Riga Crypto si Lapona Enigel

Ion Barbu

Poezia lui Ion Barbu este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi sau Blaga, deoarece
poetul a fost dublat de un matematician si modul de a gandi in spiritul abstract al matematicii s-
a impus si in planul reprezentarilor poetice. Barbu insusi avansa ipoteza legaturii intre poezie si
matematica: “Oricat ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista
undeva, in domeniul inalt al geometriei un loc luminos unde se intalneste cu poezia... Pentru
mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata
domeniul divin al geometriei”.
Modernismul este curentul literar manifestat în perioada interbelică, ale cărui trăsături
sunt teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate, în special, prin intermediul cenaclului și al
revistei „Sburătorul”. În ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea
unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității,
ambiguitatea limbajului, prin utilizarea, în primul rând, a metaforei, inovația formală, prin
renunțarea la prozodia tradițională.
Publicata in volumul “Joc secund” in anul 1930, “Riga Crypto si Lapona Enigel” a fost
subintitulata balada, fiind o poveste delicata si stranie de dragoste.
Titlul este alcatuit din enumeratia a doua nume proprii, completate de date
reprezentative despre cele doua ipostaze prezentate in text. Denumirea arhaica pentru rege,
“riga”, este insotit de apelativul “Crypto”, care sugereaza faptura sa criptica, adica incifrata,
ascunsa. Enigel, nume propriu care inseamna “inger”, este lapona ce vietuieste in tarile nordice.
Titlul desemneaza, asadar, membrii cuplului neimplinit: el intruchipeaza geniul vegetal, stadiul
steril de increat, intelectul pur, iar ea apartine umanului, caracterizat prin aspiratie catre
absolutul reprezentat de soare.
Tema centrala a poeziei este aceea a iubirii vazuta ca forma de cunoastere, o iubire
imposibil de implinit, intrucat cei doi membrii ai cuplului apartin unor lumi incompatibile si au
aspiratii diferite: Lapona tinde catre cunoasterea absoluta, dorind sa isi depaseasca propria
conditie, iar Crypto viseaza la o iubire bazata de instinct si vrea sa isi continue viata in mediul
sau. Prin tema si prin constructia discursului liric, poezia a fost considerata un “Luceafar intors”
sau un “Luceafar cu roluri inversate”. Se remarca aceeasi tema a cunoasterii si a conditiei omului
superior in relatie cu omul obisnuit.
Lirismul este de tip obiectiv in care eul liric se dedubleaza, ia diverse chipuri pentru a
ilustra conceptiile omului de geniu.
Formula compozițională este extrem de subtilă și lucrată cu mare rafinament. Tehnica
este a poveștii în ramă sau a poveștii în poveste. Rama, sugerată în dialogul din prima parte a
poemului, e mai degrabă o atmosferă decât un cadru fizic deoarece grija poetului merge către
reliefarea unei stări de spirit.
Atmosfera e lumească, „de chef”, de aplecare spre cântecul de lume, care „zice” de
tainele inimii. Nuntașul cere menestrelului o poveste pe care acesta a mai spus-o și altă dată, în
ocazii similare. Zisă „cu foc” acum o vară, povestea va fi zisă din nou „stins, încetinel”. E vorba de
povestea ce îi are ca protagoniști pe riga Crypto și „prea-cumintea” Enigel.
 Se evidențiază acum clar scopul formulei compoziționale alese de poet: prima poveste
atât de concis sugerată este cadrul celei de-a doua. Așadar, la o nuntă ce aparține realului,
cotidianului, se spune o poveste despre o altă nuntă imaginară, iar petrecăreții au plăcerea de a
asculta un cântec trist despre povestea de dragoste ce nu s-a putut îndeplini, între Enigel și
Crypto.
Eroii apar in doua scurte tablouri: Riga Crypto este stapanul unei lumi vegetale, dar
conditia lui e tragica, intrucat aspiratiile nu ii sunt intelese, e “inima ascunsa”, nu e iubit si sufera
de singuratate. Enigel, nume cu sonoritati exotice, este o fiinta umana “mica, linistita”,
intruchipand o lume superioara, echilibrata. Povestea propriu-zisa e fantastica se se desfasoara
in visul fetei, ca si-n “Luceafarul” eminescian. Dialogul, cu cele trei chemari, deschide
spectacolul dramatic al unei nunti esuate. Mai intai, craiul Crypto o imbie pe fata, oferindu-i
lumea peste care domneste: “-Enigel, Enigel/ Ti-am adus dulceata, iaca./ Uite fragi, tie dragi/ Ia-i
si toarna-i in puiaca”. Refuzul laponei il pune intr-o situatie dilematica, dar optiunea lui e ferma,
mergand pana la sacrificiu. Refuzat si a doua oara, Crypto face o ultima incercare disperata de a
o convinge pe Enigel, fata refuzand cu greutate: “-Riga Crypto, Riga Crypto,/ Ca o lama de
blestem/ Vorba-n inima-ai infipt-o!”
Aspiratiile celor doi nu coincid, regele ciuperca tinde sa patrunda in lumea laponei,
smulgandu-se dintr-un univers limitat. Fata aspira spre soare, spre spatiul luminii, nelimitat, iar
in lunga calatorie, intalnirea cu Crypto e doar o capcana pe care o ocoleste cu luciditate.
Soarele, metafora pentru cunoasterea absoluta, simbolizeaza spiritul si este surprins in
antiteza cu umbra, astfel incat epitetul “roata alba” si motivul literar al “inelului” din structura
“zvarlit in sus ca un inel” marcheaza inca o data aspiratiile inalte ale fetei in comparatie cu
inferioritatea lui Crypto.
Din punct de vedere prozodic, se remarca strofele inegale, masura variabila a versurilor,
care au intre cinci si noua silabe si rima variabila.
Balada lui Ion Barbu este ceea ce si-a dorit poetul in toata opera lui- “un cantec larg”,
cuprinzand in sine povestea eterna a omului, este o poezie de cunoastere intr-o figuratie
metaforica originala si cu un timbru pur, de neconfundat.