Morometii

Marin Preda fundamenteaza prin opera sa o conceptie profund moderna

despre roman. Prin romanul Morometii, autorul continua traditia romanului
romanesc de inspiratie rurala, propunand o noua viziune asupra universului
existential rustic si asupra taranului roman.
Romanul abordeaza o tema importanta a scrierilor lui Preda: destramarea
civilizatiei traditionale taranesti. La aceasta se mai adauga: tema familiei, tema
timpului si cea a confruntarii individului cu istoria, tema vietii, a iubirii si a mortii,
tema cunoasterii si a libertatii,
Morometii este romanul unei familii, titlul subliniand intentia de a urmari
destinul unei familii, element esential al lumii taranesti, fiind si romanul unei
colectivitati ale carei temelii sunt grav amenintate de un timp viclean care ascunde,
sub aparenta rabdarii, capcana unei istorii frauduloase.
Spatiul desfaurarii dramei lumii morometiene este familiar autorului: satul
Silistea-Gumesti din Campia Dunarii. Simbolul verticalitatii acestui topos este
salcamul din gradina lui Moromete, in timp ce simbolul liberatii morale a acestei
lumi este poiana fierariei lui Iocan.
Timpul este bivalent: o durata subiectiva timp interior al contemplarii, timp
al dialogului si al jocurilor mintii dar si un timp obiectiv vara si toamna anului
1937, un timp istoric agresiv (taierea salcamului, complotul fiilor impotriva tatalui).
Structura tomanului impune 3 planuri. Planul narativ principal este al
destinului familiei, avand in centru familia Morometilor, iar ca situatie conflictuala,
razvratirea fiilor impotriva autoritatii paterne. Planul secund este epic si analitic,
planul destinului individual, al devenirii individuale. In primul volum, acest plan
urmareste meandrele universului launtric al lui Ilie Moromete, care traieste drama
paternitatii inselate (conflict interior, psihologic); in al doilea volum planul devenirii
inderioare e focalizat asupra lui Nuiculae . Al treilea plan este planul destinului
comunitatii taranesti divizat de conflicte politice, economice si morale.
Subiectul se realizeaza in jurul a doua personaje: tatal si fiul. Primul volum
este mai ales romanul unei familii, avandu-l pe protagonist pe Ilie Moromete. El
traieste cu iluzia ca familia lui este unita si ca nimic nu poate ameninta unitatea
acesteia atata vreme cat tine cele 14 pogoane de pamant. Numeroasa familie e
hibrida si are intense divergente. Cei trei baieti ai lui Moromete Paraschiv, Nila si
Achim desi fusesera crescuti de mama lor vitrega, Catrina, o urasc pe aceasta si
pe copiii ei Tita, Ilinca si Niculae, copii facuti cu Moromete. Feciori sunt
nemultumiti si de faptul ca tatal lor nu face nimic in loc sa se pricopseasca asa
cum face Balosul. Nemultumirile sunt alimentate de sora lui Ilie, Maria, care nu-i
iarta fratelui cea de-a doua casatorie.
Baietii planuiesc fuga la Bucuresti cu oile si caii familiei. Moromete accepta
plecarea lui Achim insa acesta nu-i trimite nici un ban din vanzarea laptelui.
Conflictul devine acut, iar tatal e nevoit sa vanda din pamant pentru a plati

datoriile. Desi evenimentele se succed cronologic, autorul apeleaza la un paralelism

epic modern.
Exista in primul volum al romanului cateva secvente narative de mare
profunzime. Scena cinei de sambata seara, para un ceremonial care exista de cand
e satul romanesc. Semnele destramarii unei vechi oranduieli exista inca de pe
acum.
O alta scena semnificativa, cu functie simbolica este cea a taierii salcamului,
ce reprezinta de fapt eul vegetal al lui Moromete. Lipsita de reperul verticalitatii ei,
lumea pare mai mica, mai urata si mai trista: Acum totul se facuse mai mic.
Gradina, caii, Moromete insusi aratau bicisnici.
Existenta familiei Moromete este strans legata de cea a colectivitatii rurale
careia ii apartine. Astfel, duminica, barbatii se aduna in poiana fierariei lui Iocan
pentru a comenta evenimente politice. Moromete este vazut ca un lider spiritual.
Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordini sociale se
reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii si in criza comunicarii.