Tema si viziunea despre lume Mihai Eminescu reprezinta pentru literatura romana un element de referinta, iar pt.

literatura universala unul dintre marii romantici.Creatia sa de referinta este poemul ,,Luceafarul”, aparut in 1883 si considerat o sinteza a liricii eminesciene. Tema principala este una evident romantica si exprima problematica omului de geniu in raport cu omul comun, idée filozofica preluata de la Schopenhauer. Imaginea geniului eminescian este ,,Luceafarul”, vazut ca fiinta superioara, nemuritoare, dar lipsita de sentimente si implicit de iubire si noroc.Din aceasta tema generala deriva subtema romanului evidentiata prin iubirea incompatibila dintre 2 fiinte ce apartin unor lumi diferite: ,,Luceafarul”-exponentul lumii superioare si fata de imparat- cel al lumii comune. D.p.d.v.structural poezia prezinta trasaturi clasice, find constituita din 98 strofe, 4 parti si 2 planuri(cel uman terestru si cel universal cosmic). O alta trasatura a romantismului este data de imbinarea genurilor literare, poemul prezentand atat trasaturi ale liricului, cat si ale epicului si ale dramaticului.Incipitul poemului este epic, poetul apeland la o formula de basm-,,A fost odata ca –n povesti/ A fost ca niciodata”, prin care dovedeste caracterul simbolic al cuplului prin lipsa coordonatelor spatio-temoporale exacte.Pe de alt parte inceputul de basm pregateste intrarea in scena a personajului feminin, fata de imparat.Versurile urmatoare fac o descriere a fetei , unicitatea acesteia find scoasa in evidenta prin originile vagi si necunoscute:,,Din rude mari imparatesti” si prin comparatia cu astrele si fecioara Maria :,,Cum e fecioara intre sfinti /Si luna intre stele”, iar frumusetea fizica este data prin forma populara a superlativului absolut,,o prea frumoasa fata”. Caracterul romantic este dat si prin motivele utilizate, astfel in prima parte apare motivul visului si al oglinzii ca forma de comunicare intre cei 2 indivizi,,El tremura-n oglinda/ Caci o urma adanc in vis/De suflet sa se prinda”.In aceeasi categorie romantica se inscrie si utilizarea procedeului antitezei, astfel,,Luceafarul”, ca fiinta superioara se metamorfozeaza in cele doua elemente extreme:inger si demon.In ipostaza angelica, ca fiu al luminii, ,,Luceafarul “ se naste din cer si mare, iar in ipostaza demonica, ca fiu al intunericului se naste din alte doua elemente opuse(extreme), soare si noapte.Ca dovada ca in nelimitarea lui i se impun niste limite, iar metamorfoza incearca o apropiere prin infatisarea de fata de imparat, dar efectul este cel de respingere,,ochiul tau ma-ngheata…./privirea ta m-

Constantin Noica sustine ca versurile . Dorul de Luceafar devine astfel dor de moarte si aceasta sintagma are o dubla semnificatie:pe de o parte exprima un dor extrem. de Luceafarul din cer/m-a prins un dor de moarte” reprezinta cheia de intelegere a poemului. si viclenie specifica oricarei fiinte comune .deoarece trebuie sa cantareasca cele 2 forme de iubire propuse de Catalin si Luceafar. devenind exponentul lumii commune. dragostea pt.. el e un ritual plin de gingasie si prezinta fetei o alta ipostaza a iubirii : cea tangibila. pt. intuitia . dar dobandeste in schimb o latura rationala. desi foloseste un limbaj comun.Cai de mii de ani . Cu toate acestea insa.Finalul primei parti aduce acceptul Luceafarului de a se sacrifice in numele iubirii. Fata de imparat.viclean copil de casa”.O..Tu te coboara pe pamant/ Fi muritor ca mine”.. Descrierile de la inceputul partii a treia redau o viziune eminesciana aupra lumii……………… zborul Luceafarului este unul intergalactic.inca de mic/te cunosteam pe tine/si guraliv si de nimic/te-ai potrivi cu mine”. …………………… Partea a doua apartine planului uman terestru si prezinta idila dintre Catalin si Catalina . a-si cere dezlegarea de nemurire si ilustreaza planul universal cosmic..in veci il voi iubi/ si-n veci va ramanea departe”. Romantismul esre insa evidentiat si prin antiteza sugerata intre Catalin si Luceafar. dovedindu-si caracterul superior. devenita Catalina.Catalin acu-i acu/ ca sa-ti incerci norocul”. fata pare sa inteleaga imposibilitatea atingerii absolutului in iubire..baiat din flori si de pripas/ dar indraznet cu ochii”. ce cuprinde calatoria Luceafarului la Demiurg..Daca nu stii ti-as arata/din bob in bob amorul”. Romantismul romanului este sustinut si de partea a treia.In schimb ii cere Luceafarului sacrificiul suprem.. Catalin este exponentul lumii comune ilustrat in trasaturi precum: indrazneala -.. portretul pe care il face vocea naratorului.Daca cel de-al doilea apare in prima parte ca fiu al luminii si al intunericului. In lumea sa instinctuala Catalin contrazice prin vorbe si gesturi. acceptandu-l astfel pe Catalin cu care sesizeaza compatibilitatea:. iar pe de alta parte poate insemna razgandirea fetei si regretul de al fi refuzat pe Luceafar. afirmand:.aprinde”.. iar viziunea este una romantica. isi pierde unicitatea. Apartenenta la romantism este evidentiata de povestea de dragoste dintre cei doi pamanteni si in special de scenariul de dragoste pe care il propune Catalin ca alternativa la iubirea Luceafarului. Fata de imparat actioneaza actioneaza aici ca o fiinta instinctuala careia ii este frica de necunoscut si de moarte..

pentru a-mi da in schimb/ o ora de iubire” Demiurgul apare doar ca voce ce refuza .Dialogul dintre Luceafar si Demiurg este unul dramatic. .. Apare o ultima invocare a Luceafarului . poetul alege tema geniului.Petru Cretea considera ca ultimile cuvite din poem sunt neverosimil de straine firii sale si par adresate cand fetei. traind in cercul vostru stramt…. a caror iubire este protejata de simbolul florilor de tei.Eminescu utilizeaza aici principiul latinesc .patrunde in codru si in gand/norocu-mi lumineaza”Acelasi Constantin Noica afirma ca in finalul poemului. Strofa cheie este bazata pe o relatie de opozitie intre omul superior si omul comun.. Eminescu imagineaza aici o calatorie ce pleaca din lumea creata inspre cea increata. iar alegerea fetei il determina sa afiseze o atitudine de superioritate specifica geniului .. apropierea de fata il inalta si pe Catalin. Descrierile sunt antitetice:. astfel eroul este dispus sa renunte la tot pt. care a preluat ceva din tonul initial al fetei. Luceafarul ca simbol al omului de geniu primeste un nume simbolic: Hyperion”.treceau/in tot atatea clipe”. si fata de imparat careia I se atribuie norocul si ferucirea.. dar discursul sau este unul argumentat. cand Luceafarului. care acum pare sa aiba un nou discurs.nu e nimic si totusi e/o sete care-l soarbe”. iar locul demiurgului pare sa fie asemanat cu cel al haosului primordial regasit si in Scrisoarea I.Luceafarul”se intampla un lucru paradoxal : lumea de jos vine sa salveze imaginea marelui geniu... parea un fulger neintrerupt/ratacitor prin ele”.in secventa finala vorbeste ca un barbat indragostit.Mircea Cartarescu afirma ca poemul Luceafarul este in definitive un poem al somnului. In primul rand viziunea romantica este sustinuta de tema iubirii si de motivul fundamental al visului.eu in lumea ma simt/nemuritor si rece” Consider ca tema si viziunea despre lume este una evident romantica.Pt. In partea IV-a reapare imbinarea planurilor si o ultrima infruntare intre cele 2 lumi. Simbolurile centrale sunt : Luceafarul caruia I se atribuie nemurirea si indiferenta. plasand omul superior intr-o poveste de dragoste incompatibila cu o fiinta ce apartine lumii commune. setea echivaland aici cu setea de cunoastere.Ei au doar stele cu noroc/Si prigoniri de soarte/Noi nu avem nici timp nici loc/Si nu cunoastem moarte”. o clipa de iubire . Luceafar chipul din castel devine chip de lut.carpe diem’. visatoarea.Catalin si Catalina devin acum in mod symbolic cuplul de indragostiti.. dar de aceasta data ii cere lucruri posibile:. ce inseamna deasupra mergator. sau .. Eroul lui este fara indoiala Catalina.

cerand Demiurgului . cuprinzand vorbirea poetului in diferite registe lirice . Asadar poemul eminescian este un poem al vocilor. ilustrand imaginea geniului prin Hyperion ce nu vrea sa se adapteze.Pe de alta parte simbolul Luceafarului este unul clar. indiferenta si ratiune.. .o alta soarta”. cu toate acestea poarta insemnele geniului: singuratate.