Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu
Creația „ Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu se încadrează
modernismului, ampla mișcare literara ampla mișcare care se manifesta
in spațiul cultural european începând de la jumătatea secolului al 19lea
ce urmărește impunerea unor forme inovatoare in planul creației
artistice, forme ce se opun tradiției. In literatura romana modernismul
a fost teoretizat si promovat de Eugen Lovinescu prin revista si cenaclul
„Zburătorul”. Creația aparține esteticii moderniste prin tematica
abordata (iubirea ca modalitate de cunoaștere), metaforele
surprinzătoare („roata alba”, „sufletul fântână”), asocierea limbajului
popular (menestrel, puiaca) cu limbajul modern (taler) caracterizat prin
expresivitate si ambiguitate si încălcarea regulilor prozodiei clasice.
Poetul își subintitulează creația balada, păstrează din specia tradiționala
schema epica si personaje antagonice, însă evenimentele prezentate
sunt de natura fantastica, iar scenariul epic este dublat de caracterul
dramatic susținut prin dialog si de prezenta lirismului obiectiv,
personajele având semnificații simbolice. Poetul valorifica o tehnica
specifica epicului in proza, povestirea in rama si astfel in cadrul unei
nunti reale se spune povestea unei nunti eșuate.
Poezia a fost publicata in 1930 in volumul „Joc secund” si face parte din
a doua etapa a creației lui Barbu, etapa baladic-orientala. La o prima
lectura poezia pare o poveste stranie de dragoste si interpretarea data
de poetul însuși „un Luceafăr întors”, ajuta la asemănarea mesajului cu
problematica capodoperei eminesciene, prin drama cunoașterii
si a incompatibilități dintre 2 lumi. Așa cum afirma si Nicolae
Manolescu, poemul lui Barbu este „un Luceafăr cu rolurile inversate si
intr-un decor de o nebănuita noutate”. Poetul răstoarnă clișeele
mentalității tradiționale si astfel uman-feminin-comun (lapona Enigel)
devine superioara axei non uman-masculin-regal (Riga Crypto).
Titlul indica o direcție de lectura a textului ca poezie de dragoste prin
numirea protagoniștilor. Membrii cuplului aparțin unor lumi diferite,
regele universului vegetal si o locuitoare a Laponiei, de aceea tema este
iubirea imposibila si eșecul unei nunti din cauza incompatibilității intre
regnuri.
Poezia este alcătuita din 2 parți fiecare prezentând cate o nunta,
construita sub forma unei povestiri in rama, unde in cadrul unei
nunti reale se spune povestea unei nunti eșuate.
Primele 4 strofe constituie rama viitoarei povesti prin dialogul
menestrelului cu nuntaș fruntaș. Menestrelul este îndemnat sa cânte
„un cântec larg” care sugerează complexitatea si profunzimea mesajului
transmis, iar epitetele atribuite menestrelului (trist, aburit, îndărătnic)
dau o tenta trista cântecului ce urmează a fi prezentat. Locul unde se
oficiază rostirea este un cadru intim, retras, favorabil înțelegerii
sensurilor ascunse ale povestii. Se stabilește astfel o legătura afectiva
intre menestrel si ascultători.
A doua parte este povestea nuntii fantastice nerealizate intre 2
parteneri aparținând unor regnuri diferite. Formula introductiva are
rezonante de basm prin verbul la imperfect „împărățea” care arata ca
povestea de iubire intra in fantastic intr-un timp nedeterminat etern.
Eroii sunt prezentați in 2 scurte tablouri. Riga Crypto este craiul
bureților care trăiește sub semnul stagnării si poarta in sine toxinele
umezelii si ale întunericului. Spațiul definitoriu al existentei sale este
umezeala continua sugerata prin metaforele „pat de râu” si „tron de
roua”. Numele lui provine din termenul criptogama care amintește de
lumea vegetala peste care domnește si substantivul „cripta” ce
sugereaza ca este stăpânul lumii umbrelor.
Enigel este ființa sensibila, delicata care întruchipează universul
superior echilibrat iar pieile cu care este învesmântata sugerează
nevoia de a se proteja de frigul care este dușmanul condiției sale.
Numele ei sugerează puritatea si sensibilitatea prin asociere cu
substantivul „înger”. Spre deosebire de poemul eminescian femininul
este pus sub emblema solaritatii si a aspirației spre spiritualitate.
Pornita din ținutul ghețurilor veșnice Lapona parcurge treptele unei
deveniri inițiatice, un drum spre cunoaștere. Ea poposește pe tărâmul
de umbra si răcoare al regelui Crypto care încearcă sa o ademenească
in universul sau umed si întunecat. Întâlnirea se realizează in visul fetei
ca in poemul eminescian doar ca rolurile sunt inversate , Riga este cel
care rostește de 3 ori chemarea-descântec, iar lapona îl refuza tot de 3
ori. In prima chemare-descântec Crypto ii oferă fetei elemente ale
existentei sale vegetale („Uite fragi, ție dragi”), însă darul este refuzat
categoric, fata urmându-si neabătuta drumul spre soare. In cea de-a
doua chemare Crypto este pregătit de sacrificiul de sine: „Daca pleci sa
culegi/ Începi, rogu-te cu mine”. Refuzul fetei este susținut de
enumerarea atributelor lui ce pune in evidenta incompatibilitatea lor:
„Si ești umed si plăpând”. Fata ii sugerează inconștient sa descopere si
el beneficiile soarelui: „Lasă. Așteaptă de te coace”. In ultima chemare
Riga ii vorbește fetei despre valorile supreme ale universului sau „somn
fraged si răcoare”. Deși tentația este copleșitoare fata își urmează
drumul spre ideal: „Eu de umbra mult mă tem”. Soarele este simbolul
existentei spirituale in antiteza cu umbra, simbol al morții si este
sugerat in poem prin metaforele „roata alba” (perfecțiunea umana) si
„aprins inel” (simbolul mintii). Daca pentru Enigel soarele este zeul
vieții pentru Crypto „ciuperca cruda de pădure”, aceasta înseamnă
moarte.` La întâlnirea cu soarele Crypto este decriptat („Ascunsa-i
inima plesnește”) si se transforma într-o ciuperca otrăvitoare obligat sa
rămână alături de alții asemenea lui (Laurul-Balaurul si măselarița-
mireasa). Craiul Crypto devine „nebunul Riga Crypto”, ciuperca ne-buna
(otrăvitoare) si nebunul din dragoste care este pedepsit pentru
încercarea de a dobândi spiritualitate. Aspirația fireasca spre un tel mai
înalt este doar a ființei umane pentru ca, numai omul are „fântâna-n
piept” fiind capabil de sentimente si rațiune.
Inițial catrenele au rima încrucișata si măsura de 8-9 silabe, dar treptat
poetul modern renunța la reguli pentru a exprima ideea poetica.
Poezia „Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu se încadrează
modernismului prin metaforele surprinzătoare, ambiguitatea limbajului
si viziunea inedita despre iubire a poetului matematician.