Riga Crypto si lapona Enigel

De Ion Barbu

Modernismul este un curent literar, manifestat cu precadere in perioada interbelica, ale

carui trasaturi sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si promovate in special prin intermediul
cenaclului si al revistei ,,Sburatorul”. Orientarea artistica promoveaza o innoire a literaturii,
prin desprinderea de trecut si prin crearea unor modalitati inovatoare de exprimare.
Modernismul este prezent avand urmatoarele caracteristici: crearea uni lirism subiectiv ca
expresie a profunzimilor sufletesti si inlaturarea totala a obiectivitatii, ambiguitatea
limbajului, prin utilizarea, in primul rand, a metaforei, inovatia formala, prin renuntarea la
prozodia traditionala.

Publicata in 1924, integrata apoi in volumul ,,Joc secund” in anul 1930, opera ,,Riga Crypto
si lapona Enigel” face parte din etapa a doua de creatie a lui Ion Barbu, numita balada-
orientala. A fost subintitulata balada, constituindu-se, de fapt, ca o viziune parabolica asupra
existentei.

Tema operei este iubirea, prezentata ca o cale de cunoastere, esuata, caci cei doi
protagonisti apartin unor planuri diferite.

Titlul este alcatuit din enumeratia a doua nume proprii, completate de date
reprezentative despre cele doua ipostaze prezentate in text. Denumirea arhaica pentru
rege ,,riga”, este insotita de apelativul Crypto, care sugereaza faptura sa criptica, adica
incifrta, ascunsa. Enigel, nume propriu, care in limba suedeza inseamna ,,inger” sau care
aminteste de arhaica zeitate a fantanilor, este ,,lapona”, vietuind in tarile nordice. Titlul
desemneaza deci membrii cuplului neimplinit.

Opera literara prezinta o imbinare inedita a elementelor lirice, epice si dramatice. Epicul
este sustinut prin invocarea speciei literare, balada, prin tehnica narativa, prin prezentarea
firului narativ si a personajelor. Textul se remarca prin ambiguitatea limbajului si prezenta
simbolurilor. Dialogul confera textului caracter dramatic.

La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti; fiecare dintre ele prezinta cate o
nunta: una implinita, apartinand planului real, insa povestirea propriu-zisa dezvolta o nunta
initiatica, apartinand planului imaginar si esuata sin incompatibilitate. Formula
compozitionala este aceea a povestirii in rama.

Prologul este o invocatie a ,,menestrelului”, artistul medieval ambulant, caracterizat prin

epitetele ,,trist si aburit”, ,,mult indaratnic”, sugerand melancolia zicerilor sale, asteptate cu
nerabdare si cerute cu insistenta. Acesta este solicitat de un ,,nuntas fruntas”, un lider al
comunitatii din care face parte, sa reia ,,cantecul larg”, povestirea propriu-zisa, cu rol
moralizator. Caracterul sau repetabil ii accentueaza importanta de a deschide portile
cunoasterii prin intermediul imaginatiei.
 Partea a doua contine patru secvente lirice, si prezinta idila neimplinita dintre Enigel si
Crypto. Sunt prezentate in antiteza portretele membrilor cuplului si locurile lor natale. Riga
Crypto, este regele buretilor, caruia dragostea pentru Enigel ii este fatala. Singura lor
asemanare este statutul superior in interiorul propriei lumi. Membrii cuplului fac parte din
regnuri diferite si de aceea nu pot comunica in plan real. Intalnirea dintre cei doi se
realizeaza in visului fetei, la fel ca in ,,Luceafarul”. Visul marcheaza trecerea spre lumea
fantastica a intalnirii dintre cele doua principii care aspira catre implinire, prin intermediul
cunoasterii. Totusi, aspiratia celor doi fundamenteaza o antiteza intre dorinta fetei de a
atinge idealul solar si aceea de a se implini prin iubire, a lui Crypto.

Reprezentantul planului inferior, al regnului vegetal, lanseaza trei chemari la nuntire,

succedate de trei refuzuri motivate ale fetei. Ea amana cunoasterea prin intermediul iubirii,
continuandu-si aspiratia catre sud ,,mai la vale”: ,,Eu ma duc sa culeg /Fragii fragezi mai la
vale.” A doua chemare evoca sacrificiul suprem de care e capabil riga in numele iubirii: ,,Dca
pleci sa culegi/Incepi rogu-te cu mine.” Enigel are capacitatea de a intui o profunda
imaturitate a ofertei lui Crypto, dar si faptul ca aspiratia lui este prea inalta, raportata la
regnul inferior caruia acesta ii apartine: ,,Teama mi-e, te frangi curand,/Lasa. Asteapta de te
coace”. Opozitia ,,copt”-,,necopt” reluata in cel de-al treilea refuz prin antiteza ,,soare-
umbra”, pune in evidenta incompatibilitatea lor. Lapona isi exprima aspiratia sa spre absolut:
,,Ma-nclin la soarele intelept”, cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare ,,Vorba-n inima-ai
infipt-o”. Pentru a-si continua drumul catre soare,simbol al implinirii umane, Lapona refuza
descantecul, desi regreta si plange. Descantecul se intoarce in mod brutal asupra celui care l-
a rostit si-l distruge. Finalul este trist. Riga se transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat
sa ramana alaturi de fapturi asemenea lui.

Limbajul artistic abunda de elemente de oralitate, exprimari preluate din folclor, sau
popular-arhaice: prezenta dialogului, invocarea ,,menestrelului”, superlativele absolute
realizate cu ajutorul adverbelor de mod ,,mult” si ,,prea”. Figura de stil predominanta este
metafora, prezenta si sub forma simbolului si insotita de epitete, inversiuni, repetitii,
comparatii.

Din punct de vedere prozodic, se remarca strofele inegale, masura variabila a versurilor,
care au intre cinci si noua silabe, rima variabila, ca o combinatie intre monorima, rima
incrucisata si imbratisata.

In cocluzie, poemul ,,Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu, prezinta drama
incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii, cel puternic supravietuind, iar cel slab fiind
sacrificat.