Riga Crypto si lapona Enigel publicata inițial in 1924 , integrata apoi în ciclul Uvedenrode din volumul Joc Secund (1930)

este
subintitulata "Balada", realizandu-se in viziune moderna , ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric.
Poemul este o poveste de iubire din lumea vegetala, o balada fantastica , in care intalnirea are loc in plan oniric ( in vis).
"Luceafăr întors' , poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi/regnuri.
             Titlul baladei trimite cu gândul la marile povesti de dragoste din literatura universala, ca ex: Romeo si Julieta. Insa la Ion Barbu , membrii
cuplului sunt antagonici, personaje romantice cu calități excepționale , dar negative( Crypto e "sterp" și "naravas" iar Enigel e "prea-cuminte").
              La nivel formal , poezia este alcătuita din  doua parti  , fiecare dintre ele prezentând cate o nunta : una consumata , împlinita, povestita,
inițiatica, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Formula compoziționala este aceea a  povestirii in rama (nunta in nunta).
              Primele patru strofe constituie rama nuntii povestite și reprezinta dialogul menestrelului cu  "nuntașul  fruntaș" . Menestrelul  (un
trubadur medieval) e îmbiat sa cânte despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali , reprezentați de doua regnuri distincte "Enigel si riga
Crypto". Nuntașul îl roagă sa zică "un cantec"  pe care la zis "cu foc"  acum o vara.
              Partea a doua , nunta povestita, este realizata din mai multe tablouri poetice: portretul, imparatia rigai Crypto, locurile natale si oprirea
din drum a laponei Enigel, intalnirea celor doi, chemarile rigai si refuzurile laponei , raspunsul laponei, pedepsirea rigai in finalul baladei.
         Modurile de expunere sunt descrierea , dialogul si naratiunea.
             In debutul pârtii  a doua , sunt realizate prin antiteza portretele membrilor cuplului , deosebirea dintre ei fiind elementul care va
genera intriga. Numele Crypto , cel tăinuit ("inima ascunsa"), sugerează apartenenta la familia ciupercilor (criptogame) si postura de rege (riga)
al fapturilor inferioare.Numele  Enigel  are sonoritate nordica si sustine originea ei , de la pol si trimite la semnificatia din limba suedeza "inger" ,
lapona isi conduce turmele de reni spre sud , stapana a regnului animal , ea repezinta ipostaza umana , cea mai evoluata a regnului . Riga Crypto
, este craiul buretilor, caruia dragostea pentru Enigel ii este fatala.Singura lor asemanare este statutul superior in interiorul propriei lumi.
             Spatiul definitoriu al existentei , pentru Crypto , este umezeala prepetua in timp ce lapona vine "din tari de gheata urgisita" ceea ce
explica aspiratia ei spre soare si lumina , dar si miscarea de transhumanta care ocazioneaza popasul in tinutul rigai.
             El este barfit si ocărât de supusi , pentru ca e "sterp" , "naravas" si "nu voia sa infloreasca".
Membrii cuplului nu-si pot neutraliza diferențele in planul real, comunicarea fiind in plan oniric. Riga este cel care rostește descantecul  de trei
ori. Povestea propriu-zisa se dovedește a fi fantastica , ea desfășurându-se in visul fetei , ca in Luceafarul,  dar rolurile sunt inversate.
In prima chemare-descantec , Crypto isi îmbie aleasa cu "dulceata"  si cu "fragi". Darul lui este refuzat categoric de Enigel.
             Refuzul laponei il pune intr-o situatie dilematica , dar optiunea lui e ferma si merge pana la sacrificiul de sine.
            Lapona refuza nuntirea dorita de Cyrpto.
             Imaginii de fragilitate a lui Crypto , lapona ii opune aspiratia ei spre absolut, cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare. Soarele este
simbolul existentei spirituale , pe care riga o refuza in favoarea existentei instinctuale , sterile , vegetative. Pentru a-si continua drumul catre
soare si cunoastere , lapona refuza descantecul  rigai , ce se intoarce in mod brutal asupra celui care l-a rostit si-l distruge . Faptura firava e
distrusa de propriul vis , cade victima neputinetei si indraznelii de a-si depasi limitele , de a incerca sa intre intr-o lume care ii este inaccesibila.
             Finalul  este trist . Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otrăvitoare , obligat sa nuntească cu ipostaze degradate ale propriului
regn: "Cu Laurul-Balaurul/Se toarne-n lume aurul,/Sa-l toace,gol la drum sa iasa./Cu masalarita-mireasa./Sa-l tie de împărăteasa"încercarea
fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.
             Trei mituri fundamentale  de origine greaca sunt valorificate in opera poetului: al soarelui, al nuntii  si al oglinzii . Drumul spre sud al
laponei are semnificatia unui drum initiatic , iar popasul in tinutul rigai este o proba trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara.
             In concluzie accentul in aceasta balada cade pe antagonismul slab-puternic. Prin intermediul acestui poem , Barbu neaga o întreaga
tradiție literara: înlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine , poetul prezintă drama incompatibilității si legea
nemiloasa a iubirii ( supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).
 George Bacovia a fost un scriitor roman, format la scoala simbolismului literar francez. Acesta este autorul unor volume de versuri si de proza
scrise in baza unei tehnici unice in literatura romana, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care acesta ii admira.
Opera lui Bacovia se incadreaza in curentul literar numit simbolism. Acesta a aparut in Franta, in secolul XIX, ca o reactie impotriva
naturalismului, parnasianismului si romantismului.
Parintele simbolismului este considerat a fi Jean Moreas care publica in revista "Le figaro" un articol numit "Le Symbolism" in care defineste
acest curent literar. Cateva caracteristici ale simbolismului sunt utilizarea simbolurilor, corespondentele, sinesteziile, cromatica si instrumentele
muzicale. Printre caracteristicile de arta poetica a operei "Plumb", putem aminti asezarea in fruntea volumului de debut si conceptia autorului
despre poezie. Tema poeziei o reprezinta conditia poetului intr-o lume meschina, incapabila de a intelege si a promova valorile. Dupa cum
putem observa, opera este organizata in strofe, doua la numar, pline de semnificatii.
ln prima strofa se dezvaluie universul existential, impietrit, funebru, sugerat de sintagmele: "funerar vestmant", "flori de plumb" si imaginea
auditiva "scartaiau coroanele de plumb" care amplifica alaturi de punctele de suspensie atmosfera, sinistra, sugerand de fapt frica de moarte.
ln a doua strofa se dezvaluie o alta secventa lirica, in care iubirea ca mijloc de salvare din univers este refuzata, fapt identificat in expresia
"dormea intors amorul meu de plumb" care propune o viziune concreta asupra iubrii, ca un mit ce moare si isi pierde calitatea de absolut.
In text apar elemente de prozodie precum masura versurilor de zece silabe, rima imbratisata si ritmul trohaic care alterneaza cu amfibranhul.
Titlul poeziei este incifrat, plin de semnificatii. Plumbul semnifica greutate,referitor la greutatea sufleteasca. Culoarea gri exprima plictisul
existent, prin consoanele"p","I","m","b" se exprima caderea in neant, iar capacitatea rapida de oxidare exprima ca dupa bucurii vin si suparari.
Toate cuvintele incipitului au un tipar sintactic clasic: predicat, complement, subiect atribut sunt metafore simbol ale mortii, ale caderii in
inertia plumbului. Incipitul debuteaza cu "dormeau adanc, sicriele de plumb" scotand in evidenta atat somnul Bacovian, halucinatoriu cat si
imaginea macabra a sicrielor.
Opera este incheiata prin "si atarnau airipile de plumb" care in viziunea lui Lucian Blaga semnifica zborul intors spre apus.
In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, putem afirma ca "Plumb" de George Bacovia intruneste toate notele definitorii curentului
literar numit simbolism.
 Tudor Arghezi a fost un scriitor roman cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea liricii romanesti sub influenta baudelairianismului. Opera
sa poetica, de o originalitate exemplara, reprezinta o alta varsta marcanta a literaturii romane.
"Testament" de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de "Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga si Secund" de lon Barbu. Opera se inscrie in curentul literar numit modernism, curent literar
initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un spirit al veacului" care impune procesul de
sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului.
Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian "Cuvinte potrivite" aparut in 1927, arata conceptia poetului despre poezie si rolul
acestuia, dezvaluie cateva teme si motive specifice intregului univers Arghezian.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual. Textul poetic fiind conceput
ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept unica mostenire.
Pentru Arghezi, toate cuvintele au dreptul Ia poezie, el selecteaza cuvinte din toate sferele vocabularului (arhaisme, regionalisme, cuvinte
populare, neologisme) poetul fiind pus astfel in postura de mestesugar, artizan al cuvantului.
Titlul textului poate fi interpretat in doua moduri, denotativ care semnifica un act juridic si conotativ in care poetul isi exprima dorinta
testamentara de a lasa urmasilor sai o valoare spirituala identificata in cuvantul "carte" .
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine ideea cunoasterii spirituale "un nume adunat pe-o carte",
care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant.
O prima scena poetica semnificativa este "Aseaz-o cu credinta capatai/Ea e hrisovul vostru cel dintai." care face referire la prima carte
cunoscuta de catre omenire, Biblia - aceasta fiind un indrumator al oamenilor.
O a doua scena poetica semnificativa este "Slova de foc, slova faurita" - prima referindu-se la cuvinte neprelucrate, brute, nemestesugarite,
iar cea din urma se refera la un limbaj prelucrat, mestesugarit al poetului.
Prin vocativul ”fiule”, poetul intelege o intreaga generatie de tineri care are datoria de a prelua aceasta zestre culturala, cartea devenind
treapa dintre generatii.
ln opera lui Arghezi mai apare si notiunea de estetica a uratului, care a fost preluata de la Charles Baudelaire, reprezentand faptul ca
frumosul poate avea radacini in urat sau prin transformare estetica, uratul poate deveni frumos -"Din bube, mucigaiuri si noroi/ Iscat-am
frumuseti si preturi noi".
ln concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, putem afirma ca "Testamenr de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca
poetul devine, in conceptia lui Arghezi, un nascocitor, iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului.
 Lucian Blaga a fost filosof, poet, dramaturg si traducator roman. Personalitate impunatoare si polivalenta a culturii romane interbelice,
Lucian Blaga a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea sa la universitate.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice, interbelice alaturi de 'Testament" de Tudor
Arghezi si "Joc secund" de lon Barbu. Opera citata se inscrie in curentul literar numit modernism, initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu,
avand ca doctrina ideea ca exista "un spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare intre literatura romana si literatura europeana,
cunoscut si ca principiul sincronismului.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut al autorului, si anume "Poemele luminii", aparut in 1919 si are ca simbol
dominant lumina.
Tema poeziei o reprezinta modalitatea de cunoastere a lumii care se poate realiza numai prin iubire.
Ideea poetica exprima atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii prin metafore revelatorii, prin imagini ce scot in evidenta atat
opozitia filosofica intre rational si irational cat si o diferenta intre gandirea rationala si cea poetica.
In poezia lui Blaga intalnim doua tipuri de cunoastere: - cea paradisiaca, de tip logic, specifica oamenilor de stiinta, avand ca scop dezlegarea
tainelor universului; - cea luciferica, de tip poetic, avand ca scop protejarea tainelor universului, potentarea misterului si transformarea acestuia
intr-unul si mai mare. Poetul afirma "Datoria noastra in fata unui mister nu este de a-I dezlega, ci de a-I transforma intr-unul si mai mare" din
care putem deduce ca Blaga este adeptul cunoasterii luciferice. Titlul textului reprezinta o metafora revelatorie, lumea este perceputa ca o
corola de minuni (o imensa floare cu nestemate petale), palpaind de taine. In incipitul poeziei este reluat titlul, iar intentia eului liric este de a
nu sugruma vraja, taina lumii. In prima strofa apar enumeratii semnificative precum "in flori, in ochi, pe buze ori morminte", care semnifica
frumusetea, cunoasterea, sarutul si marea taina a mortii. A doua strofa aprinde apozitia dintre "Iumina mea" vs. "Iumina altora", aceasta
corespunde celor doua tipuri de cunoastere si anume luciferica si paradisiaca. A treia strofa are o nuanta cauzala, exprimand atitudinea eului
liric fata de tainele care se realizeaza numai prin iubire. In text apar elemente de prozodie precum masura versurilor inegala, acest fapt fiind
specific poeziei moderne.
In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, putem afirma ca in opera citata apar influente mitice si filosofice creandu-se astfel un
caracter puternic reflexiv al limbajului. Totodata opera se incadreaza in curentul literar modernism, interbelic.