Riga Crypto si lapona Enigel

Poezia "Riga Crypto si lapona Enigel, prin problematica si mijloace

artistice, anunta dezvoltarea ulterioara a poeziei lui Ion Barbu. Poemul este
un cantec batranesc de nunta , o poveste de iubire din lumea vegetala, in
care intalnirea are loc in vis.
"Luceafar
intors",
poemul
prezinta
drama
cunoasterii
si
incompatibilitatea dintre doua lumi/regnuri.
Titlul trimite cu gandul la marile povesti de dragoste din literatura
universala, precum Romeo si Julieta. Membrii cuplului sunt antagonici,
personaje romantice cu calitati exceptionale, dar negative (Crypto e "sterp" si
"naravas", iar Enigel e "prea-cuminte").
Tema baladei exprima o iubire imposibila, deoarece fiintele care
alcatuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incoruptibile, Enigel
apartinand regnului uman, iar ciuperca-rege, Crypto, regnului vegetal.
La nivel formal, poezia e alcatuita din doua parti, fiecare din ele
reprezentand cate o nunta, una consumata, implinita, cadru al celeilalte
nunti, povestita, initiatica, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu
masalarita. Formula compozitionala e aceea a povestirii in rama (nunta in
nunta).
Prologul contureaza atmosfera de la "spartul nuntii". Primele patru
strofe constitue rama viitoarei povesti si reprezinta dialogul menestrelului cu
"nuntasul fruntas". Menestrelul este imbiat sa cante despre nunta ratata
dintre doi parteneri inegali, reprezentanti a doua regnuri distincte, Enigel si
riga Crypto.
Partea a doua, nunta povestita, este realizata din mai multe tablouri
poetice: portretul si imparatia rigai Crypto si oprirea din drum a laponei
Enigel, intalnirea dintre cei doi, cele trei chemari ale rigai si primele doua
refuzuri ale laponei, raspunsul laponei si refuzul categoric cu relevarea
relatiei dintre simbolul solar si propria conditie, incheierea intalnirii si
pedepsirea rigai in finalul baladei.
Povestea propriu-zisa o incepe menestrelul prin prezentarea regeluiciuperca: "Crai Crypto inima ascunsa", infatisat ca un inadaptat, cu o fire
ciudata, inchisa pe care supusii il "barfeau" cu dispret. In antiteza cu
ciuperca-rege, lapona e prezentata cu tandrete, sugerand gingasie si
fragilitate. Tanara plecase din tinuturile arctice, geroase spre sud, in cautare
de soare si lumina, poposind ca sa se odihneasca la "Crypto, regele poienii".
Cei doi se intalnesc in visul fetei, iar Crypto o cheama in lumea lui rece,
indemnand-o sa uite soarele, ideal spre care ea aspira cu toata energia
spirituala. Lapona in refuza cu delicatete, marturisindu-i ostilitatea fata de
umezeala si frig, mediu propice numai regelui-ciuperca. Se manifesta aici
motivul soare-umbra, sugerand cele doua lumi incompatibile carora le apartin
cele doua fiinte care nu pot comunica sentimental. Soarele e simbol al vietii
spirituale, al luminii sufletesti, ce sugereaza capacitatea fiintei superioare de
a aspira spre absolut. Umbra, intunericul si umezeala simbolizeaza conditia
omului obisnuit, neputinta lui de a se inalta catre idealuri.
Ca orice fiinta inferioara, Crypto nu poate intelege lumea omului
superior, care nazuieste cu inteaga fiinta pentru implinirea idealului. Omul
obisnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstracta nu se poate inalta spre

absolutul cunoasterii, care-i poate fi fatal. Regele Crypto este victima propriei
neputinte si cutezantei de a-si depasi limitele, de a incerca sa intre intr-o
lume pe care nu o intelege si cu care nu se potriveste.
Riga Crypto devine o ciuperca otravitoare, insotindu-se cu "masalarita
mireasa", o fiinta din lumea lui, o planta medicinala toxica potrivita lui,
intrucat fac parte din acelasi regn: "Cu masalarita-mireasa, /Sa-i tie de
imparateasa" .
Incompatibilitatea celor doua fiinte ce apartin a doua lumi diferite din
"Luceafarul" eminescian este si ideea acestei balade, numai ca omul superior
este fata (lapona Enigel), iar fiinta inferioara este regele-ciuperca (riga
Crypto).
Sub raport stilistic se observa prezenta inversiunilor: "mult-indaratnic"
si a vocativelor: "Enigel, Enigel", epitete metaforice: "menestrelul trist".
Limbajul dialogului dintre cei doi e construit pe baza antitezelor, prin
intermediul carora se contureaza drama rigai Crypto: soare/umbra,
intuneric/lumina, somn/veghe.
Cuvintele si expresiile populare dau oralitate poemului: "iaca",
"puiaca", "barfeau".
Naratiunea se impleteste cu descrierea si cu dialogul ceea ce explica
utilizarea verbelor/prinumelor la persoana I si a II-a singular: "zi-mi", "rogute", "a infipt", "eu".
Prozodia este moderna: versurile au masura variabila, de la 5 la 9
silabe, cu rima incrucisata, imbratisata si monorima, strofele sunt inegale,
avand intre 4 si 7 versuri.
Consider ca, Ion Barbu e un poet singular in literatura roamana, creator
al unui univers liric si stilistic inedit, profund, si tulburator, un poet al
esentelor exprimate intr-un limbaj criptic, care exprima atat de mult in
cuvinte putine.
Prin intermediul acestui poem, Barbu neaga o intreaga traditie literara:
inlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine,
poetul prezinta drama incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii.