Tema si viziunea despre lume Mihai Eminescu reprezinta pentru literatura romana un element de referinta, iar pt.

literatura universala unul dintre marii romantici.Creatia sa de referinta este poemul ,,Luceafarul”, aparut in 1883 si considerat o sinteza a liricii eminesciene. Tema principala este una evident romantica si exprima problematica omului de geniu in raport cu omul comun, idée filozofica preluata de la Schopenhauer. Imaginea geniului eminescian este ,,Luceafarul”, vazut ca fiinta superioara, nemuritoare, dar lipsita de sentimente si implicit de iubire si noroc.Din aceasta tema generala deriva subtema romanului evidentiata prin iubirea incompatibila dintre 2 fiinte ce apartin unor lumi diferite: ,,Luceafarul”-exponentul lumii superioare si fata de imparat- cel al lumii comune. D.p.d.v.structural poezia prezinta trasaturi clasice, find constituita din 98 strofe, 4 parti si 2 planuri(cel uman terestru si cel universal cosmic). O alta trasatura a romantismului este data de imbinarea genurilor literare, poemul prezentand atat trasaturi ale liricului, cat si ale epicului si ale dramaticului.Incipitul poemului este epic, poetul apeland la o formula de basm-,,A fost odata ca –n povesti/ A fost ca niciodata”, prin care dovedeste caracterul simbolic al cuplului prin lipsa coordonatelor spatio-temoporale exacte.Pe de alt parte inceputul de basm pregateste intrarea in scena a personajului feminin, fata de imparat.Versurile urmatoare fac o descriere a fetei , unicitatea acesteia find scoasa in evidenta prin originile vagi si necunoscute:,,Din rude mari imparatesti” si prin comparatia cu astrele si fecioara Maria :,,Cum e fecioara intre sfinti /Si luna intre stele”, iar frumusetea fizica este data prin forma populara a superlativului absolut,,o prea frumoasa fata”. Caracterul romantic este dat si prin motivele utilizate, astfel in prima parte apare motivul visului si al oglinzii ca forma de comunicare intre cei 2 indivizi,,El tremura-n oglinda/ Caci o urma adanc in vis/De suflet sa se prinda”.In aceeasi categorie romantica se inscrie si utilizarea procedeului antitezei, astfel,,Luceafarul”, ca fiinta superioara se metamorfozeaza in cele doua elemente extreme:inger si demon.In ipostaza angelica, ca fiu al luminii, ,,Luceafarul “ se naste din cer si mare, iar in ipostaza demonica, ca fiu al intunericului se naste din alte doua elemente opuse(extreme), soare si noapte.Ca dovada ca in nelimitarea lui i se impun niste limite, iar metamorfoza incearca o apropiere prin infatisarea de fata de imparat, dar efectul este cel de respingere,,ochiul tau ma-ngheata…./privirea ta m-

Cu toate acestea insa.. fata pare sa inteleaga imposibilitatea atingerii absolutului in iubire. ce cuprinde calatoria Luceafarului la Demiurg. Fata de imparat.Finalul primei parti aduce acceptul Luceafarului de a se sacrifice in numele iubirii. Dorul de Luceafar devine astfel dor de moarte si aceasta sintagma are o dubla semnificatie:pe de o parte exprima un dor extrem. acceptandu-l astfel pe Catalin cu care sesizeaza compatibilitatea:. Apartenenta la romantism este evidentiata de povestea de dragoste dintre cei doi pamanteni si in special de scenariul de dragoste pe care il propune Catalin ca alternativa la iubirea Luceafarului. portretul pe care il face vocea naratorului. iar viziunea este una romantica.. dar dobandeste in schimb o latura rationala. …………………… Partea a doua apartine planului uman terestru si prezinta idila dintre Catalin si Catalina . desi foloseste un limbaj comun. Romantismul romanului este sustinut si de partea a treia. intuitia . el e un ritual plin de gingasie si prezinta fetei o alta ipostaza a iubirii : cea tangibila. a-si cere dezlegarea de nemurire si ilustreaza planul universal cosmic. Romantismul esre insa evidentiat si prin antiteza sugerata intre Catalin si Luceafar. pt. dragostea pt. si viclenie specifica oricarei fiinte comune .Cai de mii de ani .deoarece trebuie sa cantareasca cele 2 forme de iubire propuse de Catalin si Luceafar.in veci il voi iubi/ si-n veci va ramanea departe”..inca de mic/te cunosteam pe tine/si guraliv si de nimic/te-ai potrivi cu mine”. In lumea sa instinctuala Catalin contrazice prin vorbe si gesturi. de Luceafarul din cer/m-a prins un dor de moarte” reprezinta cheia de intelegere a poemului..Tu te coboara pe pamant/ Fi muritor ca mine”.baiat din flori si de pripas/ dar indraznet cu ochii”..Catalin acu-i acu/ ca sa-ti incerci norocul”. Catalin este exponentul lumii comune ilustrat in trasaturi precum: indrazneala -.Daca cel de-al doilea apare in prima parte ca fiu al luminii si al intunericului.In schimb ii cere Luceafarului sacrificiul suprem. devenind exponentul lumii commune... devenita Catalina. Constantin Noica sustine ca versurile . Fata de imparat actioneaza actioneaza aici ca o fiinta instinctuala careia ii este frica de necunoscut si de moarte..O. afirmand:.viclean copil de casa”..aprinde”.Daca nu stii ti-as arata/din bob in bob amorul”. iar pe de alta parte poate insemna razgandirea fetei si regretul de al fi refuzat pe Luceafar.. Descrierile de la inceputul partii a treia redau o viziune eminesciana aupra lumii……………… zborul Luceafarului este unul intergalactic. dovedindu-si caracterul superior. isi pierde unicitatea.

plasand omul superior intr-o poveste de dragoste incompatibila cu o fiinta ce apartine lumii commune.Pt. iar locul demiurgului pare sa fie asemanat cu cel al haosului primordial regasit si in Scrisoarea I.Mircea Cartarescu afirma ca poemul Luceafarul este in definitive un poem al somnului. ce inseamna deasupra mergator. si fata de imparat careia I se atribuie norocul si ferucirea.Ei au doar stele cu noroc/Si prigoniri de soarte/Noi nu avem nici timp nici loc/Si nu cunoastem moarte”. dar discursul sau este unul argumentat. care a preluat ceva din tonul initial al fetei.Eminescu utilizeaza aici principiul latinesc ... Eminescu imagineaza aici o calatorie ce pleaca din lumea creata inspre cea increata..eu in lumea ma simt/nemuritor si rece” Consider ca tema si viziunea despre lume este una evident romantica.Petru Cretea considera ca ultimile cuvite din poem sunt neverosimil de straine firii sale si par adresate cand fetei.nu e nimic si totusi e/o sete care-l soarbe”.Luceafarul”se intampla un lucru paradoxal : lumea de jos vine sa salveze imaginea marelui geniu. care acum pare sa aiba un nou discurs. Descrierile sunt antitetice:. Luceafarul ca simbol al omului de geniu primeste un nume simbolic: Hyperion”. iar alegerea fetei il determina sa afiseze o atitudine de superioritate specifica geniului .treceau/in tot atatea clipe”.. parea un fulger neintrerupt/ratacitor prin ele”.carpe diem’. cand Luceafarului. Luceafar chipul din castel devine chip de lut. In primul rand viziunea romantica este sustinuta de tema iubirii si de motivul fundamental al visului. Strofa cheie este bazata pe o relatie de opozitie intre omul superior si omul comun. sau . poetul alege tema geniului. dar de aceasta data ii cere lucruri posibile:.pentru a-mi da in schimb/ o ora de iubire” Demiurgul apare doar ca voce ce refuza . Simbolurile centrale sunt : Luceafarul caruia I se atribuie nemurirea si indiferenta.Dialogul dintre Luceafar si Demiurg este unul dramatic. a caror iubire este protejata de simbolul florilor de tei. Apare o ultima invocare a Luceafarului ...in secventa finala vorbeste ca un barbat indragostit.Catalin si Catalina devin acum in mod symbolic cuplul de indragostiti. astfel eroul este dispus sa renunte la tot pt. traind in cercul vostru stramt…. In partea IV-a reapare imbinarea planurilor si o ultrima infruntare intre cele 2 lumi. setea echivaland aici cu setea de cunoastere. . apropierea de fata il inalta si pe Catalin. Eroul lui este fara indoiala Catalina.patrunde in codru si in gand/norocu-mi lumineaza”Acelasi Constantin Noica afirma ca in finalul poemului. visatoarea. o clipa de iubire ...

cuprinzand vorbirea poetului in diferite registe lirice .. cu toate acestea poarta insemnele geniului: singuratate. . ilustrand imaginea geniului prin Hyperion ce nu vrea sa se adapteze. Asadar poemul eminescian este un poem al vocilor.o alta soarta”.Pe de alta parte simbolul Luceafarului este unul clar. indiferenta si ratiune. cerand Demiurgului .