Poezia interbelica-modernismul: Ion Barbu-”Riga Crypto si lapona Enigel”

Publicata in 1924, balada “Riga Crypto si lapona Enigel” incepe ca un cantec batranesc de
nunta, dar se realizeaza in viziune moderna, ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric, o
poveste de iubire din lumea vegetala. Autorul pastreaza din specia traditionala schema epica si
personajele antagonice, dar evenimentele narate sunt de natura fantastica si alegorica.
Tema poeziei o reprezinta iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii. Poemul prezinta drama
cunoasterii si a incompatibilitatii dintre doua lumi (regnuri).
Titlul baladei trimite cu gandul la marile povesti de dragoste din literatura universala “Romeo si
Julieta”, “Tristan si Isolda”, insa la Barbu, membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri
diferite). Sunt personaje romantice cu trasaturi exceptionale. Numele Crypto are dubla semnificatie- cel
tainuit, “inima ascunsa”, dar sugereaza si apartenenta sa la familia ciupercilor, numite “criptograme”.
Personajul este rege(riga) al fapturilor inferioare, din regnul vegetal. Numele cu sonoritate
nordica, Enigel, sugereaza originea laponei(de la pol).
Poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele reprezentand cate o nunta: una implinita,
cadru al celeilalte nunti, povestita, ratata, modificata in final.
Primele patru strofe constituie rama viitoarei povesti si reprezinta dialogul menestrelului cu
“nuntasul fruntas”. Partea a doua prezinta povestea de iubire neimplinita dintre Enigel si riga Crypto.
Nunta povestita cuprinde mai multe tablouri poetice: portretul si imparatia rigai Crypto, locurile natale
si oprirea din drum a laponei Enigel, intalnirea dintre cei doi, cele trei chemari ale rigai si primele doua
refuzuri ale laponei, raspunsul laponei si refuzul categoric cu relevarea relatiei dintre simbolul solar si
propria conditie, incheierea intalnirii, pedepsirea rigai in finalul baladei.
Membrii cuplului fac parte din regnuri diferite, si de aceea nu pot comunica in plan real.
Intalnirea lor se realizeaza in visul fetei, la fel ca in “Luceafarul”. Povestea propriu-zisa se dovedeste a
fi fantastica, ca si in poemul eminescian, doar ca rolurile sunt inversate.
Finalul este trist, Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa ramana alaturi
de altii asemenea lui, din propriul regn-”Laurul Balaurul” si “masalarita-mireasa”. Incercarea fiintei
inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia (Crypto innebuneste si se transforma in
ciuperca otravitoare).
Sub raport stilistic, prezenta inversiunilor si a vocativelor in prima parte a baladei, evidentiaza
oralitatea textului. In portretizarea celor doua personaje simbolice, sunt utilizate epitetul si antiteza:
Crypto este “sterp si naravas”, “riga span”, lapona e “mica si linistita” si “prea-cuminte”(superlativ
absolut expresiv).
Alcatuirea prozodica pare riguroasa initial: catrene cu rima incrucisata si masura predominanta
de 8-9 silabe. Pe parcurs, poetul modern schimba trasaturile prozodice si sonoritatile, in functie de
mesaj.
Poemul “Riga Crypto si lapona Enigel” impune o viziune moderna. Ion Barbu rastoarna cliseele
mentalitatii traditionale, astfel incat axa uman-feminina devine superioara axei nonuman-masculina.
In opinia mea, accentul in aceasta balada cade pe antagonismul-slab-puterinic. Poetul prezinta
drama incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel puternic, iar cel slab este
sacrificat), inlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine.