Riga Crypto si lapona Enigel Ion Barbu Lirica Moderna Lirism Obiectiv In spatiul deloc intins al operei poetice

ce a lui Ion Barbu ( pe numele lui adevarat, Dan Barbilian) coexista cateva forme de lirism. Balada Riga Crypto si lapona Enigel este inclusa in ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund. Apartinand celei de-a doua etapa a creatiei barbiene (etapa baladic-orientala), balada propune o noua forma de lirism lirismul absolut si este o balada cu elemente de arta poetica si de legenda etiologica. Tema iubirii imposibile se asociaza cu tema cunoasterii si cu cea a optiunii existentiale a omului superior. Titlul este construit printr-un raport de coordonare intre numele celor doi protagonisti, ceea ce constituie un semnal al narativitatii textului poetic, intarit prin subtitlul balada. Sintagma de intitulare pare a fi alcatuita dupa modelul marilor povesti de iubire din literatura lumii (Tristan si Isolda, Romeo si Julieta), numai ca, ii situeaza de la inceput pe ce doi protagonisti in lumi diferite. Substantivul riga (rege, imparat) sugereaza un spatiu oriental-exotic, in vreme ce precizarea lapona trimite la un spatiu nordic, boreal. Discursul poetic este structurat dupa modelul naratiunii in rama. Primele patru strofe au rolul unui prolog si dezvolta tema creatiei si a creatorului (elemente de ars poetica). Prin discursul dialogic, care aminteste de invocatia adresata muzei cu care se deschid poemele antice, se fixeaza un cadru real. La o nunta adevarata (La spartul nuntii in camara), un nuntas ii cere menestrelului sa-i zica balada cu Enigel si riga Crypto, balada nuntirii imposibile, a iubirii neimplinite. Artistul, creatorul caruia i se adreseaza nuntasul fruntas, este imaginat ca menestrel, cantaret al unui timp medieval, timp al povestilor de iubire curteneasca, mereu visate, niciodata implinite. Epitetul dublu si comparatia menestrel trist, mai aburit/ Ca vinu vechi ciocnit la nunta sugereaza nostalgia intoarcerii spre originile poeziei. Astfel, la nunta, menestrelul va canta balada imposibilei nuntiri. Subiectul baladei, care contine si elemente de legenda etiologica, este configurat ca o alegorie dupa modelul baladelor germane. Eroii au valoare

arhitepala, ilustrand doua modele existentiale distincte, opuse. Prin Riga Crypto se exprima conceptul de carpe diem al omului care vegeteaza, consumandu-si existenta mai ales la biologic, instinctual, fara a putea accede la valorile spirituale. Prin lapona Enigel se propune o reprezentare a cunostiintei umane in aspiratia ei spre cosmic, spre lumina si spre cunoasterea apolinica. Cel de-al treile arhetip Soarele reprezinta cunostiinta universala, spiritul pur al cunoasterii absolute. Poezia structureaza astfel viziunea pe trei planuri. Planul inferior, al unei lumi vegetativ-biologice, este reprezentat prin Crypto, mirele poienii, definit prin cunoasterea dionisiaca, prin Eros (Venus). Planul median, al unei lumi ordonate de puterea ratiunii si a cunostiintei, definita prin cunoasterea rationala (Mercur). Planul superior, mantuit azur, este desemnat prin semnul Soarelui, simbol al cosmicului, al cunoasterii absolute si al principiului foc. Pornita in aventura initiatica spre miazazi, spre Soare, eroina poemului, reprezinta omul superior, aspiratia spre apolinic, spre cunoasterea totala. Povestea fabuloasa de iubire dintre cei doi eroi a fost numita un Luceafar intors, cu roluri inversate. Expozitiunea baladei ii prezinta pe acesti eroi, in doua secvente descriptive de tip portret din perspectiva naratorului heterodiegetic. Personajul masculin, riga Crypto, apartine unei lumi inferioare, lume a vaii si a umbrei. Numele protagonistului intra in relatie directa cu sintaxa metaforica inima ascunsa, (cryptos ascuns, tainic, incifrat, secret). Lumea ii apartine prin nastere si destin iar eroul se singularizeaza prin rang. El refuza insa a-si indeplini destinul intr-un sistem al vietii vegetative, inferioare desemnat prin metafora pat de rau, prin simbolurile vaii, al umbrei si racorii. Refuzul infloririi, al nuntirii cu perechea destinata lui in lumea de jos (vrajitoarea manatarca), semnifica refuzul implinirii destinului intr-o lume inferioara. Vazut din prespectiva lui Enigel, fiinta coborata dintre gheturi si inchinandu-se la Soarele intelept, regele-ciupearca poarta peceta urateniei (riga span cu pielea cheala). Celalat personaj arhetipal este Enigel, mica lapona care intruchipeaza o umanitate superioara. Numele eroinei sugereaza aceasta structura prin simetria

cu care alterneaza vocalele si consoanele, prin armonia sonora. El poate avea ca etimon substantivul angel (inger), reliefand aspiratia spre celest sau poate fi combinat din radacina enig si substantivul gel, sugerand principiul feminin. Epitetele mica, linistita, preacuminte, asociate numelui protagonistei evidentiaza natura ei echilibrata, rationala, apolinica. Suprinsa intr-o calatorie initiatica dinspre spatiile boreale spre sud, spre tarmurile Soarelui, enigel strabate drumul transhumantei ca pe un drum al initierii, ca pe o aventura a cunoasterii: De la iernat la pasunat. Popasul lui Enigel in lumea lui Crypto reprezinta momentul-intriga, iar in scenariul initiatic prima treapta a cunoasterii. Intalnirea eroilor care apartin unor lumi diferite e posibila, ca si in Luceafarul, doar in spatiul visului si in durata nocturna. Discursul poetic se modifica, vocea naratorului fiind substituita de vociile personajelor, iar nararea prin relatare, inlocuita de modalitatea nararii prin reprezentare. Cele trei incercari ale regeluiciupearca da a o determina pe lapona Enigel sa renunte la calatoria spre miazazi, la aspiratia spre o existenta solara se caracterizeaza ca tentatii ale trairii materiale, instinctuale. El ii ofera valorile supreme ale lumii lui (dulceata, fragi), valori materiale insa, indemnand-o asadar, sa guste bucriile lumii senzoriale, bucurile unei existente telurice in somn fraged si racoare. Enigel depaseste proba ispitirii refuzand sa se abata din drumul spre ultima treapta a cunoasterii. Aceasta alege calea regala a Soarelui, optand pentru cunoasterea apolinica, totala. Asocierea simbolului acvatic cu moivul vietii spirituale prin metafora sufletului-fantana genereaza o tulburatoare definire a omului superior in opozitie cu faptura mai firava a omului comun. Devenite motivele poeziei, simbolul soarelui si al sufletului-fantana transmit mesajul filosofic al poemului. Se regasesc aici trei simboluri recurente in poezia lui Barbu: nunta, soarele si oglinda. Aspiratia spre absolutul cunoasterii este exprimata ca fascinatie a solaritatii. Pentru regele ciupercilor insa , intalnirea cu aprinsul inel al soarelui este distructiva (punctul culimnant al naratiunii alegorice). Crypto se transforma in ciuperca otravitoare. Deznodamantul povestii imposibilei iubiri valorifica in chip neasteptat motivul nuntii imparatesti cu care se incheie basmele. Nuntirea nebunului riga Crypto cu masalarita mireasa valorizeaza negativ motivul basmic,

pentru ca nu reprezinta incununarea izbanzii eroului ci prabusirea lui definitiva. Cel care aspirease nebuneste spre o mireasa ideala (Enigel, fiinta superioara lui), refuzand nuntirea cu perechea predestinata lui vrajitoarea manatarca, fiinta de acelasi regn, este pedepsit cu dezradacinarea, cu alinearea, cu ratacirea unui fiu risipitor caruia nu ii mai este ingaduita intoarcerea. Se ideplineste astfel hybrisul: eroul plateste nemasurat indrazneala de a fi nazuit la o iubire peste fire. Numita de autor insusi Luceafar intors, datorita inversarii sistemului de valori, balda poate fi citita, intocmai ca poemul eminescian, si ca lirica a mastilor. Balada lui Ion Barbu vorbeste lumii despre conditia umana, despre modelele ontologice si cognitive, despre caderea celui ce nu-si cunoaste limitele si despre inaltarea fiintei insetate de cunoastere sau chiar despre povestea poetului.