Moromeții, M.

Preda Particularitățile textului literar

Scriitorul Marin Preda face parte din perioada postbelică a literaturii române, opera sa literară îmbinând viziunea
realistă a lumii cu cea modernă. Opera literară ,,Moromeții” este publicată în două volume, volumul 1 în 1955 și
volumul al 2-lea în 1967. Diferența de 12 ani dintre cele două volume nu schimbă cu nimic stilul elaborării narative,
iar evenimentele curg fluent unele din celelalte.
Romanul Moromeţii creează în manieră realist-obiectivă, universul specific al satului românesc din Câmpia
Dunării, aflat la răscrucea istoriei, accentuându-se aspectul veridic al întâmplărilor. Astfel, universul ficțional
creat de Marin Preda aduce în fața cititorului imaginea satului Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării, un sat
supus destrămării de către istorie. Cititorul descoperă imaginea unui sat diferit de cel surprins de
romanul ,,Ion” al lui Liviu Rebreanu. Dacă în romanul lui Rebreanu țăranul este obsedat de dorința de a avea
pământ, țăranul lui Preda este supus vitregiilor unui regim nou, încercând din răsputeri să păstreze pământul
pe care îl deține.
Romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectivă a faptelor de către un narator obiectiv,
omniprezent şi omniscient, prin aspectul social al prezentării vieţii rurale interbelice, prin crearea unei tipologii
determinate istoric şi social.Astfel, Ilie Moromete reprezintă țăranul filozof care dorește să păstreze pământul
pe care îl are, țăranul care nu reușește să comunice cu familia, Niculae Moromete reprezintă fiul de țăran care
suferă pentru că nu este lăsat să studieze, fiii cei mari, Nilă, Achim și Paraschiv reprezintă tinerii țărani dornici
de schimbare și independență financiară, iar Catrina, tipul femeii gospodine, supuse soțului. Romanul
reconstituie imaginea satului românesc în preajma celui de-al Doilea Război Mondial (deceniile al IV-lea și al
VI-lea). Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin imaginea reflectorilor (Ilie Moromete și Niculae)
și a informatorilor (personaje-martor, cum e de exemplu al lui Parizianu care povestește despre vizita lui Ilie
Moromete la băieți, la București) care au rolul de a limita omnisciența. ( Romanul Moromeții își relevă
modernitatea la nivelul construcției personajelor, Ilie Moromete fiind un țăran unic în literatura
noastră, ,,singurul țăran filosof”, în măsura în care în conștiința lui se reflectă transformările și dramele
istoriei.)
Tema o constituie destrămarea unei familii de ţărani din satul Siliştea-Gumeşti din Câmpia Dunării, în
perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Problematica celor două volume este diferită, dar
tematica este unitară, reconstituindu-se imaginea satului românesc într-o perioadă de criză şi înregistrând
transformări ale instituţiilor şi mentalităţilor.  Amestecul de tradiție și modernitate se remarcă și în plan tematic,
discursul narativ abordând atât teme tradiționale (familia, timpul, istoria, iubirea) cât și teme moderne (criza
comunicării, solitudinea).
Scena cinei este considerata ,,prima schiță a psihologiei Moromeților”, un nucleu epic fundamental în circuitul
existențial al familiei. Descrierea acesteia se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a
surprinde un moment din existența familiei tradiționale condusă de un tată autoritar, dar ,,semnele” din text dezvăluie
conflictele mocnite dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formată din copii proveniți din
două căsătorii, învrăjbiți din cauza averii. Așezarea în jurul mesei sugerează evoluția ulterioara a conflictului, iminenta
destrămare a familiei. Așezarea în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a familiei: ,,Cei trei frați vitregi,
Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre partea dinafara tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la
masă și să plece afară”. Catrina este întoarsă spre oalele cu mâncare, semn că ea se ocupă de gospodărie. Ilinca, Tita și
Niculae, copiii ei, stau lângă mamă, de cealaltă parte a mesei față de frații lor vitregi, de ura cărora parcă încearcă să se
protejeze. Moromete încearcă să păstreze echilibrul în familie cu autoritate: ,,Numai Moromete stătea parcă deasupra
tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare”. Această secvență
trebuie citită ca o scenă de perspectivă finalistă, ce prefigurează atăt conflictele centrale ale romanului, cât și motivele
care vor duce la destrămarea familiei. De asemenea, așezarea la masă subliniază conflictul dintre pater-familiae și cei
trei fii din prima căsătorie, generat de neînțelegerile dintre aceștia și mama lor vitregă. Autoritatea lui Moromete este
supusă unui proces lent, dar sigur de ruinare. Această scenă memorabilă ilustrează conflictul latent, încă în subterană,
criza care se va declanșa nu după mult timp, deoarece Ilie Moromete nu a luat în calcul dimensiunea interioară a
familiei, considerând că dacă există pământ și brațe de muncă suficiente va menține și coeziunea familiei.
O altă secvență epică cu valoare simbolica este aceea a tăierii salcâmului. Ilie Moromete taie salcâmul pentru a
achita datoriile familiei, fără a vinde pământ sau oi. De aceea, răspunsul lui la întrebarea lui Nilă, care vrea să știe de
ce taie salcâmul, pare îndreptățit: ,,Ca să se mire proștii!”. Tăierea salcâmului, duminica în zori, în timp ce în cimitir
femeile își plâng morții, prefigurează destrămarea familiei, prăbușirea satului tradițional, risipirea iluziilor lui
Moromete: ,,Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici”. Apar ciorile, ca niște semne rău prevestitoare, iar mama,
care știe să citească e frământată de gânduri întunecate. Odată distrus arborele, ce stă de veghe la ordinea lumii, lumea
Moromeților își pierde sacralitatea, iar haosul se instaleaza treptat. În universul rural din Siliștea-Gumești, salcâmul își
relevă valoarea de axis mundi: ,,toată lumea cunoștea acest salcâm”, fiind un martor mut al tuturor experiențelor de
viață rurală. Scena prevestește pierderea simpatiei cu care este privit protagonistul în sat, efectul dispariției copacului
fiind unul dramatic. În plan simbolic, tăierea salcâmului marchează începutul declinului familiei Moromeților și,
totodată, al universului rural.
Un element de structură îl reprezintă conflictul. Unitatea familiei Moromete este măcinată de un triplu
conflict. Unul constă în dezacordul dintre tată şi fiii din prima căsătorie. Aceştia au impresia că tatăl lor economiseşte
banii obţinuţi din cultivarea loturilor pentru a face zestre Ilincăi şi Titei şi pentru a-l da la şcoală pe Niculae. Părerea
celor trei fraţi este întreţinută cu rea voinţă de Guica, sora lui Moromete, care speră de fapt să fie îngrijită de cei trei
băieţi. În cele din urmă, ei fug la Bucureşti cu oile şi caii familiei. Familia intră într-un grav declin financiar. În
volumul al doilea, naratorul arată că Moromete reuşeşte să restabilească echilibrul financiar al familiei vânzând cereale
la munte. El pleacă la Bucureşti după feciori, dar visul lui de a-şi vedea familia reunită eşuează pentru că băieţii refuză
să se intoarcă. După un timp, Nilă moare pe front, iar Paraschiv sfârşeşte tragic, îmbolnăvindu-se de tuberculoză.
Achim reuşeşte să-şi deschidă un magazin alimentar, care mai târziu trece in proprietatea statului. Nici Niculae
Moromete nu rămâne alături de familie. După cum se arată tot în volumul al doilea, el nu reuşeşte să ajungă învăţător
după cum dorea, ci intră într-o şcoală de partid, devenind activist.
Al doilea conflict, prezentat mai amplu în al doilea volum, este cel dintre Ilie şi Catrina. Moromete nu reuşeşte nici
măcar să-şi petreacă bătrâneţea alături de soţia sa. Supărată că Ilie a vrut să-şi aducă băieţii de la Bucureşti şi pentru că
nu a trecut casa şi o parte din pământ pe numele ei, Catrina se mută la fiica ei din prima căsătorie.
Al treilea conflict de familie este desfăşurat în volumul întâi. Cei implicaţi sunt Moromete şi sora sa, Maria,
poreclită Guica. Ea ar fi vrut ca fratele ei să nu se recăsătorească şi să o ţină în casă. Moromete însă i-a construit un
bordei departe de casa lui, fapt care a atras ura mistuitoare a Mariei. Ea este autoarea morală a plecării băieţilor celor
mari. Guica moare uitată de nepoţi şi de fratele ei, care nici nu participă la înmormântare.
Conflictul interior cu cea mai mare importanţă în roman este cel al lui Ilie Moromete, al cărui sistem de valori este
infirmat de alegerea fiilor. Discrepanţa dintre concepţia de viaţă a protagonistului, auoiluzionarea lui referitoare la
rezolvarea problemelor şi importanţa valorilor legate de viaţa spirituală, şi dificultatea de a accepta că acest sistem nu
poate fi perpetuat de copii face din Moromete, aşa cum susţine Nicolae Manolescu, “cel din urmă ţăran în romanul
deruralizării satului”.
Acțiunea romanului reprezintă un alt element de structură reprezentativ pentru particularitățile textului litera.
În prin plan se afla Moromeții, o familie numeroasă, măcinata de nemulțumiri mocnite. Țăran mijlocaș, Ilie
Moromete încearcă să păstreze întreg, cu prețul unui trai modest, pământurile familiei sale, pentru a-l transmite apoi
baieților. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim își doresc independența economică. Ei se simt
nedreptățiți pentru că, după moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a recăsătorit cu altă femeie, Catrina, și că are încă trei
copii: Tita, Ilinca și Niculae. Îndemnați de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclită Guica, cei trei băieți pun la cale un
plan distructiv.Ei intenționează să plece la București fără știrea familiei pentru a-și face un rost. În acest scop, ei vor să
ia oile cumparate printr-un împrumut la bancă și al căror lapte constituie principala hrană a familiei și caii,
indispensabili pentru munca la câmp. Prin vanzarea oilor și a cailor ar obține un capital pentru a începe viața la oraș.
Datoria la bancă nefiind achitată, planul celor trei băieți dă o grea lovitura familiei. Achim îi propune tatălui să-l lase
să plece cu oile la București, să le pască în marginea orașului și să vândă laptele și brânza la un preț mai bun în
capitală. Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la bancă și vinde o parte din
lotul familiei pentru a-și putea plăti impozitul pe pământ (“foncierea”). Însă, Achim vinde oile la București și asteaptă
venirea fraților. Dupa amânările generate de refuzul lui Nilă de a-și lăsa tatăl singur în preajma secerișului, cei doi fug
cu caii și o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit să vândă din nou o parte din pământ pentru a-și reface
gospodăria, pentru a plati foncierea, rata la bancă și taxele de școlarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Opera literară ,,Moromeții” de Marin Preda este un roman realist-social, obiectiv, oferind o imagine amplă
asupra concepției scriitorului despre lumea rurală înainte și după cel de-al Doilea Razboi Mondial.