Sunteți pe pagina 1din 3

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Lucian Blaga

Personalitate de prim rang a culturii romanesti, Lucian Blaga se singularizeaza in peisajul liricii interbelice prin situarea sa la cumpana apelor,intre traditionalism si modernism,intre constiinta autohtoniei si vocatia universalista.Lirismul sau este unul gnoseologic,temeluinduse pe aspiratia spiritului spre cunoasterea totala.Descoperind pretutindeni in lume numai taine nedezlegate,traind deci intr-o lume mirabila,poetul nu poate fi decat un miraculat.Opera literara si cea filosofica au crescut intr-o osmoza(armonie,intrepatrundere)perfecta, versurile autorului fiind ecoul trairii lirice a meditatilor sale,in timp ce sistemul sau filosofic vadeste o mare anvergura(intindere)imagistica si acorda o mare importanta puterii sugestive a metaforei. Ilustrativa pentru universul liric blagian este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ,text liric asezat in fruntea volumului Poemele luminii, volum care marcheaza debutul literar al lui Lucian Blaga(1919). La nivel tematic,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o arta poetica,text programatic care ofera cateva din reperele fundamentale pentru definirea atitudinii lui Blaga fata de poezie,schitand in linii generale relatia eu-univers. Titlul alcatuit dintr-un enunt propozitional,are valoare anticipativa atat in ceea ce priveste tema poeziei,cat si-n lirismul acesteia. Pronumele eu,asezat in deschiderea textului si cu aceasta in fruntea intregii creatii blagiene,e marca a subiectivitatii anuntand o lirica preponderent reflexiva.De asemenea,aceasta forma pronominala a fost interpretata si ca o orgolioasa exacerbare a eului,tipica expresionismului,sub influenta caruia sta prima etapa a creatiei poetului.Verbul din sfera distrugerii utilizat la forma negativa reuneste la nivelul sensurilor doua moduri antagonice de a fi:pe de-o parte,cei care nimicesc,distrug,strivesc;de partea cealalta,poetul care cauta armonia si echilibrul integrator.Corola de minuni este o metafora revelatorie,imaginea perfectiunii,a absolutului,trimitand spre misterele sau tainele universului.

La nivel compozitional,discursul poetic formulat ca monolog liric, nu este structurat strofic.Aceasta,alaturi de versul alb si de valorificarea ingabamentului,evidentiaza caracterul modernist al poeziei.Din punctul de vedere al ideilor poetice sunt identificabile trei secvente lirice,care au in centru motivul luminii,inteles ca simbol al cunoasterii umane;o cunoastere fie de natura pur conceptuala,logica, abstracta,fie intuitiva,participativa intr-un cuvant poetica. Prima secventa insumand primele cinci versuri detaliaza relatia euunivers,enuntiata metaforic in titlu.Existenta poetica e inteleasa ca o calatorie initiatica(in calea mea),o cutreierare a lumii care reveleaza inchipuirile concrete ale miracolului vietii si ale misterului mortii(Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/si nu ucid/cu mintea tainele,ce lentalnesc/in calea mea/in flori,in ochi,pe buze ori morminte.) Fiecare element al corolei de minuni este un simbol,un fragment al unui univers totalizator.Florile sugereaza frumusetea naturii,a universului si a existentei,dar si fragilitatea si efemeritatea.Ochii reprezinta spatiul intalnirii dintre eu si lume,o deschidere a universului interior catre tot ceea ce il inconjoara.Buzele sunt simboluri ale logosului,dar si ale iubirii,ale senzualitatii.Mormintele pot fi intelese ca metafora a mineralului-rna-dar si a traditiei,a pastrarii legaturii spirituale cu strabunii.Ion Pop vede in enumerarea acestor elemente ale corolei de minuni embleme ale teluricului,spiritualitatii,lumii cuvantului si tacerii definitive.De asemenea,ele ilustreaza trepte ale cunoasterii: florile-cunoasterea senzoriala;ochii-cunoasterea contemplativa; buzele-cunoasterea prin cuvant sau iubire;mormintele-cunoasterea ultima,definitiva.Intre elementele corolei exista corespondente miraculoase,misterioase,subliniate gramatical prin raportul de coordonare si semantic prin felul in care sunt dispuse.Florile,primul element al enumeratiei isi au drept corespondent mormintele, sugerandu-se astfel ciclicitatea existentei,interdependenta tainica a vietii si a mortii.Intre ele se afla ochii si buzele,simboluri ale viului. La un alt nivel,enumeratia acestor elemente poate fi inteleasa ca o prefigurare a marilor teme ale liricii blagiene:natura,existenta,iubirea si moartea. A doua secventa este construita pe opozitia dintre lumina altora si lumina mea,cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica asumata de eul liric.Opozitia dintre cele doua atitudini se realizeaza

pe mai multe niveluri textuale:la nivel morfologic prin antiteza sugruma/sporesc;la nivel stilistic prin metafora lumina altora (conceptia altora despre cunoastere)care se opune metaforei lumina mea;iar la nivel gramatical prin conjunctia adversativa dar. Obiectul cunoasterii este miracolul vietii si al mortii,tainele teluricului si ale celestului exprimate prin dubla negatie nepatruns ascuns si prin metafora adancimi de intuneric.Liniile de pauza izoleaza o fraza care are rolul unei ample comparatii,prin care cunoasterea luciferica este asociata luminii astrului selenar:si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/nu micsoreaza,ci tremuratoare/mareste si mai tare taina noptii,/asa imbogatesc si eu intunecata zare.Analogia lumina lunii lumina mea sugereaza ideea ca actul de creatie poetica este iluminare si imbogatire a misterelor fiintei si fiintarii. Ultima secventa are rol concluziv,subliniat prin conjunctiacaci, motivand prin iubire relatia eului cu universul.Iubirea devine instrument de cunoastere,cale de intuire a tainelor lumii.Prin recurenta termenilor enumerati si in finalul primei secvente,se realizeaza simetria poezieicaci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte. De aceasta data,termenii sunt accentuati prin reluarea lui si adversativ. Consider ca desi e trecut de Eugen Lovinescu in prima editie a Istoriei literaturii romane contemporane in randul traditionalistilor alaturi de Nichifor Crainic,Blaga este un scriitor modernist.El e preocupat de credintele arhaice,de mituri si de practicile magice. Dincolo de pretuirea spatiului arhaic neatins de efectele devastatoare ale civilizatiei reci,mecaniste,elementul care constituie punctul de intalnire al gandirii blagiene cu cea a lui Nichifor Crainic,Blaga e un poet modernist.Acest lucru e demonstrat de intelectualizarea discursului liric data de interferenta filosofiei cu poezia,de temele de factura existentiala,de metaforizarea si ambiguizarea limbajului, precum si de prozodia eliberata de canoanele clasice.