Dora Cristian

Ion Barbu-Riga Crypto și lapona Enigel. Apartenența la modernism

Având certe înclinații spre matematică, Ion Barbu a devenit poet din dorința de
a-i demonstra prietenului său Tudor Vianu că poate să scrie și literatură: “Pentru mine
poezia este o continuare a geometriei, așa că rămânând poet n-am părăsit niciodată
domeniul divin al geometriei”. A debutat ca poet folosind pseudonimul “Ion Barbu”,
numele său real fiind Dan Barbilian, în revista “Literatorul” a lui Al. Macedonski.

Poezia a fost publicată inițial în 1924 apoi integrată în ciclul “Uvedenrode” din
volumul “Joc second” (1930).

Deși a fost subintitulată baladă, poezia lui Barbu răstoarnă tiparul clasic,
constituindu-se într-un amplu poem al cunoașterii, cu caracter alegoric. Acest aspect
ilustrează viziunea modernă a poeziei. Secenariul narativ al baladei permite
interferența genurilor literare, aspect care conferă originalitate poezie lui Barbu.
Structura narativă interferează cu caracterul dramatic al situației prezentate și cu
lirismul de măști iar personajele au valoare simbolică. Modernitatea limbajului poate
fi sesizată cu precădere în ultima parte a poemului în care predomină metaforele,
pentru a ilustra mesajul transmis de poet, și pentru a accentua caracterul alegoric al
personajelor: “Că sufletul nu e fântână/ Decât la om-fiară bătrână/ iar la făptura firavă/
Pahar e gândul cu otravă.”

Trei mituri fundamentale de origine grecească sunt valorificate de poet: mitul

soarelui, al nunții și al oglinzii. În opera “Ritmuri pentru nunțile necesare”, Ion Barbu
explica traseul sufletului pe parcursul vieții sale, urmând trei trepte cosmice: treapta
Venerei-instinctualitatea, treapta lui Mercur-rațiunea, treapta Soarelui-desăvârșirea
spirituală. Raprtandu-ne la personajele alegorice din poemul lui Barbu, riga Crypto se
află pe treapta Venerei, fiind dominat de iubirea ca formă instinctuală iar lapona
Enigel este pe treapta lui Mercur unde guvernează rațiunea, fiind în proces de evoluție
spirituală deoarece înaintează spre treapta cosmica a Soarelui. Popasul în ținutul lui
Crypto este doar o capcană, pe care o depășește datorită rațiunii sale.

Mitul nunții apare atât în prima parte a poemului, prin prezentarea unei nunți
reale, cât și în a doua parte, în care este ilustrată o nuntă inițiatică, realizată între două
personaje alegorice. Mitul nunții valorifică procedeul “povestirea în ramă”.

Mitul oglinzii are efecte opuse asupra celor două personaje. Pentu Enigel,
Soarele reprezintă idealul, ilustrând dorința ei de evoluție spirituală. Oglindirea
ritualică are efect negativ asupra regelui ciupercilor, deoarece îl transformă în ciupercă
otrăvitoare.
Dora Cristian

Tema poeziei, element ce face posibilă încadrarea poeziei în modernism,

ilustrează drama cunoașterii și incompatibilitatea dintre cele 2 lumi (regnuri).

În debutul parții secunde, expozitiunea, sunt prezentate portretele celor două

personaje simbolice iar opoziția dintre ele reprezintă aspectul care generează intriga.
Numele Crypto sugerează apartenența lui la familia ciupercilor criptogene și ipostaza
de rege al universului vegetal. Numele Enigel are sonoritate nordică și trimite probabil
la semnificația din limba suedeză a cuvântului înger. Lapona își conduce turmele de
reni spre sud, fiind stăpână peste regnul animal.

Dialogurile dintre cele două personaje ilustrează registrul liric al poeziei. În

prima chemare-descântec, cu rezonanțe de incantație magică, riga Crypto își îmbie
iubita cu dulceață și fragi, elemente care aparțin lumii sale vegetale. Fata le refuză,
explicandu-i că ea va culege fragi proaspeți din vale. A doua oară riga Crypto e
capabil de sacrificiul suprem în numele iubirii: “Dacă pleci sa culegi/ Începi rogu-te
cu mine”. Refuzul fetei pune în evidență trăsăturile lui riga Crypto: blând, plăpând,
necopt. Îndemnul fetei este: “Lasă. Așteaptă de te coace”. În a treia chemare-
descântec, riga Crypto este îndrăzneț, cerandu-i laponei să își uite aspirația spre soare
și să rămână defintiv în lumea lui. Al treilea refuz al fetei este categoric. Ea își
definește condiția de ființă superioară, prin aspirația spre soare care reprezintă
desăvârșirea spirituală: “Mă-nchin la soarele-ntelept/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și
roata alba mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână”.

Titlul baladei concentrează numele protagoniștilor, existând similitudini din

acest punct de vedere cu poveștile de dragoste celebre din literatura universală:
Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. În poezia lui Barbu, însă, reprezentanții care
alcătuiesc cuplul au aspirații diferite și fac parte din regnuri diverse: regnul vegetal
(riga Crypto) și regnul uman (lapona Enigel).

În concluzie, având în vedere argumentele aduse, referitoare la îmbinarea

genurilor literare, limbajul alegoric, simbolurile, tema și titlul poeziei, consider că
opera “Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu aparține curentului literar
modernist.